Posts tagged ‘rugaciune’

Sa postesti mental si sa nu duci grija altuia

Ziua buna dumneavoastra. Am citit cateva randuri imbucuratoare pentru suflet si vi le transmit cu drag, la finalul acestui articol. Cateva observatii preliminare, mai ales in privinta limbajului folosit, care poate sa nu sune tocmai pe placul unor egouri cu pretentii intelectuale, cum am dezvoltat noi, in societatea asa-zis moderna. Epitimie inseamna canon de ispasire pentru purificare. Cursele diavolului nu reprezinta decat cursele propriei minti, care, nestapanita si nedisciplinata, aluneca usor catre atractii inferioare si efemere, catre placeri diverse, si uita scopul uman existential cel mai inalt.

Preotii, duhovnicii, la fel ca sfintii si maestrii spirituali desavarsiti ne indeamna sa trudim in constiinta, spre a o eleva permanent, cat si sa trudim potrivit nivelului nostru de constiinta, depunand toate eforturile, fara a fi atasati si dependenti de rezultate. Pe scurt, fa tot ce poti fara sa astepti rezultatul dorit, fara sa astepti niciun fel de rezultate. Recompensa sa-ti fie faptul ca ai putut face ceea ce ai facut. Efortul, truda ta, in sine, reprezinta recompensa, rezultatul care conteaza cel mai mult. Omul nu poate intreprinde un astfel de demers decat amintindu-si mereu scopul sau existential cel mai inalt. Orice asa-zisa „cadere” nu reprezinta decat o clipa de uitare a acestui scop, de atentie distrasa catre alte lucruri lumesti, care par mult mai facile si accesibile.

Sa te rogi la Dumnezeu pentru ajutor nu inseamna sa ceri rezolvarea problemelor si necazurilor tale. Rugaciunea, meditatia nu reprezinta decat un post mental, la fel cum abtinerea (infranarea) de la consumul unor alimente reprezinta postul fizic. Cineva numea materialism spiritual faptul de a te ruga sau de a medita pentru lucruri sau scopuri lumesti. Scopul rugii este acordarea la o frecventa mult mai inalta decat aceea personala, a separarii de lume prin prisma sinelui. Aceasta frecventa poate eleva si „lumina” constiinta catre realizarea interioara ca nu suntem decat celulele unui organism, nu doar un organism separat. De aceea, a te ruga pentru ajutor inseamna a te incuraja pe tine insuti ca poti si esti capabil sa traiesti tot ceea ce traiesti, cu incredere si credinta ca viata ta si a tuturor are un scop.

Termenul „faith”, din engleza, inseamna atat credinta, cat si incredere. Putem avea credinta si incredere ca viata noastra are un sens si ca suntem in stare sa trecem cu gratie prin toate incercarile si dificultatile destinului. Mai mult, putem avea credinta si incredere ca destinul nostru nu este doar unul personal, ci face parte dintr-un destin perfect regizat, al tuturor, in care toate au un rost perfect, care nu ne este accesibil la nivelul nostru de gandire si prin instrumentul mintii noastre limitate.

Faptul ca-l suparam pe Dumnezeu, precum spun duhovnicii, nu trebuie luat literalmente. Dumnezeu nu este separat de noi, ca un parinte care se supara atunci cand suntem neascultatori si rebeli. Aceasta este doar o metafora religioasa. Fiindca iubirea nu se supara niciodata, doar se ofera pe sine, neconditionat, spre experimentare. Daca Dumnezeu este tot ceea ce exista, atunci a ma raporta la El inseamna a ma raporta nu doar la mine, ci la tot ce exista. Ravna rugaciunii sau a meditatiei asta inseamna: sa-ti iesi din marginile de carne, sa-ti iesi din marginile creierului si ale mintii, sa-ti iesi din sine cu scopul realizarii propriei identitati. In mod paradoxal, omul nu poate afla cine este decat parasind cine crede el ca este, o entitate separata si egotica, si privindu-se ca o celula a tot ceea ce este, o celula a unui organism pe care il putem numi Dumnezeu.

„Dificultatile noastre matematice nu-l deranjeaza pe Dumnezeu. El se integreaza empiric.” „Cu cat studiez mai mult stiinta, cu atat cred mai mult in Dumnezeu.” „Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de pedeapsa si spera la o recompensa, atunci suntem, intr-adevar, o specie jalnica.” (Albert Einstein)

Asadar, nu purtati grija altora si nici grija voastra, lasati gunoiul vecinului acolo unde si l-a pus. Pentru ca atentia fuge cu usurinta, mintea este distrasa imediat de la scopul realizarii de sine. Realizarea de sine este, totodata, realizarea lui Dumnezeu.

„Noi, aici pe pamant, implinim o epitimie. Sa nu va mirati ca neincetat aveti cate un necaz. Toti pacatuim necontenit – alunecam si cadem. Cadem, de fapt, in cursele diavolului. Sfintii intaresc neincetat un lucru: important este numai ca omul sa se ridice din nou si sa o ia de la capat pe calea catre Dumnezeu.

Chiar de am cadea de o suta de ori pe zi, nu va ingrijiti de aceasta, ci doar sa va ridicati si sa mergeti mai departe, fara sa priviti inapoi. Ce a fost, a fost si a trecut. Voi doar sa mergeti inainte si sa va rugati Domnului pentru ajutor. Nu prin faptul ca ne plangem intruna de ceva Il suparam pe Dumnezeu. Il suparam atunci cand pacatuim, nu atunci cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata. Domnului Ii este placut a-L chema neincetat si a ne revarsa preaplinul inimii inaintea Sa.

Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora.”

(Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita. Extras din ”Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata”)

Sursa: www.ganduridinierusalim.com

Anunțuri

Tatăl Nostru

Învățăm de mici rugăciunea ”Tatăl Nostru” și o redăm papagalicește, dar, oare, reflectăm vreun pic la însemnătatea cuvintelor sale, la profundele sale semnificații, atât cât pot vorbele cuprinde în ele, înțelese după chipul și asemănarea celui ce le ascultă?

”Tatăl Nostru” e un fragment din Matei 6:9-13, din timpul Predicii de pe Munte. O rugăciune similară este în Luca 11:2-4. Apostolii i-au cerut lui Iisus să-i învețe cum să se roage, iar această rugăciune a fost răspunsul lui Iisus pentru ei. În versiunea inițială, nu era partea ”Căci a Ta este împărăția, puterea si slava, A Tatălui, și a Fiului, și Sfântului Duh, acum, și pururi, și în vecii vecilor. Amin.” Versiunea cea mai răspândită a rugăciunii este cea după Matei, deși nu este exactă.

– Versiunea aramaică –

Abwûn d’bwaschmâya
Nethkâdasch schmuuch
Têtê— malkuthach
Nehwê tzevjânach aikâna
d’bwaschmâya’f b’arha
Hawvlân lachma d’sûnkanân yao-mâna
Wasbokân chaubên wachtahên aikâna
daf chnân schvoqan l’chaijabên
Weyla tachlân l’nesjuna
ela patzân min bischa
Metul dilachie malkutha wahaila
wateschbuchta l’ahlâm almîn.
Amên

– O variantă de traducere din aramaica străveche, a primului secol –

O, Tu, Cel din care vine suflul vieții, Cel care umple tărâmurile sunetului, luminii și vibrației.
Fie lumina Ta experimentată în devoțiunea mea cea mai pură și sacră.
Regatul Tău Divin se apropie.
Fie ca voia Ta să devină realitate în Univers, precum și pe pământ.
Dă-ne nouă înțelepciune pentru nevoia noastră zilnică, desfă lanțurile greșelilor care ne leagă,
precum și noi dăm drumul vinei altora.
Nu ne lăsa să ne rătăcim în lucruri superficiale, ci lasă-ne să ne eliberăm de ceea ce ne îndepărteză
de scopul nostru cel adevărat.
De la Tine vine voința atotlucrătoare, vine puterea vie de a acționa,
vine cântecul care înfrumusețează totul și care se reînnoiește singur din eră în eră.
Pecetluit în încredere, credință și adevăr.

– Varianta de traducere din greacă, a lui Neil Douglas-Klotz –

O, Născătorule! Tată-Mamă de Cosmos,
Adună-Ți lumina în interiorul nostru și fă-o de folos.
Creează acum Regatul Tău de Unitate,
Prin mâinile noastre dornice și prin inimile noastre înflăcărate,
Ajută-ne să iubim mai presus de idealurile noastre
Și să împrăștiem fapte de compasiune pentru toate creaturile.
Însuflețește pământul din noi: atunci vom simți Înțelepciunea dinlăuntru,
Care ne susține pe toți.
Desfă nodurile dinlăuntru,
Ca să putem relua legăturile simple ale inimii, unii cu alții.
Nu lăsa lucrurile superficiale să ne amăgească,
Ci eliberează-ne de ceea ce ne reține pe calea către adevăratul nostru scop.
Din tine, focul divin,
lumină si sunet înapoi către Cosmos.
Amin.

În alte versiuni de traduceri, se pomenește despre Unime, despre a deveni una cu tot ce există, despre altarul din inimă, din interior. ”Precum în cer, așa și pe pământ” e tradus: ”Precum în lumină, așa și în formă”. Din toate versiunile, traducerile, reiese chintesența sensului învățăturii. Iar această învățătură sau ”calea” se găsește în diferite exprimări, metafore sau povești, în toate religiile și orientările spirituale.

book-writing

Unul dintre cele mai prețioase indicii, pe care Iisus le-a dat apostolilor, prin intermediul acestei rugăciuni, a fost modalitatea de eliberare, cât se poate de simplă și clară: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” E o oglindă, aceeași reflectare ca în partea ”Precum în cer, așa și pe pământ.” Foarte simplu spus, cum te porți, atâta realizare de sine manifești. Pentru realizarea de sine, e necesar să te separi de ceilalți la un nivel, pentru a te uni indisolubil la altul. Să încetezi să atribui vină celorlalți, să renunți la judecata altuia, de orice natură, să lași celelalte ființe să fie exact așa cum sunt, să-ți asumi doar responsabilitatea proprie, întru totul. Asta e separarea la un nivel. Iar unimea, la alt nivel, e prin iubire necondiționată, mai presus de ego.

”Tatăl nostru” e metafora unei oglinzi. E îndemnul să fii oglinda prin care să se manifeste Dumnezeu. Te eliberezi de ceilalți și îi eliberezi prin renunțarea la judecăți și la vina pe care le-o atribui. Când nu mai dai vina pe nimeni, accepți Voia divină. Aceasta este detașarea de atașamente, despre care vorbește buddhismul, eliberarea de karmă. E ca și cum ai spune: nu mă mai joc jocul ăsta de-a vina cu voi, mă duc acasă, la scara mea, și nimeni și nimic nu mă va putea ispiti să mai judec sau să mai atribui, vreodată, vreo vină cuiva.

44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Tatăl nostru se referă la esența noastră, la Creator, la sursă, la adevărata noastră identitate. Ca și cum am fi amnezici și nu ne-am putea aminti cine suntem, cum ne cheamă, unde-i acasă și de unde venim. Regatul divin, împărăția este acel ”acasă”. Nu este un loc, nu este un regat propriu-zis, e doar o stare de conștiință, prin care percepția despre această lume este la alt nivel. E o stare de conștiință care transcende percepțiile fizice. Cum accesăm această stare de conștiință? ”Facă-se voia Ta”. Prin acceptarea a ceea ce este, așa cum este, prin prisma divinității, nu a egoului. Facă-se voia Ta, nu a mea. Fie judecata Ta, nu a mea.

Pâinea noastră sau nevoia noastră zilnică se referă la a ne mulțumi cu strictul necesar traiului, la a nu ne amăgi depunând efort pentru a acumula mai mult decât avem nevoie. Să nu ne rătăcim în lucruri superficiale, în dorințe, plăceri, înseamnă să nu uităm adevăratul nostru scop, cel mai important, cel mai înalt. Obiectivul suprem al vieții noastre este în realizarea și manifestarea de sine. Cine ești? Răspunsul reprezintă, de cele mai multe ori, identificarea omului cu lucruri efemere, care nu au subtanțialitate, esență. Omul se identifică ușor cu trupul său, cu posesiunile sale, dar toate acestea nu sunt perene, deci nu reprezintă realitatea noastră ultimă. Științific s-a dovedit deja că există mult mai mult decât putem percepe, decât suntem dotați să percepem, realitatea înseamnă mult mai mult decât ne putem imagina.

Rugăciunea cea mai profundă și simplă, pe care le-a dăruit-o Iisus apostolilor, prin care îi învăța calea,  e metafora unei oglinzi. Mă detașez de ceilalți, în sensul că-i eliberez de orice vină, și totodată devin una cu ei, prin iubire, punându-mă în folosul lor, prin tot ceea ce fac. Oglinda aceasta înseamnă ca în exterior să manifestăm scopul cel mai înalt, acela interior, al realizării de sine: ”Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”

 

Cautarea spirituala

Ce inseamna a fi cautator spiritual? Inseamna a constientiza faptul ca esti mai mult decat corpul tau, decat CV-ul tau, decat ceea ce ai facut in viata. Majoritatea oamenilor inteleg sa ”cunoasca” un om prin raspunsuri la intrebari de genul: Cum il cheama? Cati ani are? Cu ce se ocupa, ce munceste, cat castiga? Unde locuieste, cate camere are? E casatorit? Are copii? Ce a facut la viata lui? De regula, raspunsurile la aceste intrebari par suficiente ca un om sa pretinda ca incepe sa cunoasca un alt om. Nimic mai fals.

Nikola Tesla spunea ca daca vrei sa cunosti secretele Universului, trebuie sa gandesti in termeni de energie, frecventa si vibratie. Un om este un intreg Univers. In perpetua schimbare. Un Univers de ganduri, de simtiri, in primul rand. Nu ajunge o viata sa cunosti si sa experimentezi un Univers. Cum sa pretinzi ca l-ai putea cunoaste dupa cateva indicii de natura sociala? Cum imi place mie sa spun, ceea ce vor oamenii sa afle, in primul rand, e daca un om e aliniat si da bine la ordinea sociala. Nu cine este, ce face. Dar daca stim unde se afla Luna, asta nu inseamna ca am si pasit pe ea.

Cautarea spirituala e un demers de inversare a prioritatilor, de la a face, la a fi. E un demers de constientizare, de intoarcere catre sine. E un proces prin care omul doreste sa se cunoasca pe sine. Simte ca e mai mult decat carne si oase, mai mult decat un cod numeric personal, mai mult decat o data de nastere si de moarte. Prin fiecare noua confruntare sincera si deschisa cu sine insusi, omul descopera cine este.

Prin acceptarea responsabila a ceea ce descopera ca este, omul se poate transforma in ceea ce doreste sa fie. Nu mai traieste la intamplare, in voia sortii. Problema e ca oamenii doresc sa acumuleze ceva, nu sa fie. Atunci cand omul doreste sa devina un instrument prin care se manifesta divinitatea, aici si acum, vibratia lui creste. Aceasta crestere vibrationala reprezinta, de fapt, evolutia spirituala.

Fiindca noi nu evoluam, practic si propriu-zis, nicaieri. Nu ne cresc aripi, decat la modul figurat. Evolutia spirituala nu consta in diplome, nu inseamna ca am citit mai mult, ca am simtit mai mult sau ca suntem consumatori de citate interesante si inteligente. Inseamna ca suntem capabili sa ne asumam responsabilitatea de a da ochii cu noi insine. Inseamna ca, dupa ce am facut asta, o si putem duce. Ca s-o putem transforma.

Experientele ajuta, dar nu sunt suficiente. Fiindca experientele sunt sedimentate in ego. Ego-ul, acea falsa fiinta, care credem ca suntem, reprezinta suma intrebarilor de mai sus, de ordine sociala. Oamenii care se feresc de experiente, in mod inconstient, se feresc sa-si cunoasca ego-ul. Oamenii care functioneaza doar pe baza de experiente, pe care nu le constientizeaza responsabil, doar isi exploreaza ego-ul. Oamenii hiperactivi, care concep existenta doar ca pe a face musai ceva, se feresc de contactul cu ei insisi, fiindca nu pot duce aceasta vedere la fata. Fara ea, nu e posibila nici schimbarea la fata.

contactul cu sinele

Pasul decisiv catre o viata spirituala este transcenderea ego-ului. Un exemplu simplu: ai o masina. O tii inchisa in garaj, o lustruiesti si te bucuri ca o ai. N-o scoti la plimbare, ca sa n-o strici. Vrei s-o pastrezi ca noua, desi nu asta e rostul ei. Cata vreme n-o folosesti, n-ai sa stii ce este ea capabila si nici ce esti tu capabil, in calitate de sofer. Dupa ce o testezi, abia atunci iti dai seama unde si cum poate sa te duca, poti estima cat mai bine in ce fel iti poate servi. Dupa ce te testezi si pe tine, in calitate de sofer, poti sa-ti dai seama pana unde si cum poti merge prin viata. Daca alegi sa injuri la volan, daca vrei sa fii primul in trafic, daca vrei doar sa mergi sau daca poti sa te bucuri de drumul catre destinatie.

Jim Carrey spunea ca isi doreste ca toti oamenii sa aiba bani, sa aiba succes si sa fie faimosi, ca sa afle ca nu acesta este raspunsul. Raspunsul evolutiei lor spirituale. Cine se blocheaza la nivel de dorinta materiala se blocheaza in rapacitatea ego-ului. Nu-i nimic de cules de acolo, decat tot ceea ce poti pierde si tot ceea ce te poate face si mai nefericit decat daca n-ai avea. Numai dupa transcenderea ego-ului putem vorbi, intr-adevar, despre spiritualitate.

A fi spiritual nu inseamna a-ti nega nevoile firesti, ci a nu le ridica a rang de scop sau de virtute. Inseamna a nu pierde din vedere scopul cel mai important: cautarea adevarului. Iar acest adevar ultim e raspunsul la intrebarea: cine sunt?

Maturitatea spirituala nu poate fi atinsa fara meditatie/rugaciune. La fel cum exercitiile zilnice de gimnastica ajuta la obtinerea unui tonus fizic, la fel meditatia contribuie la mentinerea tonusul spiritual. De cate ori n-ati atins o stare de beatitudine, de extaz, de fericire? Cat de usor ati pierdut-o? Ca pe un fum… Rostul meditatiei si al rugaciunii este tocmai acesta: de a ridica si de a mentine vibratia macar la cotele bucuriei de a fi.

Suntem foarte usor influentabili de energiile de joasa vibratie, care ne pot purta extrem de rapid, ca intr-un vertij, inapoi, catre nefericire. Oare nu ne curatam trupul zilnic de murdaria acumulata? La fel e necesar sa ne curatam si interior, sa ne purificam energia, prin rugaciune sau meditatie. Fara dusul asta spiritual, sa nu ne miram ca redevenim coplesiti de problematica si contextul nostru existential, in care ni se pare uneori ca nu mai razbatem, iar sclipirea bucuriei pare ca se stinge atat de usor.

Nu e posibila evolutia spirituala, adica ridicarea vibratiei, fara a renunta la un regim alimentar bazat pe carne si pe oua. Cand incetezi sa fii un cautator spiritual si devii un om spiritual, nu mai ai nevoie sa mananci viata, fiindca esti viata. Te hranesti din propria bucurie si din contactul cu tine si cu existenta mai mult decat te hranesti cu alimente. Incepi sa te hranesti cu energie de la sursa. E ca si cum nu mai ai nevoie sa functionezi pe baza de baterii reincarcabile, fiindca ai descoperit priza.

Oamenii sunt adesea debusolati si chiar necajiti cand vine vorba despre renuntarea la carne si la oua. Inteleg prin asta o reprimare. La fel inteleg toate asa-zisele restrictii, de ordin moral, pe care le predica diversele orientari spirituale sau religii.

Moralitatea nu este ceva ce omul isi poate impune sau ceva ce poate mima. Ori esti moral, ori nu esti. E de la sine, provine din ceea ce esti, nu invers. Omul nu devine moral prin constrangere. Simtul moral vine din interior si el este o componenta a felului de a fi al omului, nu poate fi nici impus si nici falsificat. La fel si regimul alimentar si dorinta de a medita. Omul nu si le poate impune si degeaba ar incerca sa se sileasca sau sa fie ipocrit. Cu cat va incerca sa-si impuna mai mult, cu atat mai mult va esua si cu atat mai puternice ii vor deveni fostele obisnuinte. Aceste porniri spirituale vin de la sine, din interiorul omului.

Cand omul isi schimba vibratia, i se schimba si perceptia. De aceea, oamenilor cu adevarat spirituali nu numai ca nu le lipsesc carnea, ouale, sexul de ocazie, nici macar nu le trebuie. Pur si simplu nu simt nevoia de asa ceva si sunt fericiti astfel, nu invers. Nu percep nicidecum o lipsa sau o renuntare, asa le place sa fie, asa se simt bine, pur si simplu. Fiindc ei nu se mai hranesc din asa-zisele bucurii materiale, ci direct de la sursa. Cu atat mai mult apreciaza la maxim micile bucurii, insa nu mai sunt dependenti de ele, ci detasati. Un om spiritual e fericit, in primul rand, prin sine. Prin conexiunea sinelui sau cu existenta. Cand, prin existenta, intelegem tot ceea ce este, abia atunci incepem sa vorbim despre Dumnezeu.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

%d blogeri au apreciat asta: