Posts tagged ‘post’

Vindecare prin tacere

Tacerea este terapeutica, are o putere vindecatoare extraordinara, de care adesea nu suntem constienti. Vorbirea ne consuma energia, ne agita mintea si ne distrage cu usurinta atentia. Gandurile se multiplica mereu, gandim chiar si in timp ce vorbim, chiar si in timp ce vorbeste altul. Cuvintele devin un fel de teatru manifest minor, in timp ce realitatea subtila pare sa se petreaca in spatele cortinei, in gandurile fiecaruia, care functioneaza cu viteza infinit mai mare. Daca fiecare gand ar fi rostit, timpul unei vieti nu ne-ar ajunge spre a le grai. Iar “Infernul” lui Dante ar fi insignifiant, comparativ cu viziunea haotica a gandurilor oamenilor. Daca n-ar fi asa, ar fi sanatate, pace si armonie pe Pamant.

Tacerea este de foarte mare folos in orice tip de boala. Asa cum postul alimentar este postul trupului, tacerea este postul mintii. Tacerea are un efect foarte puternic si eficace de regenerare. Toate religiile si orientarile spirituale pretuiesc si recomanda tacerea ca pe o deosebita virtute si chiar fac din ea o practica, o cale in sine. Se spune ca linistea poate calma fricile prin care exista ego-ul. “Tacerea ofera raspunsuri”, spunea misticul Rumi.

Undele sonore ajung la creier ca semnale electrice, prin ureche. Corpul reactioneaza la aceste semnale, chiar si in timpul somnului. Muzica, televizor, calculator, radio, plus bazaitul cvasi-permanent pe care il cream si il intretinem in capul nostru, prin atatea si atatea ganduri. Cate clipe petrecem, zilnic, in liniste desavarsita?

In 2011, Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit poluarea fonica drept “ciuma moderna”, declarand in mod oficial: “exista dovezi coplesitoare ca expunerea la zgomotul ambiental are efecte daunatoare asupra sanatatii populatiei.”

Linistea ne elibereaza de stres si de tensiune, spun studiile stiintifice. S-a descoperit ca poluarea fonica creste tensiunea arteriala si afecteaza starea generala de sanatate. Zgomotul sporeste stresul, activand amigdala din creier si crescand secretia hormonala de cortizol, potrivit cercetarilor stiintifice.

linistea rumi

Linistea ne reincarca resursele mentale. Cerintele cotidiene ale vietii moderne ne determina sa folosim foarte mult cortexul prefrontal, de care depind gandirea ordonata, luarea de decizii si rezolvarea problemelor. Rezultatul este scaderea atentiei. Devenim distrasi, obositi psihic, si depunem din ce in ce mai mult efort spre a ne concentra.

Tacerea poate regenera literalmente creierul. Linistea, tacerea sunt terapeutice, mai ales in afectiuni precum depresia sau Alzheimer, care sunt asociate cu un nivel scazut al regenerarii neuronale in hipocamp. Un studiu din 2013, pe soareci, a dezvaluit ca 2 ore petrecute in liniste, zilnic, au ca efect dezvoltarea de noi celule in hipocamp, regiunea-cheie din creier asociata cu invatarea, memoria si emotiile. Cercetatorul Imke Kirste a declarat ca acele noi celule, dezvoltate in creierul soarecilor, s-au transformat in neuroni functionali.

In 2011, Ministerul Turismului din Finlanda a demarat o campanie care folosea linistea ca produs de marketing. Intentia era de a ademeni oamenii sa viziteze Finlanda si sa experimenteze frumusetea acestui taram linistit. S-au folosit fotografii cu persoane singure, in natura, insotite de sloganul: “Liniste, va rugam”. Simon Anholt, specialist international in branding-uri nationale, a adaugat: “Fara vorba, doar fapta.”

“Toate lucrurile profunde si emotiile legate de acestea sunt precedate si insotite de liniste.” (Herman Melville ) Asadar, tu vorbesti fluent tacerea?

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Anunțuri

Sa postesti mental si sa nu duci grija altuia

Ziua buna dumneavoastra. Am citit cateva randuri imbucuratoare pentru suflet si vi le transmit cu drag, la finalul acestui articol. Cateva observatii preliminare, mai ales in privinta limbajului folosit, care poate sa nu sune tocmai pe placul unor egouri cu pretentii intelectuale, cum am dezvoltat noi, in societatea asa-zis moderna. Epitimie inseamna canon de ispasire pentru purificare. Cursele diavolului nu reprezinta decat cursele propriei minti, care, nestapanita si nedisciplinata, aluneca usor catre atractii inferioare si efemere, catre placeri diverse, si uita scopul uman existential cel mai inalt.

Preotii, duhovnicii, la fel ca sfintii si maestrii spirituali desavarsiti ne indeamna sa trudim in constiinta, spre a o eleva permanent, cat si sa trudim potrivit nivelului nostru de constiinta, depunand toate eforturile, fara a fi atasati si dependenti de rezultate. Pe scurt, fa tot ce poti fara sa astepti rezultatul dorit, fara sa astepti niciun fel de rezultate. Recompensa sa-ti fie faptul ca ai putut face ceea ce ai facut. Efortul, truda ta, in sine, reprezinta recompensa, rezultatul care conteaza cel mai mult. Omul nu poate intreprinde un astfel de demers decat amintindu-si mereu scopul sau existential cel mai inalt. Orice asa-zisa „cadere” nu reprezinta decat o clipa de uitare a acestui scop, de atentie distrasa catre alte lucruri lumesti, care par mult mai facile si accesibile.

Sa te rogi la Dumnezeu pentru ajutor nu inseamna sa ceri rezolvarea problemelor si necazurilor tale. Rugaciunea, meditatia nu reprezinta decat un post mental, la fel cum abtinerea (infranarea) de la consumul unor alimente reprezinta postul fizic. Cineva numea materialism spiritual faptul de a te ruga sau de a medita pentru lucruri sau scopuri lumesti. Scopul rugii este acordarea la o frecventa mult mai inalta decat aceea personala, a separarii de lume prin prisma sinelui. Aceasta frecventa poate eleva si „lumina” constiinta catre realizarea interioara ca nu suntem decat celulele unui organism, nu doar un organism separat. De aceea, a te ruga pentru ajutor inseamna a te incuraja pe tine insuti ca poti si esti capabil sa traiesti tot ceea ce traiesti, cu incredere si credinta ca viata ta si a tuturor are un scop.

Termenul „faith”, din engleza, inseamna atat credinta, cat si incredere. Putem avea credinta si incredere ca viata noastra are un sens si ca suntem in stare sa trecem cu gratie prin toate incercarile si dificultatile destinului. Mai mult, putem avea credinta si incredere ca destinul nostru nu este doar unul personal, ci face parte dintr-un destin perfect regizat, al tuturor, in care toate au un rost perfect, care nu ne este accesibil la nivelul nostru de gandire si prin instrumentul mintii noastre limitate.

Faptul ca-l suparam pe Dumnezeu, precum spun duhovnicii, nu trebuie luat literalmente. Dumnezeu nu este separat de noi, ca un parinte care se supara atunci cand suntem neascultatori si rebeli. Aceasta este doar o metafora religioasa. Fiindca iubirea nu se supara niciodata, doar se ofera pe sine, neconditionat, spre experimentare. Daca Dumnezeu este tot ceea ce exista, atunci a ma raporta la El inseamna a ma raporta nu doar la mine, ci la tot ce exista. Ravna rugaciunii sau a meditatiei asta inseamna: sa-ti iesi din marginile de carne, sa-ti iesi din marginile creierului si ale mintii, sa-ti iesi din sine cu scopul realizarii propriei identitati. In mod paradoxal, omul nu poate afla cine este decat parasind cine crede el ca este, o entitate separata si egotica, si privindu-se ca o celula a tot ceea ce este, o celula a unui organism pe care il putem numi Dumnezeu.

„Dificultatile noastre matematice nu-l deranjeaza pe Dumnezeu. El se integreaza empiric.” „Cu cat studiez mai mult stiinta, cu atat cred mai mult in Dumnezeu.” „Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de pedeapsa si spera la o recompensa, atunci suntem, intr-adevar, o specie jalnica.” (Albert Einstein)

Asadar, nu purtati grija altora si nici grija voastra, lasati gunoiul vecinului acolo unde si l-a pus. Pentru ca atentia fuge cu usurinta, mintea este distrasa imediat de la scopul realizarii de sine. Realizarea de sine este, totodata, realizarea lui Dumnezeu.

„Noi, aici pe pamant, implinim o epitimie. Sa nu va mirati ca neincetat aveti cate un necaz. Toti pacatuim necontenit – alunecam si cadem. Cadem, de fapt, in cursele diavolului. Sfintii intaresc neincetat un lucru: important este numai ca omul sa se ridice din nou si sa o ia de la capat pe calea catre Dumnezeu.

Chiar de am cadea de o suta de ori pe zi, nu va ingrijiti de aceasta, ci doar sa va ridicati si sa mergeti mai departe, fara sa priviti inapoi. Ce a fost, a fost si a trecut. Voi doar sa mergeti inainte si sa va rugati Domnului pentru ajutor. Nu prin faptul ca ne plangem intruna de ceva Il suparam pe Dumnezeu. Il suparam atunci cand pacatuim, nu atunci cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata. Domnului Ii este placut a-L chema neincetat si a ne revarsa preaplinul inimii inaintea Sa.

Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora.”

(Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita. Extras din ”Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata”)

Sursa: www.ganduridinierusalim.com

Despre alimentatie, carne si suflet

Inca aud ecoul vorbelor tatalui meu, vorbe pe care mereu mi le repeta in copilarie si adolescenta: “simtul echilibrului”. Calea de mijloc, precum ar spune Buddha. Nicio forma de exces nu poate reprezenta calea. Azi voi scrie despre alimentatie.

Nu am niciun merit ca sunt vegetariana, asa m-am nascut. Niciodata nu mi-a placut carnea, nu mi-au placut gustul si mirosul ei. Deci, in cazul meu, n-a prea fost o optiune. M-am simtit diferita si neinteleasa si m-am bucurat cand a aparut moda raw-vegana, fiindca am aflat ca exista si alti oameni, care sustin altceva decat aceia care pareau diferiti de mine. Sustin ca nu este sanatos consumul de carne, cu dovezi stiintifice.

Am avut de multe ori tendinta sa-mi arog superioritatea regimului meu alimentar, poate si in urma faptului ca m-am simtit exclusa sau chiar pedepsita pentru preferintele mele culinare. Insa nicio astfel de justificare nu este justificata, intemeiata. Mi-am amintit ca n-am niciun merit pentru asta. Puteam, la fel de bine, sa ma nasc o carnivora inraita, sa-mi placa sa consum carne si sa nu-mi convina ca unii zic ca n-ar fi sanatos, fiindca aceasta informatie ar porni o adevarata contradictie in mine.

Stiu prea bine, vegetariana fiind, ca nu-i sanatos sa fumezi, fumatoare fiind. N-am niciun drept, asadar, sa judec preferintele culinare ale cuiva, cata vreme un nefumator m-ar putea judeca si categorisi pe mine. Sau cata vreme am facut parte sau pot face parte din toate categoriile: au existat perioade in viata mea cand am fost carnivora, fumatoare si in toate felurile. Asa ca m-am mirat cel mai tare, de nenumarate ori, de masochismul paradoxal cu care m-am hranit adesea.

Ieri, s-a intamplat sa vorbesc cu o femeie care mi-a spus ca tine post. Am auzit-o spunand: “asta avem voie, asta nu avem voie, sambata e dezlegare la peste”. Viata multor oameni este guvernata de “Asa trebuie, asa nu. Asta trebuie sa fac, asta nu. Asta am voie, asta nu.” Daca ar fi intrebati care este motivul, n-ar prea sti sa-l spuna, venind din ei insisi. Ar fi tot fiindca “Asa trebuie, dar nu stim de ce. Ca sa (ne) fie bine.” “Binele”, pe care il urmaresc unii oameni, are de multe ori la baza o pura frica irationala. De o autoritate, de boala, de pacat, de neizbavire spirituala. Adica, in mod paradoxal, exact inversul motivelor pentru care ceea ce fac sa izvorasca, in mod natural, din ceea ce simt si sunt: din iubire, grija si responsabilitate constienta pentru fiinta lor si a altora.

“Binele” care rezulta de aici e ca oamenii se impart in categorii. Iar asta numai “bine” nu este. Si unii, si altii, se pot simti regi sau paria in categoriile lor. Categoria, in sine, este “raul”. Toti oamenii sunt raw-vegani. Nu cred ca exista niciun carnivor care sa nu consume uneori un mar crud, o felie de pepene, o rosie cruda, o salata. Toti suntem raw-vegani, doar ca unii dintre noi mai consuma si altceva, de pilda carne.

food art

Regimul alimentar nu poate rezolva totul. O banana e raw vegana, dar contine foarte mult zahar. Zaharul hraneste celulele canceroase. Cunosc raw vegani sau vegetariani obezi. E clar ca alimentatia lor nu este una echilibrata, ca ceva este in neregula. Un raw vegan, pionier in Romania in acest trend, a recunoscut intr-un interviu public ca acest regim alimentar nu i-a rezolvat problemele, framantarile interioare, depresia. Cunosc oameni care si-au impus sau au adoptat un regim alimentar drastic, raw vegan, si au avut ulterior probleme de sanatate. Cunosc carnivori mult mai pasnici si mai buni la suflet decat unii oameni care postesc sau au adoptat un regim din care au exclus carnea.

Hipocrate a avut dreptate ca suntem ceea ce mancam, dar nu doar la nivel fizic, corporal, ci si la nivel psihic sau spiritual. Daca trufia, orgoliul de a nu consuma carne, inclusiv prin reprimare, se transforma intr-o categorie din care ii excludem pe alti oameni si ii judecam, insusi acest fapt nu ne serveste prea mult in directia evolutiei pe care o dorim. Fiindca ne hranim orgoliul si trufia si ne hranim apoi cu ele.

Poate fi de mirare ca unii oameni salveaza animale sau militeaza pentru un tratament bland al animalelor, in timp ce servesc animale sacrificate in farfurie. Face parte din paradoxul naturii umane. Omul este si el un animal, care consuma animale. Omul este capabil sa omoare oameni. Diferenta e ca animalele fac asta din instinct si din stricta necesitate, pe cand omul o face din placere si chiar in exces. Vechi civilizatii aveau obiceiul sa se roage inaintea sacrificarii unui animal pe care urmau sa-l consume. Ma indoiesc ca vreun raw vegan ar refuza sa consume carne daca n-ar avea posibilitatea de a consuma absolut nimic altceva, ca sa supravietuiasca. Exact ca in filmul “Life of Pi”.

Am avut sansa de a afla cateva detalii din culisele bolii si tratamentului lui Steve Jobs. Un ilustru medic, care a facut parte din echipa care l-a tratat, nu putea pricepe ce anume fusese gresit, de ce au esuat sa-l salveze. Un om, care s-a  vindecat de cancer de colon in stadiul IV, l-a lamurit pe medicul respectiv. Dieta raw vegana, pe baza de suplimente, precum spirulina si chlorella, poate avea doua taisuri. Pe de o parte, ajuta enorm organismul, pe de alta parte, poate dauna, in anumite cazuri. Fiindca aceste alge, care ar putea eradica foametea planetara, fiind alimente atat de complete si considerate superalimente, pe buna dreptate, contin, printre altele, fier si metale. Iar fierul si metalele hranesc celulele si tumorile cancerigene.

Corpul isi face treaba lui, pe baza programarii noastre. Pe baza hranei pe care i-o furnizam. Dar corpul este influentat si de programarile noastre mentale, de bagajul nostru de emotii interioare. Gandurile si emotiile reprezinta tot o forma de hrana, mai subtila, dar extrem de importanta si mult prea des ignorata. Nu putem vorbi despre vindecare sau despre evolutie spirituala fara sa luam in considerare hrana, sub toate aspectele ei.

Un raw vegan poate ca are grija de hrana sa alimentara, dar daca ii judeca si ii categoriseste pe carnivori, nu are grija de hrana sa mentala si sufleteasca. Pana la urma, oricat de sanatos, minunat, frumos, tonifiat, am avea grija sa fie corpul nostru, el tot moare intr-un final, dintr-o cauza sau alta. Si atunci, ce am facut? Ne-am preocupat excesiv de ceva ce nu ne apartine decat temporar si care ne va parasi. Am ignorat hrana mentala si spirituala.

Unii oameni au grija in exces de hrana lor mentala. Aduna si consuma informatii, digera biblioteci si universitati, nu se satura de cunoastere. E tot o forma de exces. In final, cea mai spilcuita si nobila minte tot ne va parasi. Si nici nu se poate spune ca ne ajuta intotdeauna in aceasta viata, ca ne asigura pacea, fericirea. Hrana trupului si hrana mintii nu vor fi niciodata suficiente, in lipsa hranei spirituale.

De aceea, va intreb azi, in zi de post: cu ce va hraniti sufletul? Cu iubire sau cu furie, ura, resentimente? Cu iertare sau cu razbunare si regret? Cu compasiune sau cu judecati, etichete si categorii? Cu blandete si bunatate sau cu frica, nervi, reprimari si agresivitate?

Despre mancare

„Daca te uiti cu lupa la apa pe care o bei – mi-a spus mie un inginer – ai sa vezi ca apa e plina de viermi, mici, mici de tot, care nu se vad cu ochiul liber. O sa vezi viermii si n-o sa mai bei. N-o sa mai bei si o sa crapi de sete.”

„- Si care e mancarea care-ti place cel mai mult, mosulica?
– Toate, toate, fiule. E mare pacat sa zici: asta-i buna, asta-i rea!
– De ce? Nu poti sa alegi?
– Nu, vezi bine, nu se cade.
– De ce?
– Pentru ca exista oameni infometati.”

„E o fiara crancena omul, cand e tanar; o fiara crancena, care mananca oameni! Mananca el si carne de miel, si pasari, si porci, da’ pana nu mananca carne de om, nu, nu e satul.”

„Lupii nu se mananca intre ei, dar calugarii da!”

„Nu poate sa treaca nici o seara fara sa mancam? Eu aveam un unchi care era calugar si in zilele saptamanii nu baga in gura nimic, decat apa si sare. Duminica si de marile sarbatori adauga un pic de pasat. Ei bine, a trait 120 de ani.”

mancare

„Eu, a zis el, cand am pofta de ceva, stii ce fac? Ma indop pana mi se face greata, ca sa mi se faca lehamite si sa nu-mi mai fie gandul acolo. Sau sa ma gandesc la lucrul acela cu dezgust. Cand eram pusti, ma innebuneam dupa cirese. Nu prea aveam bani, nu puteam sa cumpar multe odata, asa ca, dupa ce le mancam, aveam pofta sa mananc altele. Zi si noapte, numai la cirese mi-era gandul, imi curgeau balele dupa ele, un adevarat chin! Dar intr-o buna zi, m-am infuriat, sau mi-a fost rusine, nu stiu bine. Am simtit ca ciresele fac ce vor din mine si ca sunt un caraghios. Atunci, ce-am facut? M-am sculat noaptea tiptil, am scotocit in buzunarele lui taica-meu, am gasit o megidie de argint, am umflat-o si dimineata cu noaptea-n cap m-am dus la unul cu fructe. Am cumparat un cos intreg de cirese, m-am instalat intr-un sant si m-am pus pe mancat. Am varat si am tot varat in mine la cirese pana m-am umflat. Nu mult dupa aia, mi-a fot rau la stomac si am varsat. Am varsat, am varsat pana m-au luat toti dracii, jupane, dar din ziua aceea s-a ispravit cu ciresele. Nu le mai puteam suferi. Eram eliberat. Ma uitam la ele si spuneam: nu mai am nevoie de voi!”

„Curioasa masinarie si omul asta! Zise el uimit. Il indopi cu paine, cu vin, cu peste, cu ridichi de luna, si din asta ies oftaturi, rasete si visuri. O uzina! Cred ca in capul nostru e un cinema sonor si vorbitor.”

„Divina e forta nepieritoare care transforma materia in spirit. Fiecare om are in el o particica din aceasta divina valtoare si de aceea izbuteste sa transforme painea, apa si carnea in gandire si in actiune. Zorba are dreptate: Spune-mi ce faci din ceea ce mananci ca sa-ti spun cine esti!”

(din cartea „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis)

%d blogeri au apreciat asta: