Posts tagged ‘meditatie’

Sa postesti mental si sa nu duci grija altuia

Ziua buna dumneavoastra. Am citit cateva randuri imbucuratoare pentru suflet si vi le transmit cu drag, la finalul acestui articol. Cateva observatii preliminare, mai ales in privinta limbajului folosit, care poate sa nu sune tocmai pe placul unor egouri cu pretentii intelectuale, cum am dezvoltat noi, in societatea asa-zis moderna. Epitimie inseamna canon de ispasire pentru purificare. Cursele diavolului nu reprezinta decat cursele propriei minti, care, nestapanita si nedisciplinata, aluneca usor catre atractii inferioare si efemere, catre placeri diverse, si uita scopul uman existential cel mai inalt.

Preotii, duhovnicii, la fel ca sfintii si maestrii spirituali desavarsiti ne indeamna sa trudim in constiinta, spre a o eleva permanent, cat si sa trudim potrivit nivelului nostru de constiinta, depunand toate eforturile, fara a fi atasati si dependenti de rezultate. Pe scurt, fa tot ce poti fara sa astepti rezultatul dorit, fara sa astepti niciun fel de rezultate. Recompensa sa-ti fie faptul ca ai putut face ceea ce ai facut. Efortul, truda ta, in sine, reprezinta recompensa, rezultatul care conteaza cel mai mult. Omul nu poate intreprinde un astfel de demers decat amintindu-si mereu scopul sau existential cel mai inalt. Orice asa-zisa „cadere” nu reprezinta decat o clipa de uitare a acestui scop, de atentie distrasa catre alte lucruri lumesti, care par mult mai facile si accesibile.

Sa te rogi la Dumnezeu pentru ajutor nu inseamna sa ceri rezolvarea problemelor si necazurilor tale. Rugaciunea, meditatia nu reprezinta decat un post mental, la fel cum abtinerea (infranarea) de la consumul unor alimente reprezinta postul fizic. Cineva numea materialism spiritual faptul de a te ruga sau de a medita pentru lucruri sau scopuri lumesti. Scopul rugii este acordarea la o frecventa mult mai inalta decat aceea personala, a separarii de lume prin prisma sinelui. Aceasta frecventa poate eleva si „lumina” constiinta catre realizarea interioara ca nu suntem decat celulele unui organism, nu doar un organism separat. De aceea, a te ruga pentru ajutor inseamna a te incuraja pe tine insuti ca poti si esti capabil sa traiesti tot ceea ce traiesti, cu incredere si credinta ca viata ta si a tuturor are un scop.

Termenul „faith”, din engleza, inseamna atat credinta, cat si incredere. Putem avea credinta si incredere ca viata noastra are un sens si ca suntem in stare sa trecem cu gratie prin toate incercarile si dificultatile destinului. Mai mult, putem avea credinta si incredere ca destinul nostru nu este doar unul personal, ci face parte dintr-un destin perfect regizat, al tuturor, in care toate au un rost perfect, care nu ne este accesibil la nivelul nostru de gandire si prin instrumentul mintii noastre limitate.

Faptul ca-l suparam pe Dumnezeu, precum spun duhovnicii, nu trebuie luat literalmente. Dumnezeu nu este separat de noi, ca un parinte care se supara atunci cand suntem neascultatori si rebeli. Aceasta este doar o metafora religioasa. Fiindca iubirea nu se supara niciodata, doar se ofera pe sine, neconditionat, spre experimentare. Daca Dumnezeu este tot ceea ce exista, atunci a ma raporta la El inseamna a ma raporta nu doar la mine, ci la tot ce exista. Ravna rugaciunii sau a meditatiei asta inseamna: sa-ti iesi din marginile de carne, sa-ti iesi din marginile creierului si ale mintii, sa-ti iesi din sine cu scopul realizarii propriei identitati. In mod paradoxal, omul nu poate afla cine este decat parasind cine crede el ca este, o entitate separata si egotica, si privindu-se ca o celula a tot ceea ce este, o celula a unui organism pe care il putem numi Dumnezeu.

„Dificultatile noastre matematice nu-l deranjeaza pe Dumnezeu. El se integreaza empiric.” „Cu cat studiez mai mult stiinta, cu atat cred mai mult in Dumnezeu.” „Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de pedeapsa si spera la o recompensa, atunci suntem, intr-adevar, o specie jalnica.” (Albert Einstein)

Asadar, nu purtati grija altora si nici grija voastra, lasati gunoiul vecinului acolo unde si l-a pus. Pentru ca atentia fuge cu usurinta, mintea este distrasa imediat de la scopul realizarii de sine. Realizarea de sine este, totodata, realizarea lui Dumnezeu.

„Noi, aici pe pamant, implinim o epitimie. Sa nu va mirati ca neincetat aveti cate un necaz. Toti pacatuim necontenit – alunecam si cadem. Cadem, de fapt, in cursele diavolului. Sfintii intaresc neincetat un lucru: important este numai ca omul sa se ridice din nou si sa o ia de la capat pe calea catre Dumnezeu.

Chiar de am cadea de o suta de ori pe zi, nu va ingrijiti de aceasta, ci doar sa va ridicati si sa mergeti mai departe, fara sa priviti inapoi. Ce a fost, a fost si a trecut. Voi doar sa mergeti inainte si sa va rugati Domnului pentru ajutor. Nu prin faptul ca ne plangem intruna de ceva Il suparam pe Dumnezeu. Il suparam atunci cand pacatuim, nu atunci cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata. Domnului Ii este placut a-L chema neincetat si a ne revarsa preaplinul inimii inaintea Sa.

Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora.”

(Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita. Extras din ”Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata”)

Sursa: www.ganduridinierusalim.com

Povestea iluminarii

Se povesteste ca, intr-o buna zi, la un mare maestru spiritual a venit un cautator. Acesta i-a cerut maestrului sa-i devina discipol, dispus sa faca orice pentru a obtine iluminarea. Maestrul a incuviintat sa-l primeasca sa-i fie discipol si l-a rugat sa plece in treaba lui si sa-i scrie despre evolutia sa, asigurandu-l ca mereu ii va raspunde.

Cautatorul a decis sa se izoleze de lume, s-a refugiat intr-o pestera si a inceput sa traiasca precum un ascet, meditand toata ziua si asteptand sa soseasca marea iluminare.

Dupa o luna, i-a scris maestrului: “Acum am inteles. Totul este o mare iluzie, nimic nu exista cu adevarat din tot ce credem noi ca exista.” Maestrul i-a raspuns fara intarziere, asa cum ii promisese: “Si? Numai atat?”

Dupa inca o luna, discipolul i-a scris maestrului, anuntandu-i evolutia sa: “Acum am inteles. Suntem cu totii unul, nimic nu este realmente separat.” Maestrul i-a raspuns de indata: “Si? Numai atat?”

Descurajat, profund dezamagit ca rezultatele sale nu-l multumeau pe maestru si nu-i erau niciodata suficiente, discipolul a incetat sa-i scrie. A trecut o luna, nimic. Au trecut doua luni, nimic.

In a treia luna, maestrul i-a scris discipolului sau: “Si? Ce mai faci?” Omul i-a raspuns cu promptitudine: “Cui ii pasa?!” Primind mesajul sau, maestrul a zambit si a ridicat recunoscator mainile spre cer, murmurand: “Doamne, iti multumesc. In sfarsit, a inteles…”

(O poveste preluata de la Aurelian Zaheu, caruia ii multumesc fiindca ca o putem impartasi)

light-bulb

Stiintific, el e cel mai fericit om din lume

Matthieu Ricard a fost desemnat ca fiind cel mai fericit om din lume, in mod stiintific. Creierul sau a fost inregistrat producand unde gamma la un nivel record, nemaiintalnit de specialistii in neurostiinte. Cine este cel mai fericit om din lume? Matthieu Ricard detine un doctorat in genetica moleculara, a ales viata monahala de la 30 de ani, traieste intr-o manastire tibetana si este mana dreapta, translatorul si confidentul lui Dalai Lama.

matthieu ricard

In cartea sa, ”Happiness: a guide to developing life’s most important skill” (Fericirea: un ghid pentru dezvoltarea celor mai importante abilitati in viata), Matthieu ne sfatuieste sa ne antrenam si sa ne observam mintea. De exemplu, rememorand un eveniment trecut, care ne-a adus bucurie interioara, un moment in care ne-am simtit pe deplin fericiti. Sa ne amintim cum ne-am simtit atunci si sa observam efectul pe care il are aceasta amintire asupra mintii noastre, cum inca o poate hrani cu un sentiment de implinire.

Reporterul care ii ia interviul glumeste si ii spune ca a intentionat sa-i urmeze sfatul si a dat de belea. Oricat incercase, nu-si putea aminti decat clipa cand, de pe stadionul Camp Nou din Barcelona, vazuse echipa Manchester United marcand golul decisiv, la loviturile de penalty, castigand astfel Cupa Ligii Campionilor, in 1999. Ricard ii raspunde ca acea experienta a fost doar o stare de exaltare, iar jubilarea sau exaltarea nu inseamna fericire. Reporterul ii da dreptate lui Matthieu si isi aminteste ca, odata ce euforia i-a trecut, a ramas sa contemple acelasi vid despre care, glumeste el din nou, vorbesc toti suporterii fotbalului.

– Ar fi interesant sa retraiesti acea seara si sa-ti dai seama ce ai castigat, de fapt, de pe urma ei.
– A doua zi, cand m-am trezit, capul ma durea in continuare, lucram la aceeasi publicatie, pentru acelasi sef uracios, iar laptopul meu era tot stricat. Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine, Manchester United nu m-a ajutat cu absolut nimic.
– Fiindca exaltarea e ceva trecator, nu reprezinta o implinire spirituala.
– Dar daca voi obtine implinirea spirituala, o sa-mi mai placa sa merg pe Old Trafford (stadion din Manchester, Marea Britanie, poreclit Teatrul Viselor)?
– Sigur ca da. Asta-i una dintre greselile pe care le fac oamenii: sa creada ca o minte linistita si echilibrata e tampa. Si mie imi place fotbalul.

In tinerete, Matthieu a jucat fotbal, fiind un portar foarte bun, un alt hobby de-al sau fiind fotografia. S-a nascut la Paris, pe 15 februarie 1946, intr-o familie de intelectuali si artisti. Tatal sau era filosof si mama sa pictorita. In copilarie, a vazut toata crema Parisului perindandu-se prin casa lor. „La pranz, puteam avea trei laureati Nobel la masa.”, isi aminteste el.

In 1972, Matthieu a obtinut doctoratul in genetica moleculara, la Institutul Pasteur din Paris. Dezamagit de intelectualii parizieni, tanarul Ricard a abandonat continuarea studiilor si a plecat in India, pentru a studia budismul, in ciuda dezacordului tatalui sau. A devenit calugar la o manastire din Nepal. Apoi, a publicat o carte scrisa impreuna cu tatal sau „The monk and the philosopher” (Calugarul si filosoful), care a devenit rapid best-seller in zece tari. Mama lui Matthieu a aderat, de asemenea, la budism si la viata monahala.

In iunie 2015, Ricard a publicat un nou best-seller: „Altruism: the power of compassion to change yourself and the world” (Altruismul: puterea compasiunii de a te schimba pe tine si lumea”). Calugarul tibetan este membru al consiliului director al Institutului „Mind and Life” (Minte si Viata) si a primit Ordinul National Francez de Merit pentru munca sa caritabila.

Neurologii americani de la Universitatea Wisconsin, care i-au analizat creierul, l-au declarat cel mai fericit om din lume. La teste, i-au pus pe craniu 256 de senzori, scanandu-i activitatea cerebrala timp de 3 ore, continuu. Pana la el, rezultatele se incadrasera intre +0.3 (oameni care se simteau mizerabil) si -0.3 (oameni care aveau sentimente de beatitudine). Matthieu a obtinut -0.45, cel mai mare rezultat inregistrat vreodata de oamenii de stiinta, depasind cu mult parametrii considerati normali.

Un asemenea rezultat li se poate parea ciudat multor oameni, avand in vedere ca omul declarat de stiinta ca fiind cel mai fericit de pe pamant este vegan (nu se hraneste cu niciun fel de proteine animale), nu consuma alcool si a ales benevol celibatul, inca de la varsta de 30 de ani. Sa mai adaugam si situatia sa materiala: toate veniturile pe care le obtine din vanzarea cartilor sale sunt donate catre 110 proiecte umanitare, prin care s-au construit pana acum scoli pentru 21.000 de copii si care asigura servicii medicale pentru 100.000 de pacienti.

Matthieu Ricard e renumit printre reporterii mass-media, deoarece orele petrecute in compania sa trec rapid, de parca ar fi minute, iar calugarul parca imprastie in jurul sau o stare de seninatate si bunatate, in mod surprinzator condimentata cu mult umor.

Totusi, pare destul de greu sa reusim sa fim fericiti, avand in vedere ca invataturile budiste spun ca avem 84.000 de emotii negative. „Daca le permiti circumstantelor exterioare sa-ti influenteze starea mentala, cu siguranta vei suferi, vei deveni fie un burete, fie un cameleon.” Cel mai fericit om din lume spune ca altruismul si compasiunea sunt cai catre propria fericire.

Sa-ti dezvolti starea de fericire e o arta, sustine Ricard. Majoritatea oamenilor traiesc precum cersetorii, „nefiind constienti de comoara ingropata in spatele cocioabei lor.” Fericirea, spune calugarul tibetan, o obtinem precum pasarea care se inalta spre cer atunci cand i se deschide colivia.

Exista si pareri contra. Un critic al cartii lui Matthieu, Dominique Noguez, a declarat ca e mult mai interesant sa te simti mizerabil decat implinit, fiindca a te simti mizerabil „are o intensitate seducatoare si atractia de a lasa mereu ceva de anticipat: fericirea.”

– Ce altceva te face fericit?, il intreaba Matthieu pe reporterul microbist.
– Nu stiu… (apoi, reporterul spune ca l-ar face fericit o jumatate de lada de vin bun, baut impreuna cu prietenii, la o masa gustoasa)
– Ce descrii tu e o alinare, o pauza intr-o furtuna. Trebuie sa identifici ce anume te face fericit in aceasta situatie. E ca si cum ai pleca intr-o calatorie, te uiti in rucsac si-l descoperi pe jumatate plin cu provizii si pe jumatate plin cu pietre. Trebuie sa scoti pietrele ca sa pui mai multe provizii.
– Mai mult vin?
– Vreau sa spun ca aceste amagiri, alcoolul, sportul, iti ofera un indiciu despre cum ar putea fi viata daca ti-ai schimba modul in care gandesti, in loc sa schimbi circumstantele exterioare.

Cel mai fericit om din lume adauga exemplul experimentului pe care il mentionez si eu, in cartea mea („La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?”): un soarece de laborator, caruia i se ofera acces la un buton care ii stimuleaza o conexiune electrica in creier, in zona responsabila cu euforia si orgasmul, continua sa apese butonul pana cand moare de foame, fara sa-l mai intereseze nimic altceva.

Calugarul tibetan a fost invitat la teste de catre omul de stiinta Prof. Richard K Davidson, seful Laboratorului de Neurostiinta Afectiva de la Universitatea Wisconsin-Madison. Davidson e unul dintre cei mai mari cercetatori din lume in domeniul neuroplasticitatii. El a demonstrat recent cum creierul evolueaza permanent, ca reactie la experienta, aceasta evolutie putand fi inregistrata prin scanare si apoi evaluata. Cand Ricard medita la compasiune, creierul sau a produs un nivel de unde gamma „care nu a mai fost niciodata observat, conform literaturii de specialitate”, a declarat Davidson. Matthieu spune ca meditatia poate reprograma efectiv creierul, la fel cum sportul antreneaza muschii.

mr.happy

„Relatia dintre cortexul stang si cel drept al creierului poate fi masurata, iar aceasta relatie reprezinta temperamentul omului”, spune Matthieu. O activitate cerebrala sporita a emisferei stangi a creierului este asociata cu emotii placute, in timp ce activitatea preponderent dreapta indica negativism si depresie.

– La teste, toti oamenii care au meditat s-au situat in afara limitelor considerate standard. Statistic, au format un mic grup, bine definit. Chiar daca veneau din zone diferite: un nomad tibetan, un tanar francez, un academician. Toti au avut rezultate asemanatoare. Asta e ideea. Daca eram doar eu, poate nu mai era asa relevant rezultatul.
– Exista o predispozitie genetica pentru negativism?
– E adevarat ca exista o diferenta in echilibrul celor doua emisfere cerebrale, care poate fi descoperita la copiii de doi ani. Acum o sa ma intrebi: si atunci ce sansa mai avem? Iat-o: cel mai important lucru, cand iti antrenezi mintea (probabil o notiune mai accesibila decat aceea de meditatie), e faptul ca iti schimbi nivelul de baza. E ceva foarte diferit de senzatiile temporare prin care te simti bine, de exemplu cand te uiti la un film. Ce trebuie sa faci e sa-ti ridici acel nivel de baza.

Reporterul il intreaba pe cel mai fericit om din lume daca a plans recent, iar el confirma si spune ca a plans chiar mult timp, dupa ce vazuse la televizor o stire despre oameni care suferisera foarte mult, in urma unor abuzuri.

– Furia e o emotie distructiva, care ne transforma in marionete.
– Nu te-ai infuriat niciodata?
– In anii ’80, mi-am luat primul laptop. Il foloseam ca sa traduc texte tibetane. Un prieten a turnat faina pe tastatura, in gluma. Cand a vazut ca ma infuriasem, mi-a zis ”O clipa de furie poate distruge ani de rabdare.”

Reporterul ii povesteste cum s-a enervat din cauza a doua laptopuri care nu functionau bine si cum si-a varsat nervii facandu-le bucatele. Pe unul dintre ele i l-a trimis astfel, sfaramat, cu dedicatie, sefului firmei producatoare. Dar acesta nu i-a raspuns niciodata la mesaj.

– Cred ca acesta este un caz in care te poate ajuta terapia cognitiva. Problema e ca tu iti imaginezi ca omul acela avea ceva personal cu tine. Adevarul e ca n-avea absolut nimic cu tine. Probabil o fi fost coplesit de munca. Daca nu se intampla ce vrei, da-i pace. Renunta.
– Stiu ca ti s-a furat un laptop, destul de recent, cand calatoreai spre India.
– Nu m-am enervat deloc. Mi-a parut rau doar ca nu i-am putut trimite hotului cablul de alimentare.

Reporterul il intreaba pe Matthieu ce ramane de facut in cazul in care avem de-a face cu oameni mincinosi, corupti, care ne mai si conduc tarile. Calugarul ii raspunde ca e firesc sa-i demascam, sa ne dorim onestitatea si adevarul. Dar intr-un mod practic, nu prin ura. ”Daca ai o societate de oameni egoisti, combinati unul la unul cu oameni altruisti, teoretic, altruistii ar trebui sa fie linsati. Insa altruistii pot coopera. Ceea ce le ofera un avantaj puternic.”

matthieu ricard dalai lama

Reporterul e curios daca Ricard l-ar fi ucis pe Hitler, in caz ca ar fi avut ocazia, iar calugarul ii raspunde ca da, categoric. Ii povesteste despre Dalai Lama, care a fost intrebat ce ar face daca ar intra in camera un om care intentioneaza sa-i ucida pe toti cei prezenti. Dalai Lama a raspuns ca l-ar impusca in picioare si, daca asta n-ar ajunge, ar trece la cap. Reporterul observa ca Dalai Lama are simtul umorului si e curios daca acesta se uita la filme. Matthieu ii raspunde ca Dalai Lama nu are nevoie sa se uite la filme ca sa se amuze, fiindca viata sa este plina de umor, totusi a urmarit, intr-o vreme, serialul MASH.

”Totul depinde de modul in care mintea ta se conecteaza la lume, asta determina felul in care tu te simti, mizerabil sau fericit. Trebuie sa te intrebi: depinde fericirea mea de alti oameni?”, declara omul pe care stiinta l-a desemnat ca fiind cel mai fericit din lume.

Surse: http://www.independent.co.uk, en.wikipedia.org, http://www.matthieuricard.org, http://www.descopera.ro.

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Cautarea spirituala

Ce inseamna a fi cautator spiritual? Inseamna a constientiza faptul ca esti mai mult decat corpul tau, decat CV-ul tau, decat ceea ce ai facut in viata. Majoritatea oamenilor inteleg sa ”cunoasca” un om prin raspunsuri la intrebari de genul: Cum il cheama? Cati ani are? Cu ce se ocupa, ce munceste, cat castiga? Unde locuieste, cate camere are? E casatorit? Are copii? Ce a facut la viata lui? De regula, raspunsurile la aceste intrebari par suficiente ca un om sa pretinda ca incepe sa cunoasca un alt om. Nimic mai fals.

Nikola Tesla spunea ca daca vrei sa cunosti secretele Universului, trebuie sa gandesti in termeni de energie, frecventa si vibratie. Un om este un intreg Univers. In perpetua schimbare. Un Univers de ganduri, de simtiri, in primul rand. Nu ajunge o viata sa cunosti si sa experimentezi un Univers. Cum sa pretinzi ca l-ai putea cunoaste dupa cateva indicii de natura sociala? Cum imi place mie sa spun, ceea ce vor oamenii sa afle, in primul rand, e daca un om e aliniat si da bine la ordinea sociala. Nu cine este, ce face. Dar daca stim unde se afla Luna, asta nu inseamna ca am si pasit pe ea.

Cautarea spirituala e un demers de inversare a prioritatilor, de la a face, la a fi. E un demers de constientizare, de intoarcere catre sine. E un proces prin care omul doreste sa se cunoasca pe sine. Simte ca e mai mult decat carne si oase, mai mult decat un cod numeric personal, mai mult decat o data de nastere si de moarte. Prin fiecare noua confruntare sincera si deschisa cu sine insusi, omul descopera cine este.

Prin acceptarea responsabila a ceea ce descopera ca este, omul se poate transforma in ceea ce doreste sa fie. Nu mai traieste la intamplare, in voia sortii. Problema e ca oamenii doresc sa acumuleze ceva, nu sa fie. Atunci cand omul doreste sa devina un instrument prin care se manifesta divinitatea, aici si acum, vibratia lui creste. Aceasta crestere vibrationala reprezinta, de fapt, evolutia spirituala.

Fiindca noi nu evoluam, practic si propriu-zis, nicaieri. Nu ne cresc aripi, decat la modul figurat. Evolutia spirituala nu consta in diplome, nu inseamna ca am citit mai mult, ca am simtit mai mult sau ca suntem consumatori de citate interesante si inteligente. Inseamna ca suntem capabili sa ne asumam responsabilitatea de a da ochii cu noi insine. Inseamna ca, dupa ce am facut asta, o si putem duce. Ca s-o putem transforma.

Experientele ajuta, dar nu sunt suficiente. Fiindca experientele sunt sedimentate in ego. Ego-ul, acea falsa fiinta, care credem ca suntem, reprezinta suma intrebarilor de mai sus, de ordine sociala. Oamenii care se feresc de experiente, in mod inconstient, se feresc sa-si cunoasca ego-ul. Oamenii care functioneaza doar pe baza de experiente, pe care nu le constientizeaza responsabil, doar isi exploreaza ego-ul. Oamenii hiperactivi, care concep existenta doar ca pe a face musai ceva, se feresc de contactul cu ei insisi, fiindca nu pot duce aceasta vedere la fata. Fara ea, nu e posibila nici schimbarea la fata.

contactul cu sinele

Pasul decisiv catre o viata spirituala este transcenderea ego-ului. Un exemplu simplu: ai o masina. O tii inchisa in garaj, o lustruiesti si te bucuri ca o ai. N-o scoti la plimbare, ca sa n-o strici. Vrei s-o pastrezi ca noua, desi nu asta e rostul ei. Cata vreme n-o folosesti, n-ai sa stii ce este ea capabila si nici ce esti tu capabil, in calitate de sofer. Dupa ce o testezi, abia atunci iti dai seama unde si cum poate sa te duca, poti estima cat mai bine in ce fel iti poate servi. Dupa ce te testezi si pe tine, in calitate de sofer, poti sa-ti dai seama pana unde si cum poti merge prin viata. Daca alegi sa injuri la volan, daca vrei sa fii primul in trafic, daca vrei doar sa mergi sau daca poti sa te bucuri de drumul catre destinatie.

Jim Carrey spunea ca isi doreste ca toti oamenii sa aiba bani, sa aiba succes si sa fie faimosi, ca sa afle ca nu acesta este raspunsul. Raspunsul evolutiei lor spirituale. Cine se blocheaza la nivel de dorinta materiala se blocheaza in rapacitatea ego-ului. Nu-i nimic de cules de acolo, decat tot ceea ce poti pierde si tot ceea ce te poate face si mai nefericit decat daca n-ai avea. Numai dupa transcenderea ego-ului putem vorbi, intr-adevar, despre spiritualitate.

A fi spiritual nu inseamna a-ti nega nevoile firesti, ci a nu le ridica a rang de scop sau de virtute. Inseamna a nu pierde din vedere scopul cel mai important: cautarea adevarului. Iar acest adevar ultim e raspunsul la intrebarea: cine sunt?

Maturitatea spirituala nu poate fi atinsa fara meditatie/rugaciune. La fel cum exercitiile zilnice de gimnastica ajuta la obtinerea unui tonus fizic, la fel meditatia contribuie la mentinerea tonusul spiritual. De cate ori n-ati atins o stare de beatitudine, de extaz, de fericire? Cat de usor ati pierdut-o? Ca pe un fum… Rostul meditatiei si al rugaciunii este tocmai acesta: de a ridica si de a mentine vibratia macar la cotele bucuriei de a fi.

Suntem foarte usor influentabili de energiile de joasa vibratie, care ne pot purta extrem de rapid, ca intr-un vertij, inapoi, catre nefericire. Oare nu ne curatam trupul zilnic de murdaria acumulata? La fel e necesar sa ne curatam si interior, sa ne purificam energia, prin rugaciune sau meditatie. Fara dusul asta spiritual, sa nu ne miram ca redevenim coplesiti de problematica si contextul nostru existential, in care ni se pare uneori ca nu mai razbatem, iar sclipirea bucuriei pare ca se stinge atat de usor.

Nu e posibila evolutia spirituala, adica ridicarea vibratiei, fara a renunta la un regim alimentar bazat pe carne si pe oua. Cand incetezi sa fii un cautator spiritual si devii un om spiritual, nu mai ai nevoie sa mananci viata, fiindca esti viata. Te hranesti din propria bucurie si din contactul cu tine si cu existenta mai mult decat te hranesti cu alimente. Incepi sa te hranesti cu energie de la sursa. E ca si cum nu mai ai nevoie sa functionezi pe baza de baterii reincarcabile, fiindca ai descoperit priza.

Oamenii sunt adesea debusolati si chiar necajiti cand vine vorba despre renuntarea la carne si la oua. Inteleg prin asta o reprimare. La fel inteleg toate asa-zisele restrictii, de ordin moral, pe care le predica diversele orientari spirituale sau religii.

Moralitatea nu este ceva ce omul isi poate impune sau ceva ce poate mima. Ori esti moral, ori nu esti. E de la sine, provine din ceea ce esti, nu invers. Omul nu devine moral prin constrangere. Simtul moral vine din interior si el este o componenta a felului de a fi al omului, nu poate fi nici impus si nici falsificat. La fel si regimul alimentar si dorinta de a medita. Omul nu si le poate impune si degeaba ar incerca sa se sileasca sau sa fie ipocrit. Cu cat va incerca sa-si impuna mai mult, cu atat mai mult va esua si cu atat mai puternice ii vor deveni fostele obisnuinte. Aceste porniri spirituale vin de la sine, din interiorul omului.

Cand omul isi schimba vibratia, i se schimba si perceptia. De aceea, oamenilor cu adevarat spirituali nu numai ca nu le lipsesc carnea, ouale, sexul de ocazie, nici macar nu le trebuie. Pur si simplu nu simt nevoia de asa ceva si sunt fericiti astfel, nu invers. Nu percep nicidecum o lipsa sau o renuntare, asa le place sa fie, asa se simt bine, pur si simplu. Fiindc ei nu se mai hranesc din asa-zisele bucurii materiale, ci direct de la sursa. Cu atat mai mult apreciaza la maxim micile bucurii, insa nu mai sunt dependenti de ele, ci detasati. Un om spiritual e fericit, in primul rand, prin sine. Prin conexiunea sinelui sau cu existenta. Cand, prin existenta, intelegem tot ceea ce este, abia atunci incepem sa vorbim despre Dumnezeu.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

%d blogeri au apreciat asta: