Posts tagged ‘maestru spiritual’

De ce un maestru spiritual, sfant sau guru nu ne poate eleva si nici salva

Multi oameni cred ca un sfant, fie si mort, are puteri. Ca pot beneficia si ei de acele puteri. Lucru care este partial adevarat. Un sfant mort nu mai este decat un corp, o carcasa parasita de sufletul care l-a locuit. Un sfant mort nu mai are nicio putere. Corpul e doar un instrument, un vehicul. O masina fara energie nu are nicio putere. Putere are partial mintea, dar cea mai mare putere o are sufletul.

Minunile manifestate de un corp mort sunt cel mult consecinte ale mintii si ale sufletului care au trait in acel trup, reminiscente. Oamenii pot experimenta stari puternice de placebo, bazate pe credinta lor, in preajma moastelor. Dar asta nu e “stiinta” exacta. E doar miracolul credintei. Precum spunea Iisus: “Credinta ta te-a mantuit.” E doar manifestarea puterii mintii si nu este exacta, poate fi iluzorie. Puterea adevarata, eliberatoare, salvatoare, mantuitoare e doar aceea a sufletului.

Dar de ce, totusi, un sfant sau un maestru, un guru, nu ne poate eleva spiritual, nu ne poate transforma si nici salva? Daca e un sfant adevarat, el poate, categoric. Fie si simpla lui prezenta are o influenta energetica. Sa stai in preajma unui sfant viu te transforma, nici nu se poate altfel. Dar ceea ce iti da sfantul trece prin tine, lasa o impresie, si pleaca. Daca nu cultivi samanta primita, ea nu da rod. In acelasi fel isi lasa lumea impresiile asupra mintii noastre. Doar ca de acestea ne atasam, le oprim, le cultivam, le intretinem sub forma de dorinte.

Ne elevam, ne rafinam, ne sporim dorintele lumesti in urma impresiilor lumesti. La fel ne putem eleva spiritual in urma impresiilor lasate de contactul cu un sfant. Lumea e la indemana oriunde, sfintii nu, ei sunt rari. Avem mai multe sanse de a primi impresii lumesti, care se imprima si ne seteaza, ca pe niste roboti, fara discernamant, fara control, decat sansele de a intalni un sfant care ne poate scapa de aceasta pacoste, principala cauza a oricarei nefericiri. Daca suntem atat de norocosi incat sa auzim despre un sfant adevarat si chiar sa-l intalnim, e culmea risipei sa nu profitam de samanta pe care el o poate sadi in noi. Sa nu hranim amprenta divinului si sa continuam sa rodim impresiile false ale mintii si ale lumii, aducatoare de suferinta.

Cele doua tipuri de impresii se autoanuleaza. Omul fie are atentia intoarsa spre exterior, fie spre interior. Atentia nu poate fi totala in ambele locuri la un om obisnuit, care are o minte lipsita de controlul sufletului. O astfel de minte se manifesta haotic, tiranic, inrobeste prin simturi, prin dorinte care se cer satisfacute, prin suferinta dorintelor neimplinite. O astfel de minte nu serveste cel mai inalt scop existential al omului, atingerea stadiului de sfant. Realizarea desavarsita. Experienta directa, practica, a ceea ce suntem cu adevarat sau realitatea ultima, singura realitate autentica.

Niciun sfant nu ii vrea “binele” omului cu forta. Niciun Guru nu obliga pe nimeni la nimic. Mantuirea pentru care vin si se intrupeaza sfintii pe lume nu are nicio legatura cu ceea ce cred unii oamenii ca i-ar salva. Majoritatea oamenilor vor sa se apropie de sfinti pentru a-si rezolva dorintele lor lumesti. Asta este o abordare complet prost inteleasa. Pe sfinti nu-i intereseaza lumea, ci iesirea sufletului din ea. Nu-i intereseaza atat de mult bolile, necazurile, cat incetarea acestora prin eliberarea si mantuirea sufletului. Ei sunt mereu focusati pe scopul primordial, pe ceea ce este cel mai important, pe calea in acea directie.

Baba Gurinder Singh Ji

Pe sfinti nu-i intereseaza cum sa ne simtim mai bine si placut in aceasta lume, beneficiind de sanatate si vigoare, ca sa alergam mai cu spor dupa dorintele lumesti. Nu-i intereseaza corpul decat ca vehicul menit sa duca la destinatie. Pentru ei, corpul nu este un vas de croaziera de placere.

Pe sfinti ii intereseaza un singur lucru, s-au nascut si traiesc pentru un singur lucru: manifestarea divinitatii in tot ce ating, in tot ce fac. Ei nu traiesc pentru sine, pentru placerile lor, ci pentru altii. Ei sunt lipsiti de dorinte personale si nu au nicio placere de a trai in aceasta lume. Desigur, se bucura sa fie de folos. Niciun sfant nu va lua cu el niciun suflet cu forta. Fiecare suflet e responsabil de sine si are aceeasi putere, ca si a sfantului, de a se trezi, de a dobandi control asupra mintii si de a folosi trupul si mintea spre a se elibera. Trebuie doar sa accepte ghidarea sfantului, sa-l “imite”, incetul cu incetul, ca sa-si reaminteasca propria putere, propria identitate.

Majoritatea sufletelor sunt prinse in Maya (iluzie). Mintea a acaparat controlul, ignora constiinta sufletului si foloseste corpul pana la epuizarea acestuia. Apoi, mintea ascunde impresiile acumulate, si o ia de la capat in alt corp. Poarta astfel sufletul prin toate stadiile existentei, experimentand toata Creatia.

Paramahansa Yogananda, cel care  a raspandit yoga indiana in vest, povestea cum fusese refuzat de maestrul sau, cand ii ceruse initierea, in mod repetat. Maestrul i-a zambit, cu iubire. L-a asigurat ca un bec fara filament destul de puternic, ca o minte neantrenata, nu poate duce un curent electric de mare voltaj. Tocmai pentru ca-l iubea si stia ca nu era inca pregatit sa duca darul ce ii apartinea, maestrul nu il initia.

Un alt maestru a fost intrebat de ce nu le spune discipolilor care le este karma din toate vietile, fiindca atunci ar intelege mai usor ce traiesc le-ar fi mai usor sa stie ce au de facut. Guru le-a raspuns ca nu ar putea suporta raspunsul. Mintea nepregatita sa suporte adevarul ar claca, ar innebuni, intr-o incercare disperata de defensiva a iluziei egoului. Mintea trebuie antrenata si obisnuita treptat cu adevarul pentru a fi pregatita sa se supuna si sa serveasca sufletului. Pana atunci, mintea isi apara propria existenta iluzorie. Un maestru spiritual spunea ca mintea e, de fapt, ceea ce numesc preotii Satan.

The Great Master

Ishwar Puri, initiat de Great Master, povestea o intamplare reala, la care a avut sansa sa asiste. Erau la o intrunire, Great Master, cativa discipoli si un alt Maestru Sufi, un mistic musulman. Maestrul Sufi l-a intrebat pe Great Master de ce nu li se arata asa cum este El, de fapt, in adevarata sa forma. Great Master l-a privit o clipa si Maestrul Sufi a cazut de pe scaun. Great Master l-a intrebat pe Maestrul Sufi ce s-a intamplat. Acesta a raspuns ca privirea pe care i-a aruncat-o a fost atat de plina de lumina, ca n-a putut suporta. A simtit ca-l loveste si a cazut. Atunci, sfantul i-a raspuns: “Aceasta a fost lumina unui singur fir din barba mea. Si tu imi spui sa-mi arat fata acestor oameni? Tu n-ai putut suporta nici atat, si esti Maestru Sufi.” De aceea, sfintii exista si actioneaza incognito, sub acoperire, adesea anonimi, in corp uman, precum noi toti. Ca sa ne putem imprieteni, sa experimentam iubirea pentru Dumnezeu in forma de om.

Reclame

Cat timp e necesar sa te iluminezi

Vine discipolul la maestru …
– Maestre, cat timp ia sa obtin iluminarea?
– Pai cam 10-20 de ani daca esti serios.
– Dar, maestre, eu am facut cursuri de dezvoltare personala, yoga, hipnoza, meditatii active si pasive. Si am citit Osho, Eckhart Tolle, Mooji, Krishnamurti si multi altii.
– Bine, atunci o sa dureze minim 50 de ani.
– Cum adica? De ce?
– O sa trebuiasca sa-ti scot prostiile din cap mai intai.

(sursa: spiritualitateblog.wordpress.com)

jpsears_howtobeultraspiritual
Foto: JP Sears, How to be ultra spiritual

– Si, zi-mi, ce ai facut inainte sa te iluminezi?
– Am baut un ceai.
– Si dupa ce te-ai iluminat?
– Am baut un ceai.

Povestea iluminarii

Se povesteste ca, intr-o buna zi, la un mare maestru spiritual a venit un cautator. Acesta i-a cerut maestrului sa-i devina discipol, dispus sa faca orice pentru a obtine iluminarea. Maestrul a incuviintat sa-l primeasca sa-i fie discipol si l-a rugat sa plece in treaba lui si sa-i scrie despre evolutia sa, asigurandu-l ca mereu ii va raspunde.

Cautatorul a decis sa se izoleze de lume, s-a refugiat intr-o pestera si a inceput sa traiasca precum un ascet, meditand toata ziua si asteptand sa soseasca marea iluminare.

Dupa o luna, i-a scris maestrului: “Acum am inteles. Totul este o mare iluzie, nimic nu exista cu adevarat din tot ce credem noi ca exista.” Maestrul i-a raspuns fara intarziere, asa cum ii promisese: “Si? Numai atat?”

Dupa inca o luna, discipolul i-a scris maestrului, anuntandu-i evolutia sa: “Acum am inteles. Suntem cu totii unul, nimic nu este realmente separat.” Maestrul i-a raspuns de indata: “Si? Numai atat?”

Descurajat, profund dezamagit ca rezultatele sale nu-l multumeau pe maestru si nu-i erau niciodata suficiente, discipolul a incetat sa-i scrie. A trecut o luna, nimic. Au trecut doua luni, nimic.

In a treia luna, maestrul i-a scris discipolului sau: “Si? Ce mai faci?” Omul i-a raspuns cu promptitudine: “Cui ii pasa?!” Primind mesajul sau, maestrul a zambit si a ridicat recunoscator mainile spre cer, murmurand: “Doamne, iti multumesc. In sfarsit, a inteles…”

(O poveste preluata de la Aurelian Zaheu, caruia ii multumesc fiindca ca o putem impartasi)

light-bulb

%d blogeri au apreciat asta: