Posts tagged ‘dorinte’

Lista de dorinte

Iata o contradictie interesanta dintre perspectiva spirituala si perspectiva sociala a zilelor noastre. Societatea ne indeamna, din ce in ce mai mult, catre lupta de a deveni altceva decat suntem, catre lupta de a avea mai mult, de a obtine ce ne dorim si de a schimba orice nu ne place, de a deveni mereu mai buni, mai performanti, adesea fie si doar pentru a ne simti acceptati. Prin prisma spirituala, toate acestea par niste biete iluzii, himere dupa care omul alearga in van, irosindu-si astfel potentialul si chiar viata.

In toate religiile si orientarile spirituale, exista indemnul catre recunostinta pentru viata noastra, ca dar, in sine. E cat se poate de logic acest indemn si ne aminteste totodata faptul ca suntem parte dintr-un intreg, nu e niciunul dintre noi centrul Universului si niciunul nu detine putere sau control totale. Viata noastra nu ne apartine si nu noi am creat-o, nu ne-am facut-o cadou. Nu detinem controlul asupra ei, asa cum avem deseori impresia sau cum ne-am dori. Nu avem puterea sa schimbam multe componente si aspecte ale vietii noastre sau ale vietii altora, chiar daca am vrea si am depune toate eforturile.

Da, dar n-ar fi bine sa vrem mai mult? Chiar daca nici macar nu stim unde ne va duce asta?! De ce mai traim, atunci, ar putea spune unii oameni, daca nu pentru a ne dori sa experimentam alta varianta de trai, decat cea prin care deja trecem, una mai buna, mai satisfacatoare? De ce mai traim, daca nu pentru atingerea unor scopuri, pentru implinirea unor dorinte? Ce-i rau in faptul de a vrea ceva mai bun?

Nu-i nimic rau si nu-i nici macar vorba despre bine sau despre rau. “Faca-se voia Ta” reprezinta constientizarea ca suntem o parte dintr-un intreg, ca niciunul dintre noi nu este Dumnezeu, ci doar o parte din spectacolul vietii. Rostul smereniei si al recunostintei este evitarea suferintei. Se stie ca de la acest scop a pornit Buddha. Tot el spunea ca durerea este inevitabila in viata, dar suferinta este optionala. Pentru ca, atunci cand nu obtii ce-ti doresti, suferi. Una e sa te doara piciorul, pentru ca s-a rupt, alta e sa suferi ca n-ai fost atent, sa te macini cu intrebari de genul: “Cum s-a putut intampla asta? De ce nu se vindeca mai repede?”, sa dai vina pe tine, pe altul, pe viata. Una e sa te doara pierderea unei fiinte dragi, alta e sa suferi din cauza ca nu i-ai putut prelungi viata sau nu o poti recupera. Una e sa te doara trupul de la munca si alta e sa suferi ca aceasta munca nu iti e suficienta pentru tot ce ti-ai dori sa traiesti.

Pentru unii, a se multumi cu ceea ce sunt si ceea ce au e sinonim cu suferinta, paradoxal, desi scopul este tocmai evitarea suferintei. Oamenii continua sa sufere ca nu sunt ceea ce si-ar dori sa fie, ca nu au ce si-ar dori, iar aceasta suferinta le-a devenit religie. Sa incerci sa le spui ca nu e necesar sa sufere pentru toate acestea e ca si cum le-ai “fura” iluzia ca se poate mai mult, mai bine, candva, poate niciodata in aceasta viata. Li se pare chiar logic sa continue sa sufere astfel intreaga viata, in speranta iluzorie a ceva mai mult, mai bun. In tot acest timp, le scapa mereu tot ceea ce poate fi bun in ceea ce ei considera rau. Si, astfel, le scapa insasi esenta. Fiindca despre asta e vorba in viata. Nu despre mai multi ani, ci despre mai multe clipe traite constient, cu intelepciune, recunostinta, bucurie. E bine sa avem un scop, dar nu si sa fim dependenti de rezultate si asteptari. Scopul poate ca depinde de noi, dar nu intotdeauna depinde de noi si realizarea lui.

Poate va aparea acel ceva mai mult, mai bun, poate nu. Daca apare, cu atat mai bine. Dar daca nu este posibil, e logica suferinta continua? Stresul psihic, tensiunea fizica, nelinistea, toate acestea ne ajuta cumva sa ne implinim viata, sa ducem un trai mai bun? Acceptarea este privita de catre societatea de astazi ca o forma de ignoranta, de limitare. Societatea ne indeamna mereu sa vrem mai mult, sa ne agitam pentru mai mult. Sa devenim si mai consumisti. Omului a ajuns sa i se para logic sa se agite pentru scopul de a fi linistit.

O alta iluzie este prosperitatea pe aceasta cale. Totul are un pret si implica niste resurse. Poate ar fi bine sa ne punem mai des intrebarea daca scopul merita mijloacele. De exemplu, nu ne vindem direct ficatul, dar il punem la bataie, indirect, pentru a obtine ceva mai multi bani, nu-i asa? Apoi, cheltuim acei bani pentru a incerca sa ne reparam ficatul. Se spune „Less is more” (Putin e mai mult). Poate n-ar fi rau sa incepem sa ne simtim bine cu mai putin. Pentru ca mai mult ne costa mai mult.

Scopul, in cele din urma, face diferenta. Unii oameni isi doresc sa afle cine sunt si ce este viata. Altii isi doresc sa experimenteze, sa agoniseasca pe cat posibil, in aceasta perioada limitata a vietii. Pe unii ii intereseaza inclusiv moartea si ce se intampla dupa aceea. Pe altii ii intereseaza doar sa consume tot ce le poate oferi viata.

Daca vei obtine ceva mai bun sau ceea ce-ti doreai, fiind multumit cu ceea ce esti si ceea ce ai, nu poate fi decat benefic si astfel nu vei suferi. Dar daca vei obtine sau nu, suferind mereu dupa dorinta de altceva, atunci nu destinul este de vina pentru ceea ce traiesti, ci atitudinea ta fata de destin este cauza propriei suferinte. Sa fii multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ai, acolo unde esti, poate fi sursa unei impliniri minunate, superioare oricaror alte scopuri lumesti, materiale.

Deci, ce-ti doresti, omule? Care este scopul tau in viata? E foarte bine ca vrei mai mult, dar in ce scop? Cu ce pret, prin ce resurse? Si ce te face sa crezi ca daca nu esti multumit cu ce ai acum, vei fi multumit dupa ce vei obtine ce iti doresti? Acum, la anul… si la multi ani!

Reclame

Povestea dorintei

Povestea spune ca un om a dat peste o lampa si din lampa a iesit un duh.
– Omule, i-a spus duhul, acum sunt servitorul tau si inapoi nu ma pot duce. Spune ce dorinta ai si eu ti-o voi indeplini pe loc. Pot sa-ti ofer tot ce-ti doresti. Treaba mea e fericirea ta.

Omului nu-i venea sa creada. Cum era nevoias si fara adapost, i-a cerut duhului o casa.
– Asta te face pe tine fericit? Imediat se face. Dorinta ta e bucuria mea, i-a raspuns duhul si o casa nou-nouta a aparut.
– Iti place? Esti fericit?, l-a intrebat duhul.
– Da, fireste, i-a raspuns omul.

Dar nici n-a apucat sa se dezmeticeasca si sa se bucure, ca duhul l-a intrebat din nou:
– Ce-ti mai doresti? Dorinta ta e bucuria mea.
Omul a capatat curaj si i-a cerut un palat bogat.
– Asta te face pe tine fericit? E ca si facut.
Si duhul a ivit castelul de indata. Omului i se parea ca visa, dar totul era real. A parasit casa, in care nici nu apucase sa intre, si s-a dus la palatul plin de bogatii.

Duhul il insotea ca o umbra.
– Iti place? Te face fericit? Ce-ti mai doresti? Eu pot sa-ti implinesc orice dorinta.
Omul a vrut curteni si alai, un intreg popor de supusi la palat, peste care sa fie stapanitor. Duhul i-a implinit dorinta de indata. Supusii se plecau in fata stapanului lor, iar omul nostru incepea sa se simta puternic si important.

– Iti place? Iti aduce fericire? Ce dorinta mai ai? Dorinta ta e bucuria mea, ii soptea duhul mereu.
– Vreau straie alese si mese bogate si imbelsugate, pline cu toate bunatatile pamantului.
Duhul a transformat totul in realitate, pe negandite. Omul a mancat si a baut pana n-a mai putut, servit si laudat de supusi, dar duhul n-avea odihna si iar l-a intrebat ce-si mai dorea. Omul i-a cerut un harem plin cu cele mai frumoase femei din lume, gata sa-i satisfaca toate poftele.

– Asta te face pe tine fericit? Imediat se face.
Si duhul i-a indeplinit dorinta. Bogat, mancat, baut, spalat, indestulat si desfatat, omul a obosit de toate si curand s-a plictisit de moarte. Dar niciun pic de liniste n-avea. Duhul era mereu la urechea lui, insotindu-l pretutindeni si intrebandu-l fara incetare ce-si mai dorea ca sa fie fericit. Cumplit de satul de toate, omul i-a spus duhului:
– Iti multumesc pentru tot. Acum am tot ce mi-am dorit vreodata. Nu-mi mai doresc nimic.
Duhul a tunat si a fulgerat, suparat peste masura:
– Nu se poate! Trebuie sa-ti mai doresti ceva! Nu se poate sa fii fericit fara dorinte! Si eu ce fac? Asta e treaba mea, sa-ti implinesc toate dorintele si sa te fac mereu fericit. Dorinta ta e bucuria mea. Deci, spune-mi, ce-ti mai doresti, omule?

Obosit, satul peste poate si foarte speriat, omul nu mai voia decat sa scape de duhul cel sacaitor si fara de odihna, din pricina caruia nu mai putea avea nicio clipa de liniste. Atunci, tot framantandu-se, i-a venit o idee:
– Duhule, ce ziceai, ca dorinta mea e bucuria ta si ca ai face orice ca sa ma vezi fericit?
– Intocmai, i-a raspuns duhul bucuros. Ce-ti doresti?
– Pai, uite, imi doresc ca tu sa te duci si sa te invarti in jurul copacului de colo pana cand ti-oi spune eu sa te opresti. M-ai inteles?
– Desigur, i-a zis duhul. Asta te face fericit?
– Da, asta ma face pe mine foarte fericit, l-a asigurat omul.
– Atunci, pe data se face. Dorinta ta e bucuria mea.

Si duhul s-a dus bucuros si a inceput sa se invarta in jurul copacului, fara oprire. Omul a rasuflat usurat, scapat de o mare povara. Nu-si mai dorea absolut nimic decat sa fie lasat in pace, singur si in liniste. Chiar era fericit. Si duhul era fericit sa faca orice ca omul sa fie fericit. Asa ca povestea noastra are un final fericit. Si acum, la final, o sa va dezvalui un secret. Poate sunteti curiosi cine este duhul din poveste. Numele lui e Minte.

fairytale

%d blogeri au apreciat asta: