Posts tagged ‘dezvoltare personala’

Lista de dorinte

Iata o contradictie interesanta dintre perspectiva spirituala si perspectiva sociala a zilelor noastre. Societatea ne indeamna, din ce in ce mai mult, catre lupta de a deveni altceva decat suntem, catre lupta de a avea mai mult, de a obtine ce ne dorim si de a schimba orice nu ne place, de a deveni mereu mai buni, mai performanti, adesea fie si doar pentru a ne simti acceptati. Prin prisma spirituala, toate acestea par niste biete iluzii, himere dupa care omul alearga in van, irosindu-si astfel potentialul si chiar viata.

In toate religiile si orientarile spirituale, exista indemnul catre recunostinta pentru viata noastra, ca dar, in sine. E cat se poate de logic acest indemn si ne aminteste totodata faptul ca suntem parte dintr-un intreg, nu e niciunul dintre noi centrul Universului si niciunul nu detine putere sau control totale. Viata noastra nu ne apartine si nu noi am creat-o, nu ne-am facut-o cadou. Nu detinem controlul asupra ei, asa cum avem deseori impresia sau cum ne-am dori. Nu avem puterea sa schimbam multe componente si aspecte ale vietii noastre sau ale vietii altora, chiar daca am vrea si am depune toate eforturile.

Da, dar n-ar fi bine sa vrem mai mult? Chiar daca nici macar nu stim unde ne va duce asta?! De ce mai traim, atunci, ar putea spune unii oameni, daca nu pentru a ne dori sa experimentam alta varianta de trai, decat cea prin care deja trecem, una mai buna, mai satisfacatoare? De ce mai traim, daca nu pentru atingerea unor scopuri, pentru implinirea unor dorinte? Ce-i rau in faptul de a vrea ceva mai bun?

Nu-i nimic rau si nu-i nici macar vorba despre bine sau despre rau. “Faca-se voia Ta” reprezinta constientizarea ca suntem o parte dintr-un intreg, ca niciunul dintre noi nu este Dumnezeu, ci doar o parte din spectacolul vietii. Rostul smereniei si al recunostintei este evitarea suferintei. Se stie ca de la acest scop a pornit Buddha. Tot el spunea ca durerea este inevitabila in viata, dar suferinta este optionala. Pentru ca, atunci cand nu obtii ce-ti doresti, suferi. Una e sa te doara piciorul, pentru ca s-a rupt, alta e sa suferi ca n-ai fost atent, sa te macini cu intrebari de genul: “Cum s-a putut intampla asta? De ce nu se vindeca mai repede?”, sa dai vina pe tine, pe altul, pe viata. Una e sa te doara pierderea unei fiinte dragi, alta e sa suferi din cauza ca nu i-ai putut prelungi viata sau nu o poti recupera. Una e sa te doara trupul de la munca si alta e sa suferi ca aceasta munca nu iti e suficienta pentru tot ce ti-ai dori sa traiesti.

Pentru unii, a se multumi cu ceea ce sunt si ceea ce au e sinonim cu suferinta, paradoxal, desi scopul este tocmai evitarea suferintei. Oamenii continua sa sufere ca nu sunt ceea ce si-ar dori sa fie, ca nu au ce si-ar dori, iar aceasta suferinta le-a devenit religie. Sa incerci sa le spui ca nu e necesar sa sufere pentru toate acestea e ca si cum le-ai “fura” iluzia ca se poate mai mult, mai bine, candva, poate niciodata in aceasta viata. Li se pare chiar logic sa continue sa sufere astfel intreaga viata, in speranta iluzorie a ceva mai mult, mai bun. In tot acest timp, le scapa mereu tot ceea ce poate fi bun in ceea ce ei considera rau. Si, astfel, le scapa insasi esenta. Fiindca despre asta e vorba in viata. Nu despre mai multi ani, ci despre mai multe clipe traite constient, cu intelepciune, recunostinta, bucurie. E bine sa avem un scop, dar nu si sa fim dependenti de rezultate si asteptari. Scopul poate ca depinde de noi, dar nu intotdeauna depinde de noi si realizarea lui.

Poate va aparea acel ceva mai mult, mai bun, poate nu. Daca apare, cu atat mai bine. Dar daca nu este posibil, e logica suferinta continua? Stresul psihic, tensiunea fizica, nelinistea, toate acestea ne ajuta cumva sa ne implinim viata, sa ducem un trai mai bun? Acceptarea este privita de catre societatea de astazi ca o forma de ignoranta, de limitare. Societatea ne indeamna mereu sa vrem mai mult, sa ne agitam pentru mai mult. Sa devenim si mai consumisti. Omului a ajuns sa i se para logic sa se agite pentru scopul de a fi linistit.

O alta iluzie este prosperitatea pe aceasta cale. Totul are un pret si implica niste resurse. Poate ar fi bine sa ne punem mai des intrebarea daca scopul merita mijloacele. De exemplu, nu ne vindem direct ficatul, dar il punem la bataie, indirect, pentru a obtine ceva mai multi bani, nu-i asa? Apoi, cheltuim acei bani pentru a incerca sa ne reparam ficatul. Se spune „Less is more” (Putin e mai mult). Poate n-ar fi rau sa incepem sa ne simtim bine cu mai putin. Pentru ca mai mult ne costa mai mult.

Scopul, in cele din urma, face diferenta. Unii oameni isi doresc sa afle cine sunt si ce este viata. Altii isi doresc sa experimenteze, sa agoniseasca pe cat posibil, in aceasta perioada limitata a vietii. Pe unii ii intereseaza inclusiv moartea si ce se intampla dupa aceea. Pe altii ii intereseaza doar sa consume tot ce le poate oferi viata.

Daca vei obtine ceva mai bun sau ceea ce-ti doreai, fiind multumit cu ceea ce esti si ceea ce ai, nu poate fi decat benefic si astfel nu vei suferi. Dar daca vei obtine sau nu, suferind mereu dupa dorinta de altceva, atunci nu destinul este de vina pentru ceea ce traiesti, ci atitudinea ta fata de destin este cauza propriei suferinte. Sa fii multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ai, acolo unde esti, poate fi sursa unei impliniri minunate, superioare oricaror alte scopuri lumesti, materiale.

Deci, ce-ti doresti, omule? Care este scopul tau in viata? E foarte bine ca vrei mai mult, dar in ce scop? Cu ce pret, prin ce resurse? Si ce te face sa crezi ca daca nu esti multumit cu ce ai acum, vei fi multumit dupa ce vei obtine ce iti doresti? Acum, la anul… si la multi ani!

Reclame

Cum sa inteleg ce nu pot sa inteleg

Privim lumea, in care se intampla atatea. Noua ni se intampla atatea. Si nu intelegem pentru ce. Ce am facut? Ce am gresit? De ce eu, de ce noi, de ce cutare, de ce nu cutare? Iar raspunsurile sunt mereu incomplete, uneori imposibile, inaccesibile.

Pentru ce ne intrebam toate astea? Pentru ca nevoia de a intelege ascunde nevoia de control, de siguranta. Atunci cand nu putem afla raspunsuri, ne putem intreba pentru ce ne intrebam, fiindca raspunsul poate sa se afle exact acolo, in propria noastra intrebare. Vrem sa intelegem pentru a sti ce avem de facut, cum sa reactionam la ceea ce ni se intampla si la ceea ce observam in jur. Tipurile de reactii pe care le-am invatat sunt adesea inutile sau chiar mai nocive decat insasi problema cu care ne confruntam. Si atunci ne intrebam care e cauza, ca sa stim cu ce avem de-a face si ce putem face.

Ni se intampla lucruri rele si observam lucruri rele in lume. Ne intrebam pentru ce se intampla toate acestea. Dar, vai, toate raspunsurile disponibile, rationale, logice, inteligibile, sunt total nesatisfacatoare. Ramanem doar cu propria perceptie si nimic mai mult. Tot ce vedem e tot ce avem, nimic mai mult. Percepem ceva rau si in acea stare de perceptie ne simtim rau. Cam asta e toata scofala din toata povestea despre atractia Universului.

Pai, da, dar uite, vad un om care omoara un om, cum poate fi asta bine? Vad ca am probleme de sanatate, cum poate fi asta bine? Vad ca mi-e copilul nefericit, cum poate fi asta bine? Vad ca n-am bani destui, cum poate fi asta bine? Vad ca nu sunt atatea si atatea asa cum cred eu ca ar trebui sa fie, cum consider eu normal sa fie, cum cred eu ca ar trebui sa fie, ca sa-mi fie mie bine, cum poate fi asta bine?

Cand te privesti pe tine si lumea doar prin punctul tau de vedere si a ceea ce consideri tu a fi bine si normal, traiesti prin prisma perceptiei unui standard propriu. Al tau si numai al tau. Unii se intersecteaza cu anumite aspecte ale acestui standard si ti-l confirma, altii nu. E ca si cum ai vrea sa se dea ora exacta a lumii de la tine, nu de la Greenwich. Acest standard devine punctul tau de reper si la el raportezi tot ce exista. Practic, compari totul in functie de acest standard. Si esti nefericit cand iti da cu virgula.

Vestea proasta e ca mereu iti va da cu virgula. Niciodata, dar niciodata standardul propriu nu iti va aduce liniste si multumire. Precum spunea Gaur Gopal Das: “Cu cat ducem mai mult o viata a lui EU, cu atat EU va fi mai frustrat. Pentru ca oamenii nu exista pe lume ca sa va indeplineasca asteptarile.”

„Cand viata ti se destrama, poti fie sa te dezvolti personal, fie sa dezvolti o tumora…” (Lissa Rankin, medic care nu s-a putut vindeca prin remediile medicale pe care le invatase). Ce inseamna sa te dezvolti personal? Inseamna sa dezvolti perceptia si gandirea acelui EU, care te face din ce in ce mai frustrat. S-o duci pana la nivelul la care conditionarea care te poate frustra nu te mai poate afecta. Iar acest nivel, la cel mai inalt nivel, este sa renunti la EU, la gandirea care nu poate intelege totul, la perceptia care separa si limiteaza totul si chiar si la nevoia de a intelege. Ca sa fii fericit, sarac cu duhul.

De unde putem sti ca un om care omoara alt om face un rau? De unde stim ca n-a omorat un nou posibil Hitler, de exemplu? Nu putem sti. N-are rost sa ne gandim la ceva ce nu putem sti cu siguranta. Niciodata nu ne va putea lamuri stiinta. Tot ceea ce observam ne impinge catre schimbarea perceptiei, pana la a fi capabili sa admitem macar atata lucru intelept, inceputul si sfarsitul filosofiei: “Stiu ca nu stiu nimic” (Socrate).

Ce sa fac atunci cand nu stiu nimic? Cum sa inteleg ce nu pot sa inteleg? Simplu, nu inteleg si nici nu ma mai straduiesc sa inteleg. Nu e productiv. Las asa. Accept ca, indiferent ca-mi convine sau nu, ca inteleg sau nu, se intampla. Fac tot ce pot si atat. Pot avea revelatia ca, atata timp cat voi depinde de standardul meu despre mine si despre lume, nu voi putea fi niciodata fericit, nici macar linistit si impacat. Sa renunt la standardul meu e ca si cum as muri. Ca si cum o parte din mine ar muri. E ca si cum mor in si pentru lume, odata cu standardul meu, si in acelasi timp realizez ca mi s-a oferit sansa de a intelege, totusi, ceva. Ca linistea, impacarea si fericirea mea nu depind de standardul meu propriu si de raportarea a tot ce exista la el, ci de starea mea interioara, dincolo si in pofida oricaror conditionari.

“In lume exista o singura boala: anemia spirituala” (dr.Julian Johnson) Care sunt simptomele acestei boli? Ca ne confundam identitatea. Cine suntem, cine esti, cine sunt? Fiecare se crede si se poarta precum Dumnezeu in lume. E ca si cum am juca un joc virtual, pe computer, si ne-am supara si frustra ca nu-i asa cum am vrea. Jocul ne place, dar nu ne plac regulile si conditionarile lui. Nu putem face tot ce am vrea, in joc, fiindca nu l-am creat si programat noi. Nu putem intelege cine l-a creat si programat.

Cea mai importanta si dificila intrebare este: “Cine esti?” Ti se spune ca esti Dumnezeu, dar habai n-ai ce ar putea insemna asta. Ti se spune ca esti nimic, dar habar n-ai ce inseamna asta. Cine esti TU, cel de la care vrei sa se dea ora exacta? Nimic in lumea asta si Dumnezeu dincolo de ea.

Si lumea? Cum ramane cu ea? Cum o sa fie ea fara mine? Bine mersi, asa cum a fost dintotdeauna si cum va fi mereu. Lumea continua la fel dupa ce moare fizic un om, lumea se descurca la fel in lipsa gandirii mele si a standardului meu de comparatie despre cum ar trebui sa fie si nu este.

Cam asta e tot ce putem intelege despre ce nu putem intelege. Ni se ofera sansa sa intelegem, totusi, ceva. Ca lumea se lasa asa. E numai si numai problema mea cum ma percep pe mine si pe ea. Rolul dezvoltarii personale e sa te dezvolti pana cand nu mai e si nu mai ramane nimic personal. Nimic pentru lume si totul, care o include, dincolo de ea.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Un geniu dezvaluie algoritmul fericirii

Am dat peste o poveste de viata foarte diferita de a mea, si totusi concluziile “matematice” sunt atat de asemanatoare, de parca as citi randuri din cartea mea, scrisa cu alte vorbe, ale altcuiva. Dedic acest articol, cat si urmatoarele pe care le voi scrie, despre Mo Gawdat si povestea lui, tuturor celor care au decis sa nu mai fie indragostiti de suferinta lor. Aceasta este intrebarea decisiva: “Esti indragostit de suferinta ta?”, din cadrul metodei detaliate in cartea mea, numita “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” In aceasta perioada de sarbatori, cei interesati o pot comanda la pret redus.

In calitate de director general la Google, Mo Gawdat este expert in rezolvarea problemelor. E considerat un geniu in crearea algoritmilor. In ciuda succesului sau profesional, in viata particulara si in practica sa personala, acest om a fost profund nefericit. A decis sa caute ecuatia fericirii si a scris cartea “Solve for happy”.

Diviziunea X a companiei Google se ocupa de masini care s-ar putea conduce singure, de o retea de baloane care ar permite accesul la internet oriunde pe glob si de alte astfel de inventii. Genii sunt angajate sa lucreze la aceasta diviziune. Iar Mo Gawdat o conduce.

In ciuda mintii sale geniale, a veniturilor sale constante si impresionante, Mo a traversat lungi perioade de cumplita nefericire, la 20 de ani, la 30 de ani. In urma cu 10 ani, Mo avea o cariera stralucita si o familie fericita. In toti acesti ani, a studiat toate cartile si toate ideile pe care le-a gasit si pe care le-a considerat valoroase despre ceea ce numeste el algoritmul fericirii. Aceasta ecuatie e cat se poate de simpla si se bazeaza pe doua elemente: realitate si asteptari. Dupa ce a inceput sa aplice aceasta ecuatie in practica, in viata sa, a inceput sa fie fericit in mod neconditionat.

Apoi, fiul sau, Ali, de 21 de ani, a murit din cauza unei banale erori medicale, a unei proceduri din cadrul unei operatii simple. In urma acestei tragedii si a cruntei sale disperari, Mo a scris cartea si si-a reevaluat ecuatia fericirii, care functioneaza chiar si in cele mai dificile circumstante de viata.

“Teoria mea e ca m-am nascut fericit si, cu cat m-am implicat mai mult in viata, cu atat mai nefericit am devenit”, a declarat Mo pentru publicatia The Independent. “Eram foarte nefericit, ma plangeam de orice si incercam mereu sa controlez cat mai mult lumea. Imi cumparam masini, cheltuiam bani si incercam in toate felurile sa umplu golul din sufletul meu, dar pur si simplu nu functiona.”

A jucat la bursa in Dubai si spune ca a castigat “o tona de bani”, avea o casa imensa, o masina luxoasa, s-a casatorit cu iubita lui din liceu, Nibet, au avut doi copii si, cu toate acestea, Mo tot nu era fericit. Nimic nu era de ajuns. A divortat intre timp, dar o numeste pe fosta sotie “cel mai bun prieten din lume”.

Desi fusese mereu un cititor pasionat, Mo era totodata si un inginer foarte pramatic, astfel incat ii venea greu sa puna direct in aplicare solutiile despre care citea. Cand a inteles asta, a inceput sa caute propria sa formula de fericire. O formula prin care sa defineasca principiile general valabile, pe care sa le adapteze apoi la viata sa. A durat sapte ani si jumatate, timp in care primul pas a fost sa-si defineasca problemele. Apoi, a folosit informatiile acumulate si a cautat propria cale de a pune in practica solutiile, in contextul vietii sale.

Mai intai, a inceput sa adune date despre sine. Toate datele despre ceea ce parea ca-l poate face fericit, de la o simpla ceasca de cafea, la amabilitatea cu care te trateaza superiorii, pana la zambetul copiilor tai. A cautat ce aveau toate acestea in comun. “Singurul lucru care este comun in intersectia acestor momente, simplu spus, este ca suntem fericiti atunci cand viata pare sa mearga asa cum vrem noi”, explica geniul de la Google.

Apoi, a rezultat in mintea sa ecuatia fericirii, care suna asa:

mo gawdat

“Depresia si problemele de sanatate mintala depasesc competentele mele”, marturiseste Mo. “Trebuie sa recunoastem ca sanatatea mintala este cat se poate de reala. Nu o gandesc ca pe un defect: e doar o conexiune diferita. Daca iei un fragment de cod scris pentru iPhone si il pui intr-un Android nu va functiona.”

Cat despre formula sa, Mo Gawdat concluzioneaza astfel: “Daca te simti bine fiind nefericit, eu nu pot sa fac nimic pentru tine. Tu trebuie sa alegi.”

Sursa: www.independent.co.uk

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Povestea amuzanta a lui Hamid

O poveste amuzanta despre ce semeni, aia culegi. Ii putem raspunde destinului, semanand compasiune. Iata analogia foarte inteleapta, a lui Ishwar Puri, pentru compasiune, in ciuda conditionarilor cu care ne confruntam in viata. Sau ii putem raspunde destinului precum invatatoarea din povestea baietasului Hamid.

ishwar-puri-compasiune

Un baietas, pe nume Hamid, traia intr-un sat din Maroc. Colegii sai de scoala nu-l iubeau deloc din cauza prostiei sale fara margini. Invatatoarea urla tot timpul la el: „O sa ma scoti din minti, Hamid!”

Intr-o zi, mama lui Hamid a venit la scoala sa vada cum evolueaza copilul ei. Invatatoarea i-a spus cinstit ca asa o loaza ca el, ea n-a mai pomenit in toata cariera sa. Notele primite de baiat oscilau constant intre 1 si 2 iar mama, cu durere in suflet, a trebuit sa-si retraga copilul de la scoala. Ba chiar asta a fost si motivul pentru care s-au mutat in alta localitate.

25 de ani mai tarziu, invatatoarea a primit diagnosticul unei boli de inima foarte grave. Toti doctorii au sfatuit-o sa se duca in orasul vecin, unde se afla singurul chirurg din acea zona, capabil de o operatie pe cord deschis. Neavand alta optiune, femeia s-a dus.

Operatia a fost incununata de succes. Femeia a deschis ochii si a vazut, deasupra ei, chipul emotionat si zambitor al tanarului chirurg care o operase. A vrut sa-i spuna cateva cuvinte de multumire, dar a simtit brusc ca nu mai putea respira, s-a invinetit la fata si si-a dat sufletul.

Medicul, innebunit, a cautat sa inteleaga ce se intamplase. Cand s-a intors, l-a vazut pe prietenul nostru Hamid, ajuns om de serviciu la clinica respectiva, care scosese din priza blocul respirator, ca sa-si bage aspiratorul.

P.S. Sa nu-mi spuneti ca v-ati imaginat vreo clipa ca Hamid devenise doctor! 🙂

Nick Vujicic – „Iubirea vindeca sufletul”

Nascut fara maini si fara picioare, Nick Vujicic este astazi unul dintre cei mai intens motivationali oameni din lume. Iata a doua parte a discursului sau de la TedX, numit „Overcoming hopelesness” („Cum sa depasim lipsa de speranta”).

vujicic-viata-e-despre-a-fi

„Stiu cum e sa te simti distrus. Uitati-va la mine. Azi, tot n-am maini si picioare, dar totul s-a schimbat. Totul. In ce ma priveste, am cautat speranta si fericire si nu le-am putut vedea multi ani de zile. De fapt, daca marginea asta a mesei reprezinta speranta mea, adevarul ma incurajeaza sa devin tot ce pot fi. (Nick se taraste pana la capatul mesei) Insa apar in mintea noastra minciuni, in fiecare zi, si oameni care ne descurajeaza.

Cunoasteti genul ala de oameni, care fac parte din viata voastra si care, indiferent cat de buna sau rea va e ziua, va doboara? Indiferent cat de rea va este ziua, ei v-o pot face si mai rea. Stiti la ce ma refer…

Ganditi-va la cele mai mari trei motive de descurajare din viata voastra. Ele nu sunt cele mai mari descurajari ale voastre. Voi sunteti. Mie mi-ar putea lua doar cateva secunde ca sa va spun ceva care sa va descurajeze, dar voi ati putea sa nu uitati niciodata vorbele mele.

Am intalnit foarte multe femei de 40-50 de ani care inca isi aminteau ce le spusese tatal lor si ce n-ar fi vrut sa auda niciodata. Cuvintele sunt puternice. Atunci cand auzi cuvinte (precum au auzit acele femei), mintea ta incepe sa creasca impreuna cu minciunile respective. „Nick, nu esti destul de bun. Nick, renunta. Nick, nu-ti vei gasi niciodata o slujba.”, „N-o sa te casatoresti, nici macar n-ai putea sa-ti tii sotia de mana”, „Ce fel de tata o sa fii daca nu poti nici macar sa-ti ridici copiii in brate, atunci cand plang?” Esti singur. Sigur, parintii tai te imbratiseaza. Dar imbratisarile lor nu te pot vindeca. Renunta… Las-o balta… Pur si simplu, renunta…

Cand aveam 8 ani, m-am gandit sa ma sinucid. De ce? Fiindca nu aveam speranta. Credeam ca sunt fara speranta. Azi, puteti vedea ca exista speranta pentru mine. Care este cuvantul care defineste a crede in ceva ce nu vedem? Credinta (incredere).

Cuvintele pot face foarte multe. Imbratisarile pot face mult mai mult decat cuvintele, insa atunci cand imbratisarile nu pot face nimic, atunci nu mai ramane decat credinta. Vorbele si imbratisarile nu erau de ajuns, iar credinta n-aveam deloc. Asa ca am incercat sa renunt. La 10 ani, am incercat sa ma inec acasa, in 15 cm de apa. I-am spus tatalui meu ca voiam doar sa ma relaxez dar, de fapt, voiam sa-mi pun capat zilelor. Ma saturasem. Fusese destul. Da?

Primele doua dati, m-am rostogolit. Incercam sa testez cat aer puteam tine in plamani inainte sa-i dau drumul. Iar a treia oara… In mintea mea, stiam ca voiam sa scap, din cauza vorbelor altora, din cauza ca aveam sa fiu o povara pentru parintii mei si nu aveam nicio speranta. Mi-am dat seama, in clipa aceea, ca daca merg pana la capat si ma sinucid, i-as impovara si mai mult pe parintii mei.

Totusi, exista ceva mai lipsit de speranta si mai impovarator decat sa ai un copil fara membre. Ce anume? Sa ai un copil fara membre care renunta. Asa ca, atunci cand mi i-am imaginat pe mama, pe tatal si pe fratele meu plangand la mormantul meu, in cazul in care continuam pana la capat, acel gand m-a salvat.

Daca parintii mei nu mi-ar fi spus niciodata ca eram frumos, asa cum eram, daca parintii mei nu mi-ar fi spus niciodata ca eram special si ca eram iubit, n-as mai fi fost astazi aici. De aceea incurajez fiecare parinte, care vrea sa faca tot ce poate, sa-si incurajeze copiii. Mai ales in Vest, unde copiii pun anuntul „Nu deranjati” pe usa. Sunt sigur ca multe conversatii din lume, dintre un parinte si copilul lui, suna cam asa: „Cum a fost la scoala?” „Bine.” „Ce ai invatat?” „Nimic.” „Ti-ai facut temele?” „Nu.” Si asta e toata conversatia din intreaga zi.

Iar atunci cand incerci sa le spui copiilor tai ca sunt frumosi, vor raspunde: „Bineinteles ca sunt frumos, doar sunt fiul tau, sunt fiica ta, fireste c-o sa spui asta.” Si au dreptate. Absolut fiecare fiinta umana este valoroasa si valoarea mea nu este determinata de felul in care arat sau de slujba pe care o am, de unde vin, unde m-am nascut sau cati bani am, toate astea nu inseamna nimic.

Multi adolescenti se tachineaza unul pe altul in privinta aspectului fizic, iar eu le spun: „Crezi ca sunt destul de cool (aratos, smecher) incat sa fiu prietenul tau?” Iar ei imi raspund: „Da, sigur.” Le zic: „Dar eu nu am maini si picioare”, iar ei spun: „Nu conteaza.” Eu zic: „Serios? Deci nu conteaza ca n-am maini si picioare?” Ei spun ca nu, nu conteaza. Atunci le zic: „Pai, daca nu conteaza, in cazul asta de ce ne omoram unii pe altii prin vorbele noastre, daca chiar nu conteaza?” De ce ne uitam in oglinda si vedem uratenie in loc de valoare?

Vreau sa va intreb astazi, ce vreti, ce cautati? Daca v-as da un miliard de dolari, ati fi fericiti? Daca voi mi-ati da mie un miliard de dolari, as fi foarte fericit. Dar daca, dupa aceea, in aceeasi noapte, ar muri mama mea, as mai fi fericit? Nu. N-as mai fi fericit nici daca as avea toti banii din lume. Corect? Fiindca banii nu pot vindeca sufletul.

Foarte multi tineri cauta iubirea, fiindca iubirea vindeca sufletul, iubirea intregeste sufletul. Nu sexul de dinaintea casatoriei. Eu am fost virgin inainte sa ma insor. Da, am o sotie superba si asteptam primul nostru copil. Si n-am nevoie de maini ca sa-mi tin sotia de mana (s-o ating). Vreau sa-i ating doar inima.

Cum o sa-mi imbratisez copilul? Vin atat de multi copii la mine, e minunat. Isi pun mainile la spate si ma imbratiseaza cu gatul. Am realizat ca, in viata asta, chiar si cele mai rele aspecte pot fi transformate in ceva bun. Ba chiar in ceva deosebit.

Foarte multi tineri cauta iubire, asa ca fac una, alta, fac sex inainte sa se casatoreasca. Pentru mine, sexul in afara casatoriei e ca un ceas Gucci de 5 dolari. Sexul in cadrul casatoriei, sa faci sex cu o persoana care te iubeste, care ti s-a dedicat printr-un angajament, pentru tot restul vietii tale, sa fii parinte pentru copiii tai, asta inseamna iubire. Poti sa te culci cu cate persoane vrei, dar nu vei sti niciodata sigur daca acestea te iubesc.

Iubirea este un angajament pe viata. Exista alegeri in viata. Iar noi avem dorinte. Vreau sa va intreb: voi ce va doriti, (ce urmariti, ce cautati)? Daca pot sa ma imbat, de ce nu, frate?! Ca doar n-am decat o viata! Foarte bine, daca asta credeti. In ce ma priveste, sunt un om avid. Nu vreau sa traiesc cativa ani. Vreau sa traiesc miliarde de ani. Si stiu ca, in fiecare zi, alegerile mele afecteaza viata mea actuala, viata altora si viata mea eterna.”

Tabara Holistica “Eclectic Spiritual Education”

Motto: “Nu poti rezolva o problema la acelasi nivel de gandire la care a fost creata.” (Albert Einstein)

Tabara pe care v-o propunem reprezinta initiativa formarii unei comuniuni calde si prietenesti, intr-un spirit comunitar liber, deschis si relaxat, prin care vom imbina vacanta cu trainingul. Noutatea si unicitatea acestei tabere le reprezinta trainingul personalizat, adaptat fiecarui participant in parte.

Ce inseamna “Eclectic Spiritual Education”? Inseamna ca veti beneficia de informatii complexe, care abordeaza fiinta ca pe un tot unitar: corp, minte si suflet, iar din aceste informatii veti culege ceea ce simtiti ca vi se potriveste, prin propriul filtru, cu sprijinul trainerilor, obtinand la final un training personalizat, incurajat inca dinainte de desfasurarea evenimentului. Va invitam, inca de la inscriere, sa ne cunoastem mai intai virtual, sa ne adresati prin mail ceea ce doriti sa obtineti cu ocazia participarii la acest eveniment si sa va alegeti varianta de meniu preferata. Va incurajam sa ne adresati intrebari pe care, poate, nu le-ati formulat niciodata pana acum, despre sanatate, evolutie personala, blocaje care simtiti ca va obstructioneaza dezvoltarea in directia dorita, inclusiv sau mai ales intrebari existentiale, despre conexiunea omului cu Universul si cu Dumnezeu.

img_2572

Perioada: 5 zile

Cazare: Casa Bradet, Intorsura Buzaului, clasificare turistica de 4 margarete, cotata prin calificativul “Superb” pe site-ul turistic international www.booking.com.

Locuri: 24, in 10 camere duble si 1 apartament.

casa-bradet

parter

apartament

Va oferim:

  • O vacanta de vis, intr-o zona mirifica, nepoluata, tipica peisajului romanesc. O tabara holistica, in care vom avea grija de trup, minte si suflet;
  • Cazare la standarde inalte, imbinand rusticul traditional cu modernul, cu eleganta si bun gust, pentru un deplin confort si pentru a va simti ca acasa pe toata perioada sederii. Camerele sunt spatioase, dotate cu baie proprie, TV, frigider, terasa si Wi-Fi gratuit. Gazdele sunt prietenoase si pline de solicitudine.
  • Doua optiuni de meniu, lacto-vegetarian si omnivor, ambele continand sucuri si smoothie-uri detoxifiante,  gustari raw-vegane. Meniurile au fost concepute de o echipa profesionista, cu bucatar chef specialist. Pentru prepararea mancarurilor se vor folosi apa pura de izvor si alimente naturale, nemodificate genetic, fara conservanti, homemade, provenite din mediul local, curat si nepoluat, de la producatori certificati;
  • Restaurant-bar, produse alimentare traditionale, bauturi si personal profesionist, la dispozitia celor care doresc sa consume si altceva, in afara meniului oferit de noi;
  • 5 ore de training si practica holistica zilnica, in care vom aborda, pe rand, cam toate problemele cu care va confruntati, prin care sa aflati raspunsul la intrebari care va framanta, prin care sa obtineti informatii extrem de utile, care va pot imbunatati considerabil calitatea vietii, si exercitii pe care ulterior le puteti repeta singuri:
  • 2 sedinte de yoga pe zi, training specializat, informatii utile, exercitii practice, sesiune de intrebari si raspunsuri. Veti asimila tehnici de relaxare, de respiratie, pranayama. Urmarim rezultate rapide in timp scurt, rezultate pe care sa le puteti intretine ulterior. Dimineata si seara, 1 ½ ora/sedinta.
  • 1 sedinta complexa de nutritionism, cu informatii utile despre alimentatie si sanatate, cu sesiuni de intrebari si raspunsuri, 2 ore/sedinta. Bonus: dieta care previne si ajuta la vindecarea unora dintre cele mai grave boli, inclusiv cancer, realizata pe baza Cursurilor de Medicina Integrativa de la UMF si pe baza informatiilor furnizate de Prof. Dr. Docent John G. Ionescu, specialist in biochimie si imunologie, director stiintific si fondator al “Clinicii Speciale Neukirchen”, de langa München;
  • 1 sedinta de dezvoltare personala pe zi, interactiva, cu intrebari si raspunsuri, cu exercitii practice si training specializat, 2 ore/sedinta;
  • Solutii diversificate, prin care sa va puteti imbunatati considerabil viata, in multiple privinte. Va vom propune metode practice pe care sa le puteti exersa singuri, mai departe, pe termen lung, dupa incheierea taberei;
  • Activitati in exteriorul pensiunii: tir cu arcul, badminton, volei, relaxare in foisoare si balansoare, posibilitatea de a face foc de tabara si de a inalta lampioane;
  • Activitati in interiorul pensiunii: biliard, fussbal, darts, ping pong, spatiu amenajat cu mese, fotolii si scaune pentru jocuri de societate (table, carti, sah, rummy);
  • Excursii optionale, contra cost, la obiectivele turistice din zona: rezervatia de zimbri “Valea Zimbrilor” (7 km), Cascada Urlatoare (10 km), Manastirile Dealul Mare si Adormirea Maicii Domnului (10 km), Cetatea Fortificata si Biserica Evanghelica din Prejmer (20 km), Barajul Siriu (40 km), Lacul Vulturilor, Dino Parc si Cetatea Rasnov (53 km);
  • Posibilitati de petrecere a timpului liber, prin activitati optionale, contra cost: pescuit sportiv, tenis de camp, inchiriere biciclete, inaltat zmee, fotbal in sala acoperita, echitatie si plimbari cu trasura.

mansarda

casa-bradet1

Traineri:

  • Livia Bonarov, life coach, formator, consilier pentru dezvoltare personala, autoarea cartii “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” si a concept-blogului “Nu Exista Boli”, licentiata si absolventa de master in filosofie, cu experienta in training si consiliere, cu experienta vindecarii de multiple boli, printre care melanom malign;
  • Ananda Hinaraj, specialist cu experienta solida si practica in yoga, meditatie, ruga, autosugestie, programare mentala si ezoterism aplicat;
  • Adrian-Radu Marius, nutritionist, fito-terapeut, antrenor de fitness si culturism, cu experienta autovindecarii de cancer de colon in stadiul IV, inventator de produse si suplimente terapeutice complementare unice in Romania, brevetate, autorizate si inregistrate la OSIM.

Investitie: 1600 lei/persoana.

Reduceri:

  • 1400 lei pentru 1+1 persoane.
  • 1300 lei pentru grup de minim 4 persoane inscrise impreuna.

Se achita un avans de 50% la inscriere si restul la sosire. In cazul anularii participarii, avansul nu se returneaza, dar se poate inscrie o alta persoana in loc. Evenimentul se va desfasura cu minim 20 de participanti inscrisi, in caz contrar ne rezervam dreptul de a amana sau de a reprograma evenimentul.

Pentru detalii si inscrieri, va rugam sa completati formularul de aici sau sa sunati la numarul 072 226 5283. Va asteptam cu drag alaturi de noi!

Hai sa-ti rezolvi problemele!

Dragii mei, va invit la un eveniment cu un concept original si non-conformist: „Hai sa-ti rezolvi problemele!” Vom discuta liber, spontan, fara nimic pregatit in prealabil. Vom asculta problemele cu care va confruntati si vom cauta impreuna solutii. Ne dorim ca, in primul rand, sa ne bucuram de clipele pe care le vom impartasi impreuna si sper ca fiecare sa plece cu acest dar in suflet.

Evenimentul va avea loc pe data de 4 august 2016, intre orele 16.30-18.30, la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” din Braila, Piata Poligon nr.4, la sala Mediateca, de la parter. Workshop-ul va este oferit gratuit si le multumim gazdelor de la biblioteca pentru sprijinul acordat in organizarea si desfasurarea evenimentului.

Speakeri:
Aurelian Zaheu, yoga, religie si filosofie orientala aplicata
Livia Bonarov, dezvoltare personala si filosofie

terentiu

Motto-ul evenimentului este un citat din Terentiu. Acesta a fost vandut ca sclav romanilor, avand astfel sansa de a primi o educatie aleasa de la stapanul sau. Impresionat de inteligenta stralucita a sclavului, stapanul l-a instruit si apoi l-a eliberat. Fostul sclav a primit o noua identitate, numele latin al fostului sau stapan, Terentiu. A inceput sa scrie, pledand pentru echilibru, sinceritate si pentru seninatatea vietii simple. Despre acestea si despre multe altele, vom discuta impreuna la evenimentul „Hai sa-ti rezolvi problemele!”.

Va asteptam cu drag sa impartasim bucuria de a fi aici si acum impreuna.

%d blogeri au apreciat asta: