Abraham Twerski (n.6 oct.1930) este rabin si psihiatru, specialist in dependente. A fondat si a condus Centrul de Reabilitare Gateway din Pittsburgh, a fost directorul Departamentului de Psihiatrie al Spitalului Sf.Francisc din Pittsburgh, a predat ca profesor de psihiatrie la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Pittsburgh si a infiintat Centrul de Reabilitare Shaar Hatikvah in Israel.

Twerski a scris peste 60 de carti despre dezvoltare personala, despre spiritualitate si despre importanta comportamentului etic pentru dezvoltare personala si spiritualitate. Concluzia sa este ca blocajele psihice sunt, in mod esential, involuntare.

Despre reprimare

“Reprimarea este un proces subconstient prin care mintea blocheaza constiinta a ceva, daca a fi constient este prea amenintator pentru persoana respectiva. (…) Asta nu e ceva ce omul face in mod constient. E un mecanism psihic subconstient de aparare si se intampla automat, fara ca omul sa aiba cunostinta de cauza.

Problema e ca un sentiment reprimat nu este eliminat. Mai degraba zace ingropat in mintea subconstienta, de unde poate exercita efecte negative asupra emotiilor si comportamentului omului.”

Despre furie

“Ca sa se roage (…) la Dumnezeu sa-i inlature sentimentul de furie sau ca sa atinga nivelul spiritual la care nu simte furie, omul trebuie sa fie constient ca are sentimentul furiei. Daca furia este reprimata, astfel incat sa nu fie constient c-o are, omul nu se poate ruga la Dumnezeu sa i-o inlature si nici nu poate lucra in directia unui nivel spiritual la care n-o va mai simti.”

Despre iubire

“Iubirea este un cuvant care, in cultura noastra, aproape si-a pierdut semnificatia. Sa va spun o poveste despre Rabinul din Kursk. El a dat peste un tanar care se bucura, in mod vizibil, de portia de peste pe care o manca, si i-a spus:
– Tinere, pentru ce mananci pestele acela?
Tanarul zise:
– Pentru ca iubesc pestele!
Rabinul replica:
– O, iubesti pestele, de aceea l-ai scos din apa, l-ai omorat si l-ai fiert! Nu-mi spune ca iubesti pestele, tu te iubesti pe tine insuti si, pentru ca pestele este pe gustul tau, de aceea l-ai scos din apa, l-ai omorat si l-ai fiert.

Cam ce se intelege prin iubire este precum iubirea de peste.

Tot asa, un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi. In mare masura, ceea ce se numeste iubire este precum iubirea de peste.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Un rabin spunea ca oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.”

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Am dat peste o poveste de viata foarte diferita de a mea, si totusi concluziile “matematice” sunt atat de asemanatoare, de parca as citi randuri din cartea mea, scrisa cu alte vorbe, ale altcuiva. Dedic acest articol, cat si urmatoarele pe care le voi scrie, despre Mo Gawdat si povestea lui, tuturor celor care au decis sa nu mai fie indragostiti de suferinta lor. Aceasta este intrebarea decisiva: “Esti indragostit de suferinta ta?”, din cadrul metodei detaliate in cartea mea, numita “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” In aceasta perioada de sarbatori, cei interesati o pot comanda la pret redus.

In calitate de director general la Google, Mo Gawdat este expert in rezolvarea problemelor. E considerat un geniu in crearea algoritmilor. In ciuda succesului sau profesional, in viata particulara si in practica sa personala, acest om a fost profund nefericit. A decis sa caute ecuatia fericirii si a scris cartea “Solve for happy”.

Diviziunea X a companiei Google se ocupa de masini care s-ar putea conduce singure, de o retea de baloane care ar permite accesul la internet oriunde pe glob si de alte astfel de inventii. Genii sunt angajate sa lucreze la aceasta diviziune. Iar Mo Gawdat o conduce.

In ciuda mintii sale geniale, a veniturilor sale constante si impresionante, Mo a traversat lungi perioade de cumplita nefericire, la 20 de ani, la 30 de ani. In urma cu 10 ani, Mo avea o cariera stralucita si o familie fericita. In toti acesti ani, a studiat toate cartile si toate ideile pe care le-a gasit si pe care le-a considerat valoroase despre ceea ce numeste el algoritmul fericirii. Aceasta ecuatie e cat se poate de simpla si se bazeaza pe doua elemente: realitate si asteptari. Dupa ce a inceput sa aplice aceasta ecuatie in practica, in viata sa, a inceput sa fie fericit in mod neconditionat.

Apoi, fiul sau, Ali, de 21 de ani, a murit din cauza unei banale erori medicale, a unei proceduri din cadrul unei operatii simple. In urma acestei tragedii si a cruntei sale disperari, Mo a scris cartea si si-a reevaluat ecuatia fericirii, care functioneaza chiar si in cele mai dificile circumstante de viata.

“Teoria mea e ca m-am nascut fericit si, cu cat m-am implicat mai mult in viata, cu atat mai nefericit am devenit”, a declarat Mo pentru publicatia The Independent. “Eram foarte nefericit, ma plangeam de orice si incercam mereu sa controlez cat mai mult lumea. Imi cumparam masini, cheltuiam bani si incercam in toate felurile sa umplu golul din sufletul meu, dar pur si simplu nu functiona.”

A jucat la bursa in Dubai si spune ca a castigat “o tona de bani”, avea o casa imensa, o masina luxoasa, s-a casatorit cu iubita lui din liceu, Nibet, au avut doi copii si, cu toate acestea, Mo tot nu era fericit. Nimic nu era de ajuns. A divortat intre timp, dar o numeste pe fosta sotie “cel mai bun prieten din lume”.

Desi fusese mereu un cititor pasionat, Mo era totodata si un inginer foarte pramatic, astfel incat ii venea greu sa puna direct in aplicare solutiile despre care citea. Cand a inteles asta, a inceput sa caute propria sa formula de fericire. O formula prin care sa defineasca principiile general valabile, pe care sa le adapteze apoi la viata sa. A durat sapte ani si jumatate, timp in care primul pas a fost sa-si defineasca problemele. Apoi, a folosit informatiile acumulate si a cautat propria cale de a pune in practica solutiile, in contextul vietii sale.

Mai intai, a inceput sa adune date despre sine. Toate datele despre ceea ce parea ca-l poate face fericit, de la o simpla ceasca de cafea, la amabilitatea cu care te trateaza superiorii, pana la zambetul copiilor tai. A cautat ce aveau toate acestea in comun. “Singurul lucru care este comun in intersectia acestor momente, simplu spus, este ca suntem fericiti atunci cand viata pare sa mearga asa cum vrem noi”, explica geniul de la Google.

Apoi, a rezultat in mintea sa ecuatia fericirii, care suna asa:

mo gawdat

“Depresia si problemele de sanatate mintala depasesc competentele mele”, marturiseste Mo. “Trebuie sa recunoastem ca sanatatea mintala este cat se poate de reala. Nu o gandesc ca pe un defect: e doar o conexiune diferita. Daca iei un fragment de cod scris pentru iPhone si il pui intr-un Android nu va functiona.”

Cat despre formula sa, Mo Gawdat concluzioneaza astfel: “Daca te simti bine fiind nefericit, eu nu pot sa fac nimic pentru tine. Tu trebuie sa alegi.”

Sursa: www.independent.co.uk

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Testamentul lui Milarepa

Testamentul lui Milarepa, povestit de Lama Surya Das.

Dupa ce Milarepa, un yoghin ascet, maestru al cantului, poet si, zice-se, iluminat, a parasit lumea, discipolii sai au gasit o bucatica de hartie de orez, pe care erau scrise cateva cuvinte. Au recunoscut scrisul maestrului lor. Cuvintele de pe hartia aceea sunau ca un testament. Spuneau ca, sub un bolovan din apropiere, se afla tot aurul adunat de Milarepa in intreaga sa viata.

Cativa discipoli, entuziasmati la aflarea vestii, s-au dus degraba la bolovan si au inceput sa sape. Au gasit, ingropata in pamant, o legatura din carpa zdrentaroasa. Au desfacut nodul cu maini tremurande. In carpa jerpelita erau bulgari de rahat uscat. Langa fecale, au gasit o alta bucatica de hartie, pe care scria: “Daca ati inteles atat de putin invatatura mea, incat chiar ati crezut ca eu am pretuit sau adunat vreodata aur, atunci sunteti mostenitorii de drept ai rahatului meu.”

Scrisoarea era semnata: “The Laughing Vajra, Milarepa” (Diamantul-Fulger care rade, Milarepa. Vajra este un termen sanscrit, care simbolizeaza indestructibilitatea diamantului si puterea fulgerului)

Sursa: Buddhist Humor

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

De fiecare data cand cumperi ceva, ajuti si contribui. Poate ar fi timpul sa te gandesti cui ii dai banii tai si cine vrei sa prospere prin banii tai. Poate ca e vremea sa devii constient ca banii tai chiar au valoare si ca dispui de aceasta valoare pentru a contribui la lumea in care traiesti.

De fiecare data cand dai banii pe un produs care contine ingrediente  de provenienta animala sau care a fost testat pe animale, incurajezi aceasta industrie sa prospere si astfel contribui la suferinta mai multor fiinte nevinovate.

Sa fii inconstient si sa nu-ti pese e cel mai simplu. Dar daca iti dai seama ca rujul sau produsul tau cosmetic, produsele pe care le folosesti sa te ingrijesti pot contine gandaci striviti, de pilda, si au fost testate pe animale care au avut de suferit, atunci poate incepi sa te gandesti de doua ori ce cumperi. Poate incepe sa-ti pese pe cine hranesti cu banii tai si cu ce iti hranesti propria piele.

De pilda, compania Mars, care produce M&M, Twix, Snickers, Milky Way etc, testeaza ingredientele pe soareci si sobolani pentru a observa efectele. Un test pentru producerea ciocolatei consta in hranirea fortata a animalului si taierea picioarelor sale, pentru a se verifica starea vaselor de sange. Multe astfel de experimente se incheie cu uciderea animalelor, pentru a fi disecate si a se constata rezultatele. Nu suna prea apetisant, nu-i asa?

„Adevarata frumusete este lipsita de cruzime”

Conform PETA, organizatia care apara drepturile animalelor, peste 20 de ingrediente de origine animala se pot regasi in samponul sau in balsamul tau de par. Aproximativ 98% dintr-un animal se foloseste, din care o proportie de 45% pentru produse non-alimentare. Grasime animala, ligamente, oase, piele etc. Verifica mereu eticheta si ai grija ca multe ingrediente pot fi din sursa animala, dar si vegetala, precum glicerina. Daca nu se specifica provenienta vegetala, poti fi aproape sigur ca este de provenienta animala.

PETA a realizat o lista, foarte recent actualizata, a companiilor care comercializeaza produse testate pe animale. Exista multe marci (branduri) pe piata, dar majoritatea apartin catorva mari corporatii, precum: L’Oreal, Estee Lauder, Procter & Gamble, Clorox, Johnson & Johnson, S.C. Johnson, Colgate-Palmolive, Reckitt Benckiser, Church & Dwight, Unilever, and Dial/Henkel.

Lista de mai jos este orientativa si nu exhaustiva. Sub aceleasi branduri exista si produse care nu implica neaparat ingrediente de provenienta animala sau testarea pe animale. Lista cuprinde brandurile din a caror politica inca face parte testarea pe animale pentru anumite categorii de produse. Unele companii din cele mentionate au inceput deja sa-si reduca programele de testari pe animale si si-au anuntat in mod public tendinta de descrestere a politicii de testare pe animale. Printre acestea se numara L’Oreal, Procter&Gamble, iar compania americana 3M a anuntat ca foloseste orice alternative posibile pentru a reduce testele pe animale si pentru a pastra cele mai inalte standarde in privinta bunastarii acestora.

Daca doriti sa nu aveti prea multe batai de cap, puteti cauta simboluri precum acestea pe produsele pe care le cumparati:

Machiaj

  • Almay
  • Artistry (Amway)
  • Avon
  • Benefit
  • Bobbi Brown
  • Borghese
  • Burberry
  • Calvin Klein
  • Chanel
  • Chapstick
  • Cle de Peau
  • Clinique
  • CoverGirl
  • Demeter
  • Dior
  • Dolce & Gabbana
  • Estee Lauder
  • Flirt
  • Giorgio Armani
  • Givenchy
  • Guerlain
  • Helena Rubinstein
  • L’Oreal
  • Lancôme
  • MAC
  • Make Up For Ever
  • Mary Kay
  • Max Factor
  • Maybelline
  • OPI
  • Prescriptives
  • Rimmel London
  • Revlon
  • Shiseido
  • Shu Uemura
  • Sinful Colors
  • Sephora (brand)
  • Tom Ford
  • Tony Moly
  • Yves Saint Laurent

Ingrijirea pielii

  • Algenist
  • Ambi
  • American Beauty
  • Aveeno
  • Avene
  • Avon
  • Bain de Soleil
  • Bioderma
  • Biotherm
  • Bliss
  • Boscia
  • Caudalie
  • Cetaphil
  • Clarins
  • Clarisonic
  • Clean & Clear
  • Clearasil
  • Coppertone
  • DDF
  • DHC
  • Dermablend
  • Dr. Brandt
  • Dr. Jart
  • EOS
  • Eucerin
  • Fresh
  • Garnier
  • Gatineau
  • Glamglow
  • Good Skin Labs
  • Grassroots
  • Jurlique
  • Kiehl’s
  • L’Occitane
  • La Mer
  • La Roche Posay
  • Lab Series for Men
  • Lubriderm
  • Mederma
  • Neutrogena
  • Nivea
  • Noxzema
  • Nu Skin International
  • Nuxe
  • Ojon
  • Olay
  • Origins
  • Oriflame
  • Osiao
  • Peter Thomas Roth
  • Piz Buin
  • Ponds
  • ROC
  • Rembrandt
  • Simple
  • SK-II
  • Skin ID
  • St. Ives
  • Vaseline
  • Vichy
  • Walgreens
  • Yves Rocher

Ingrijirea parului

  • Alberto V05
  • Aussie
  • Bumble and Bumble
  • Clairol
  • Fekkai
  • Got2b
  • Head & Shoulders
  • Herbal Essences
  • Hoyu
  • Joico
  • John Frieda
  • Just for Men
  • Kao USA
  • Kerastase
  • Matrix Essentials
  • Mizani
  • Natural Instincts
  • Nexxus
  • Nice ‘n Easy
  • Pantene
  • Physique
  • Redken
  • Rogaine
  • Schwarzkopf
  • Sebastian Professional
  • Soft & Beautiful
  • SoftSheen
  • Suave
  • Sunsilk
  • TRESemmé
  • Vidal Sasson

Sapunuri si produse pentru baie

  • Dial
  • Dove
  • H2O Plus
  • Irish Spring
  • Ivory
  • Johnson’s
  • Lux
  • Purpose
  • Shower to Shower
  • Softsoap
  • Wella

Parfumuri

  • Acqua Di Parma
  • Aramis
  • Balenciaga
  • Bvlgari
  • Cacharel
  • Christina Aguilera Perfumes
  • Cire Trudon
  • Coach
  • Donna Karan
  • Dunhill Fragrances
  • Elizabeth Arden
  • Escada Fragrances
  • Gucci Fragrances
  • Hugo Boss
  • Jo Malone
  • Lacoste Fragrances
  • Marc Jacobs Fragrances
  • Michael Kors
  • Missoni
  • Odin
  • Ralph Lauren Fragrances
  • Tommy Hilfiger
  • Viktor & Rolf
  • Kenzo

Pasta de dinti si ingrijire orala

  • Aim
  • Aquafresh
  • Close-up
  • Colgate
  • Crest
  • Listerine
  • Mentadent
  • Pearl Drops
  • Reach
  • Scope
  • Sensodyne
  • Signal

Deodorante

  • Arrid
  • Axe
  • Dry Idea
  • FDS
  • Lady Speed Stick
  • Mitchum Deodorant
  • Old Spice
  • Right Guard
  • Secret
  • Soft & Dri
  • Speed Stick
  • Teen Spirit
  • Ultrabrite

Igiena feminina

  • Always
  • Carefree
  • Femfresh
  • Tampoane O.B.
  • Stayfree

Produse pentru ras

  • Bic Corporation
  • Braun
  • Gillette Co.
  • Nair
  • Schiek
  • Veet

Alte marci

  • 3M
  • Acuvue
  • Arm & Hammer
  • Band-Aid
  • Hill’s
  • Mead
  • Off
  • Pampers
  • Puffs
  • ReNu
  • Savlon
  • Vaseline
  • Vicks

Mancare pentru animale de companie

  • Blue Buffalo
  • Iams
  • Hill’s Science Diet
  • Pedigree
  • Purina
  • Friskies
  • Natural Balance
  • Whiskas
  • Eukanuba
  • Sheba
  • Bakers Complete
  • Iams
  • K.Y.

Produse de curatenie

  • Air Wick
  • Ajax
  • Armor All
  • Calgon
  • Clorox
  • Dermassage
  • Drano
  • Easy-Off
  • Ever Clean
  • Fabuloso
  • Fantastik
  • Febreze
  • Finish
  • Formula 409
  • Fresh Step
  • Glad
  • Glade
  • Green Works
  • Joy
  • Kaboom
  • Liquid Plumr
  • Lysol
  • Melaleuca
  • Mr. Clean
  • Murphy Oil Soap
  • Nature’s Source
  • Old English
  • Oomph!
  • Oust
  • OxiClean
  • Palmolive
  • Pine-Sol
  • Pledge
  • Raid
  • Renuzit
  • Resolve
  • Rid-X
  • S.O.S.
  • Scoop Away
  • Scrubbing Bubbles
  • Shout
  • Soft Scrub
  • Spray ’N Wash
  • Static Gaurd
  • Sunlight
  • Swiffer
  • Tilex
  • Windex

Detergenti

  • Comfort
  • Downy
  • Purex
  • Suavitel
  • Tide
  • Woolite

Sursa foto: petalatino

Surse articol: crueltyfreekitty, businessinsurance, peta

Nu v-ati saturat de balariile astea? Prefer biserica, religia, un cuvintel din Biblie in locul acestui bullshit. Prefer de o mie de ori cea mai simpla rugaciune. Toate aceste balarii new-age pornesc de la adevaruri, de la nestemate de intelepciune. Insa au fost atat de marketate, tocite, mistificate si vandute pe mai mult de 30 de arginti, incat s-au transformat in telenovele de spalat creierul. Nu folosesc mai mult decat ii foloseste o telenovela unei femei frustrate, care tanjeste dupa iubire.

Nu o data am auzit oameni care se cred plini de „spiritualitate” conectand, in mod necesar, ba chiar proportional, spiritualitatea cu banii, faima, relatiile, succesul de orice fel. Ei sunt pozitivi, au energie pozitiva, gandesc pozitiv, atrag pozitiv. Vai de capul nostru… Poftiti de amuzati-va. A fost Iisus spiritual sau nu? Crestinismul are cea mai larga raspandire pe glob. Deci majoritatea oamenilor de pe glob ar fi de acord ca da, Iisus era destul de spiritual.

A auzit careva de Jesus Christ Superstar? Era vedeta? Nu. Voia sa fie? Nu. Il interesa faima? Nu. Avea bani? Nu. N-avea job, avere, nici macar nu le urmarea. Avea succes? Invata pe careva cum sa aiba succes? Vindea ceva? Mult si bine? Avea o sotie model, copii model, care sa apara langa el, cu zambetul pana la urechi, ca la pastele de dinti? Nu, nu si iar nu. In ziua de azi, Iisus nu mai ramanea in istorie. Era declarat un esec al societatii, un ratat, un om lipsit de spiritualitate. Dupa „criteriile” oamenilor „spirituali”, spalatori de creiere cu beneficii.

„Draga, uite ce mi-am atras. Vreau sa atrag asa si pe dincolo…” „Vai, draga, dar ce ai facut ca sa atragi asta? Esti un magnet… defect.” Va suna cunoscut? „Sunt slab si intr-o forma fizica excelenta”, isi repeta oamenii de 100 de kile. „Gandesc pozitiv si sunt fericit”, isi repeta depresivul. „Sunt frumoasa”, isi repeta urata satului. „Atrag bani cu caruta”, isi repeta somerul. Si pe toti ii intereseaza NLP-ul, hipnoza, buru-buru, orice care sa-i faca frumosi, plini de bani si de succes, sanatosi, pereni. Hai sa ne bagam cu capul in burlan si sa repetam mantre.

E ca si cum un om nascut fara maini si fara picioare nu si-ar accepta conditia si n-ar fi dispus sa faca nimic altceva decat sa-si repete cum are el maini si picioare, asteptand sa-i creasca, ca abia apoi sa fie dispus sa faca orice. Oameni buni, treziti-va la realitate!

visul.jpg

Atractia, oglinda, pozitivismul sunt niste notiuni, niste concepte goale, carora noi le dam sens, noi le umplem de continut. La fel sunt dreptatea, libertatea, adevarul. Toate sunt filtrate prin setari mentale pe care munceste omul sa si le (de)limiteze sau sa si le depaseasca. Toate aceste notiuni sunt ce vrei tu sa fie. Fizica cuantica a demonstrat deja asta: realitatea e ce vrei tu sa fie.

Pai, o sa ziceti, pe naiba! Eu nu vreau ca realitatea asta sa fie asa. Nici vorba! Sa ma oglindesc in vecin, in sef, in parinte, in copil, in partener de viata, in prieten si in fiecare entitate? Ce, ai innebunit? Nu-mi plac atatea la toti astia, eu nu sunt asa! Nu vreau sa fiu asa, eu nu sunt ca ei! Pai, ce sa vezi… Daca nu vrei sa fii ca ei, nici nu esti. In mintea ta, nu esti ca ei. Dar doar acolo, in mintea ta. Nu in realitate. Nicaieri altundeva decat in mintea ta.

In mintea ta iti repeti cum vrei tu sa fii. Cum vrei sa fie realitatea ta. Dar nu se intampla ce vrei tu. Oricat de pozitiv ai gandi. Oricate mantre si tehnici ai invata si ai aplica. Oglinda e „dupa chipul si asemanarea”… cui? A ta? Care „tu”, mai exact? Ala care crezi tu ca esti? Luna oglindita in apa e si totodata nu e luna de pe cer.

A innebunit fizica cuantica, au innebunit salcamii, Isus era un ratat lipsit de spiritualitate si avem nevoie de secretul ala de a obtine tot ce vrem, de a fi tot ce vrem si de a trai tot ce vrem.

„Secretul” ala nu exista.  Tot ce vrei se va intoarce impotriva ta, la fel cum tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Poftiti de va oglinditi, de atrageti, poftiti de serviti pozitivism. Culmea ironiei si a paradoxului mintii e ca spiritualitatea n-are absolut nicio treaba cu asa-zisul pozitivism. Natura spirituala nu e buna sau rea, corecta sau gresita, negativa sau pozitiva. Asa e numai mintea. Mintea pe care o folosim ca sa judecam toate astea si prin care traim toate astea. Mintea, pe care putem s-o folosim in scopurile astea duale sau putem s-o folosim ca sa le depasim. Omul nu-si poate realiza natura spirituala cata vreme se identifica si se confunda cu trupul sau cu mintea sa. „Eu” ramane limitat la „eu vreau” si atat.

Descoperirile fizicii cuantice au avut loc dupa observarea observatorului. Intai s-a observat efectul, apoi s-a cautat cauza. Asa e si viata. Viata e un efect al unei cauze. Tu, omule, esti un efect al unei cauze. Iar cauza asta nu esti tot tu, asa cum crezi. Nu in sensul in care il intelegem noi pe „eu”. Asta-i singurul mare „secret”. Mare scofala! De-aia nu obtii tot ce vrei si tot de-aia, nici daca obtii, nu constati decat ca nu-ti foloseste asa cum ai fi vrut, cum ai sperat sau ai crezut.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Intr-o zi, l-am intrebat pe reprezentantul unui mare maestru spiritual cum se impaca iubirea neconditionata, concept atat de intens predicat si sustinut de toate orientarile spirituale, cu acceptarea neconditionata pe care o implica si pe care psihologia o considera o prostie. Spre exemplu, o femeie pe care o bate sau o inseala sotul ar trebui sa accepte neconditionat acest tratament, din iubire neconditionata? Raspunsul a fost cat se poate de categoric: iubirea neconditionata este un ideal catre care e de dorit sa tindem toti, dar daca eu as fi o femeie pe care o bate sau o inseala sotul, mi-as face imediat bagajele si as pleca.

Pai, ce fel de iubire neconditionata este asta? Este iubire neconditionata pentru sine. Nu poti concepe iubirea neconditionata ca fiind numai despre si pentru altul, ea trebuie sa fie valabila si pentru tine. Fiecare om e dator si responsabil sa se accepte si sa se iubeasca si pe sine, neconditionat.

Iata ce spune un psiholog despre femeile care raman in relatii toxice si abuzive, din iubire neconditionata pentru copii:

“Iubirea matura este iubirea in care amandoi ne simtim in siguranta si securitate, in care invatam, cu efort uneori, sa nu il ranim pe cel de langa noi. Iubirea matura este un sentiment si o decizie care are la baza reciprocitatea. Relatie bazata pe respect, grija si responsabilitate unul fata de celalalt.

Multe femei uita ca sunt femei si nevoile lor, neconditionate, sunt sa fie iubite, dorite, ascultate, intelese. Sacrificiul nu este iubire, este o neputinta, o renuntare, un abandon. El, copilul meu, nu isi doreste renuntarea mea la mine, nu este alegerea lui. Il incarc cu vina si responsabilitati care nu ii apartin. Si un alt efect al „sacrificiului” este egocentrismul, narcisismul copilului. Il invat ca nevoile lui sunt in centrul atentiei, ca lui „i se cuvine”, ca „merita” atentia si efortul meu si ca eu nu am nevoi. Ii anulez sansa de a invata empatia, atentia la nevoile celuilalt, faptul ca ceea ce fac are impact asupra celuilalt si sunt atent sa nu ranesc. Empatia sta la baza unei relatii sanatoase, in care nevoile mele si nevoile tale sunt importante, in egala masura.” (Domnica Petrovai)

Barbatii pot spune: pai, numai despre femei e vorba aici? Cu noi cum ramane? Priviti un pic istoria lumii. Cati barbati au fost abuzati de femei, cati au fost violati, cati au fost agresati, cati au fost supusi cu forta de catre femei? Statistic vorbind, cate femei isi cresc singure copiii, in urma abandonului tatalui, si cati barbati isi cresc singuri copiii, in urma abandonului mamei? Femeile au mult mai putina putere decat barbatii, iar barbatii si-au folosit de foarte multe ori puterea, de-a lungul istoriei omenirii, pentru a supune femeile, pentru a fi serviti si nu pentru a servi. Bucuria unui barbat, la fel ca bucuria unei femei, ar trebui sa se masoare in capacitatea de a fi de folos si de a le aduce bucurie celorlalti prin tot ce poate face.

Planul acesta material include reguli, conditii. Florile nu infloresc neconditionat, au nevoie de pamant fertil, de soare, de apa. Inclusiv aceste conditii trebuie privite ca facand parte din ceea ce numim iubire neconditionata. Acestea sunt conditiile materializarii ei. Cine nu le accepta nu poate tinde catre realizarea conceptului de iubire neconditionata.

Iubirea nu consta in intentii, consta in vorbe si mai presus de toate in fapte. Iubirea se manifesta practic. Faptele reflecta cel mai mult iubirea. Traim intr-o lume materiala tocmai pentru a materializa conceptul de iubire in practica, nu in predica.

inger

Femeile trebuie sa inteleaga ca, acceptand sa traiasca intr-un iad si contribuind la el, nu fac decat sa-l intretina.

Realizarea iubirii neconditionate include, in egala masura, aceste doua etape necesare: iubirea neconditionata de sine si iubirea neconditionata pentru ceilalti. Aceste etape sunt absolut necesare pentru maturizarea psihica si spirituala a omului. Prin asumarea acestor etape, omul practica responsabilitatea de sine si pentru ceilalti. Pana cand aceste doua etape devin ca una, devin similare si se contopesc, mai e cale lunga. E nevoie de mult exercitiu de conexiune, responsabilitate si reciprocitate, pana la nivelul de desavarsire spirituala a unui sfant.

Un sfant stie, prin experienta directa, nu prin teorie, ca iubirea e dincolo de minte. Oamenii experimenteaza un pic din aceasta stare elevata de constiinta atunci cand se indragostesc. De cele mai multe ori, dupa ce trece efectul chimic si biologic, oamenii se intreaba unde le-a fost capul. Totusi, starea aceea ne place tuturor. Ce o strica? Nevoile diferite, ale unor oameni diferiti, care intra in conflict. Lipsa reciprocitatii. Interesul fiecaruia. Conditii care sunt necesare aici, in acest plan, pentru materializarea iubirii neconditionate.

Imaginati-va ca ati murit, dar reveniti ca o fantoma. Va mai intereseaza cumva materialismul acestei lumi? Interesul propriu? Va mai poate afecta ceva lumesc? Nu, pentru ca ati devenit liber de conditionarile lumii. Asa sunt sfintii. Ei au realizarea de sine si a lui Dumnezeu, a naturii noastre de dincolo de acest plan material, de dincolo de chimie, biologie si minte, de dincolo de marginile a ceea ce numim noi viata pamanteasca. De aceea unii sfinti au putut deveni martiri. Rostul lor material pe acest pamant se implinise oricum, iar martirizarea lor servea drept exemplu. Sfintii au acceptat cu bucurie martiriul. Pentru ca avea de suferit doar corpul, care oricum nu le apartinea si pe care oricum aveau sa-l paraseasca.

Spiritualitatea si psihologia nu se contrazic, dimpotriva. Intrebarea corecta e: pentru ce ar accepta cineva orice, neconditionat, din partea altcuiva? Chiar daca este vorba despre un tratament abuziv? Daca omul respectiv nu este un sfant, care si-a implinit rostul realizarii de sine pe pamant, in toate celelalte cazuri raspunsul sincer este: dintr-un interes personal si nu din iubire neconditionata. Acest interes poate fi o frica, poate fi o nevoie, pentru care omul plateste un pret. Dumnezeu nu ne cere niciodata sa platim un asemenea pret, dimpotriva. Tocmai din iubire neconditionata pentru Dumnezeu, din aceasta acceptare neconditionata, omul poate renunta la interesul personal care il determina sa plateasca un asemenea pret. La fel cum orice dependent renunta la adictia sa, cand este capabil sa iubeasca ceva mai presus de ea.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Fotosinteza din Dumnezeu

– Ce faci? Muncesti? Esti ocupata?
– Oarecum. Da, daca vrei, poti spune si asa. Ma fotosintetizez. Asta fac.
– Cum adica?
– Adica, asa… Ca florile, stii? Se hranesc cu lumina. Asta-i treaba lor. Depinde cum vrei sa vezi asta, ca fiind o munca sau nu. Asa ma hranesc si eu. Cu bucurie. Cu iubire.
– Si cum faci asta?
– Renuntarea despre care am vorbit in cartea mea, si pe care o practic, este acceptare. Cand accepti totul, cu inima deschisa si cu gandul la Dumnezeu, adica la ceva mai presus de tine, care te incape si te depaseste, apare bucuria simpla. E nevoie doar sa fii gol, ca sa-i faci loc. Sa fii gol de propria voie, ca sa accepti voia lui Dumnezeu. Fiindca ea oricum se face. Indiferent ca-ti place tie sau nu. Indiferent ca te opui sau faci eforturi fiindca tu vrei altceva. Impotrivirea aduce suferinta. Sa fii gol de propriile dorinte, sa renunti la “eu vreau”. Sa fii gol de tine.
– Adica sa renunti la tine? Pai, cum te poate face asta fericit?
– Pai, cum ai putea fi altfel fericit?! Te-as intreba… Spune-mi, cum? E amuzant. Oamenilor li se pare logic sa fie fericiti cand se face voia lor. De asta depinde fericirea lor. Orice altceva percep ca pe o moarte chinuitoare. Renuntarea la “eu”. E singura cale, de fapt, ca sa fii fericit. Niciodata nu exista nicio sansa, absolut niciuna, ca totul sa fie perfect in viata cuiva, dupa vrerea sa. Fiindca totul depinde de tot. Si din acest tot, tu vrei ca numai tu sa contezi. Si iti conditionezi astfel ceea ce numesti “fericire” proprie. Asta e moartea, prietene.
– Si ti se pare mai logic sa poti fi fericit fara de… tine?
– Pai, altfel nu se poate. Fericirea nu e un castig, nu e ceva material. Orice conditionare destrama fericirea. Fericirea e o stare independenta, de sine statatoare. Nu o poti accesa decat atunci cand renunti la tine. Si tot atunci, abia atunci castigi totul, inclusiv ceea ce numesti “eu”.
– Nu inteleg…
– Daca “eu” depinde de atatea conditionari, exterioare si care nu depind de mine, si daca fericirea, asa cum o concep oamenii, trebuie sa depinda, in mod necesar, de “eu vreau”, care implica alte conditionari, de data asta proprii, spune-mi, te rog, ce control are acest “eu” asupra sa si asupra fericirii sale?
– Mda, pare ca nu prea are…
– Asta spun. N-are deloc. Eu nu pot avea niciun control, niciodata. Nici asupra mea, prin conditionarile vietii, nici asupra fericirii mele, daca le leg de ce vreau eu. Oamenii confunda fericirea cu placerea. Placerea si suferinta sunt conditionari siameze. Una e pretul pentru cealalta. Carui om sanatos la cap, cu discernamant, i-ar conveni un asemenea pret?
– Si totusi nu gandim asa, aproape niciodata. Pare mult mai usor, comod si convenabil sa gandim asa cum ne-am obisnuit si sa orbecaim acolo, in cautarea fericirii.
– Desigur. Singurul control e discernamantul. Prin care “eu” discerne ca singurul pariu prin care poate sa castige e renuntarea la “eu vreau”, apoi la “eu”. Asta e singurul rost al lui “eu”. Omul e legatura dintre cer si pamant. Cand te fotosintetizezi absorbind fericire in stare pura, absolut libera si neconditionata, “eu” nu poate decat sa se simta binecuvantat ca-si implineste rostul. Rostul lui aici, pe pamant, ca si in cer, e rostul de a fi fericit.

pariul-lui-pascal

– Ziceai de Dumnezeu… Dumnezeu pare asa de diferit pentru oameni.
– Nu ma refeream la o notiune, care poate fi diferita. La un nume. Ci la un principiu care poate fi valabil pentru toti. La o intelegere de dincolo de intelegere. Omul n-a deslusit cui ii datoreaza viata. Poti spune ca parintilor. Dar cine sunt acei parinti ultimi? Sau primii, daca vrei? Eu nu i-am cunoscut pe Adam si Eva. Nu stiu daca au existat. Nici Big Bang-ul stiintific nu-l cunosc. N-am fost acolo, ca sa-l vad cu ochii mei si sa-l descriu. Sunt toate niste supozitii, pe care nu le pot verifica direct, prin experienta proprie, palpabil, indubitabil. Mi-amintesc versurile lui Arghezi, din Psalmii lui: “Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!” In lipsa acestui contact direct, mintii nu-i ramane decat sa creada in ce vrea, in atat cat cunoaste, in atat cat intelege si mai ales in atat cat accepta.
– Deci are fiecare Dumnezeul lui?
– Poti sa spui si asa. Ce nu putem experimenta, nu putem cunoaste. Ce nu cunoastem, nu putem intelege. Ce nu putem intelege, nu putem accepta. Iar ce nu acceptam nu putem iubi.
– Frumos, asta-mi place… Dar la ce folos?
– La tot folosul. Mintea se simte suspendata, in lipsa sigurantei, a unei certitudini pe care n-o poate capata in urma experientei directe. Mintea e un fel de Toma Necredinciosul. Nu vrea sa creada fara sa cerceteze. Mintea e lipsita de control, la fel ca “eu”. Nu-i ramane decat sa creada, totusi, in ceva, sau sa nu creada in nimic.
– Si la ce-i ajuta? Care-i diferenta?
– Altceva face diferenta, ceva mai frumos de atat. Ceva care poate depasi acest blocaj al mintii. Se zice ca sunt fericiti cei saraci cu duhul. De mult prea multe ori, in mod complet gresit, s-a interpretat ca asta ar insemna acei multi, dar prosti. Nimic mai fals. Mintea, in loc sa fie preocupata sa creada in ceva, in orice, sau sa abandoneze si sa nu mai creada in nimic, are o cale de mijloc absolut sigura. Care poate reprezenta o certitudine perfecta. In loc sa creada in ceva sau in nimic, mintea poate accepta totul exact asa cum este.
– Daaa, asta suna cat de poate de logic si de sanatos.
Asta inseamna sa fii fericit sarac cu duhul. Sa accepti, pur si simplu. Fara etapele obositoare de a experimenta, pentru a verifica, pentru a cunoaste, pentru a intelege. Accepti si iubesti. Si atunci cand iubesti esti fericit. Ce vrei mai simplu de atat? Invers judecand, e absurd. Nimeni nu va putea, niciodata, sa inteleaga pe deplin nici macar ceea ce experimenteaza, nimeni nu va putea cunoaste toate cauzele efectelor. Nici macar din propria viata. E o pierdere de timp si de energie.
– Si cum ramane cu credinta, cu Dumnezeu?
Pai, asta e credinta. Cand accepti totul asa cum este, il accepti pe Dumnezeu in toate, chiar si fara nume, fara sa-l numesti sau sa-i pui o eticheta, e vorba despre ceva mai presus de tine, ceva ce nu poti niciodata sa intelegi, o cauza careia doar ii experimentezi efectele. Efectul sunt “eu”. Viata mea… Dar cauza? Cum ramane cu ea? Cum ajung eu la ea?
– Inteleg si suna chiar logic. E simplu. E cel mai simplu, de fapt. Dar chiar daca accept, asta nu inseamna ca pot sa si iubesc. Accept ca mi s-a rupt piciorul si tu zici ca daca accept, o sa si iubesc asta? E imposibil.
– Ba imposibil e sa nu iubesti! Asta e chiar ilogic. Si daca nu iubesti, ce castigi? Aceeasi impotrivire, care iti aduce suferinta. Asta iti suna tie a acceptare autentica? Uite, tocmai de-asta am zis sa accepti cu inima deschisa si cu gandul la Dumnezeu. Asta e fotosinteza despre care iti vorbeam. Te hranesti din ea. Oricum s-a intamplat. E foarte bun exemplul tau. Ce ma impiedica sa iubesc ce mi s-a intamplat? Revenim de unde am plecat. Raspunsul e “eu”, conjugat cu “eu vreau”. Eu vreau sa n-am piciorul rupt. QED (quod erat demonstrandum).
– Da, o acceptare faptica e incontestabila. Dar, intr-adevar, nu inseamna o acceptare senina, din inima. Nu pot da timpul inapoi. Nu pot sa fac nimic altceva decat sa accept ca mi s-a rupt piciorul. Si totusi nu accept intru totul, chiar daca s-a intamplat deja, fiindca nu-mi convine.
– Asta zic. Nici n-am nevoie musai de gandul la Dumnezeu. Inima deschisa si gandul la Dumnezeu pot fi categorisite ca pure notiuni mentale. Sa accept pur si simplu inseamna sa nu ma impotrivesc, sa gasesc chiar motive de bucurie in ce s-a intamplat si sa plec mai departe de acolo. Bun, si? Ce-mi ramane de facut? Ishwar Puri spunea ca mantra cea mai buna e: “Si ce?!”
– Pai, cum si ce? Cum sa te bucuri cand iti arde casa? Sau cand pierzi tot?
– Pai, din nou, cum sa nu te bucuri? Ha, ha!
– Suna nebunesc.
– Dimpotriva. Nebunesc e sa crezi sau sa-ti imaginezi ca toate astea iti apartin. Desi “eu” n-are niciun control, da? Pai, cui ii apartin? Tu zici de casa, sa pierzi tot, te referi la lucruri materiale. Uite un lucru material, cel mai scump, pe care il pot pierde. Corpul. De aia ne preocupa sanatatea, ca tot vorbiram de picior. Dar imi apartine corpul? Detin eu control total asupra lui? Stiu eu ce se petrece in el? Am auzit deunazi un cetatean plangandu-se ca si-a facut o analiza la sange, un test de coagulare. L-a facut intr-o zi la un laborator, a doua zi la altul. Primul rezultat a fost 5.6, al doilea 0.9. Omul era necajit si nu pricepea nimic. Respectase la fel, in ambele zile, toate conditiile de recoltare. Certitudini, siguranta… Tu zici ca-i nebunesc sa te bucuri cand pierzi. Ti se pare mai sanatos sa traiesti nefericit cat timp ai piciorul rupt? Sau sa-ti traiesti toata viata trist ca mori? Ca pierzi? Cine te impiedica sa te bucuri in tot acest timp?
– Dar cum sa te bucuri ca mori? Cum sa te bucuri ca-ti rupi piciorul? Accepti, ca n-ai incotro, dar pare imposibil sa te bucuri de toate astea.
– Da, asa pare. Dar e fals. E o optiune pur mentala. N-ai pentru ce sa te bucuri? Bucura-te ca nu esti bacilul Koch! 🙂 Ishwar Puri dadea exemplul asta cu piciorul. Zicea asa: “Presupunand ca tu crezi ca esti trupul tau, corpul tau fizic, te doare genunchiul, spui “te urasc”, poti sa-i spui asta genunchiului? Vei spune “vreau sa ajut genunchiul, pentru ca-i vorba despre mine. Genunchiul e parte din mine si, de aceea, vreau sa ajut.” Asta inseamna sa accepti. Si ce?! Si eu, acum, ce pot sa fac? Ce-mi ramane de facut in conditiile astea, ca sa ajut, in loc sa ma impotrivesc? Daca tot sunt silit sa accept realitatea, care nu depinde de mine si de controlul meu, asa cum mi-as imagina sau mi-as dori, pentru ce sa nu ma si bucur de ea? Pentru ca mi-am rupt piciorul? Fiindca imi arde casa sau pierd tot? Pentru ce sa nu ma bucur de viata? Fiindca mor? Ti se pare mai logic si “sanatos” asa?
– Nu, intr-adevar, nu. Dar fotosinteza aia din Dumnezeu tot mi se pare o utopie.
– Este exact realitatea si nicidecum o utopie. Depinde numai si numai de tine cum o concepi, ea oricum exista. Florile sunt fericite sarace cu duhul. Plantele primesc lumina si elibereaza oxigen. Fara de asta, n-ar fi posibila viata pe pamant. Asta inseamna fotosinteza. Cauza si efect. Tu esti la fel ca oricare planta si faci acelasi lucru. Iti faci treaba. Singura diferenta e ca esti dotat cu o minte care se poate impotrivi si careia poate sa nu-i convina. De asta oamenii traiesc mai mult in capul lor decat in realitate. Tu faci diferenta. In primul rand, pentru tine. Tu, ca efect al unei cauze mai mari decat tine. Accepti asta sau nu. Iubesti asta sau nu. E atat de simplu.
– Iti multumesc oricum. A fost interesant dialogul.
– Eu iti multumesc. Pentru participarea la fotosinteza. Ca in versurile din Psalmul lui Arghezi:

„Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.

Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: „Este!”

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

%d blogeri au apreciat asta: