Archive for the ‘The time is now’ Category

Cum te porti cu nesimtitii?

Adevarat, adevarat va zic voua, nu va exista mila pentru nemilosi, nu va exista indurare pentru neinduratori, nu va exista iertare pentru neiertatori. Dar ce te faci, totusi, cu nesimtitii? Mai ales ca mama lor e mereu gravida, sunt peste tot si e frustrant sa ai impresia ca ei se simt foarte bine in pielea lor de nesimtiti, in timp ce ii lezeaza pe altii cu nesimtirea lor, iar lor asta li se pare cel mai firesc sau chiar amuzant lucru.

Sa te fereasca Dumnezeu, omule, sa te iei de un nesimtit, sa incerci sa-l corectezi, sa incerci sa-l aduci pe calea cea buna, cu vorba cea buna sau aspra, in orice fel ti-ai imagina, sa incerci sa-i transmiti sau sa-l faci sa inteleaga cum e in pielea ta, de om lezat. Nu faci decat sa-i dai nesimtitului sansa sa devina dublu de nesimtit, agresivo-defensiv, sa devii tu cosul de gunoi spre care il indrumi. Sansele tale sunt de 00,01 la 99,99 ca nesimtitul sa devina altceva decat este: nesimtit. Singura diferenta e ca el nu se concepe asa sau chiar adora sa fie astfel. Si tu vrei sa-i iei asta. Ca sa-ti fie tie bine si sa nu fii tu lezat. Cam cat de egoist suna asta? Si mai vrei sa-ti si multumeasca, plin de recunostinta, fiindca l-ai trezit la realitate, la empatie, la conexiune, la coexistenta, la compasiune.

Aiurea, omule! Chiar esti nebun, utopic? Tu ai impresia ca vrei sa-l salvezi, iar el are impresia ca vrei sa-l omori, fiindca nu-l lasi sa fie asa cum este. Chiar nu vezi ca nesimtitul are rolul lui existential perfect? Chiar nu vezi cum te pune la incercare, cum te provoaca? Dovedeste si arata tu ca esti mai bun decat el, taci si fa tu ce nu poate face si ce nu vrea el. Si chiar daca nici acest exemplu, aparent de martir, nu-i va fi de folos, iti va fi tie de tot folosul. O sa-ti dai seama ca nu esti deloc un martir, nu esti un om care se sacrifica, esti doar un om care se simte bine fiind astfel si nu altfel.

E atat de simplu, aparent. In practica este, fireste, mult mai greu. Atentia trebuie mutata pe cat de bine te simti tu nefiind nesimtit decat pe cat de nesimtit poate fi nesimtitul. Daca ti se pare mai usor sa fii nesimtit, ia incearca sa fii, sa vezi cat de usor iti e tie sa te suporti dupa aia, poate asa capeti compasiune pentru bietii nesimtiti, in rolul lor existential atat de dificil, ingrat si perfect regizat de un Dumnezeu ghidus si pus pe joaca si experimente.

Rolul nesimtitului e sa te provoace mereu sa devii si tu ca el, sa fii nesimtit spunandu-i lui ca-i nesimtit. Fiindca n-ai niciun drept in ce-l priveste pe altul, cu exceptia cazurilor cand asta ti-e jobul, sa mentii ordinea, sa tragi la raspundere, sa pedepsesti neregulile. Si nici atunci n-ai dreptul sa jignesti. Adevarat, adevarat va spun, cine judeca va fi judecat.

Cineva mi-a povestit cum tinerii nu arunca gunoiul la cos nici macar atunci cand vin la biserica. Le-a atras mereu atentia si i-a tot admonestat. Am intrebat: ce te deranjeaza cel mai tare? Faptul ca nu au ei respect sau faptul ca trebuie sa strangi tu dupa ei? Si una, si alta, mi-a raspuns omul. Pai, nu mai bine te ocupi de a doua parte, cea care tine de tine? Am aflat ca, ulterior, tinerii au avut mustrari de constiinta. Au promis ca vor respecta regulile de buna cuviinta. Omul, bucuros, i-a indemnat calduros sa mai pofteasca pe la biserica, dar doar cu conditia sa apeleze cu incredere la cosul de gunoi. Pai, cum asa? Si Iisus tot asta le-ar fi zis, oare? Ca nu-i mai primeste decat conditionat? Si daca se hotarau ca din aceasta pricina sa nu mai calce pe la biserica, ar fi fost un beneficiu mai mare adus omenirii, ma intreb?

Mi-a fost dat sa aud un om care declara, cu sinceritate, ca are atatia nervi adunati in sine, incat abia asteapta sa dea peste vreun nesimtit, ca sa se racoreasca, sa-i raspunda cel putin la fel, ba chiar sa-l ia la bataie! Din spirit civic si in numele deplinului bun simt, desigur…

O prietena e tare atenta sa stranga mereu gunoiul, inclusiv de pe urma nesimtitilor. Avea obiceiul sa le atraga atentia tinerilor sa nu mai fie asa nepasatori cu ce-i in jurul lor. A primit niste replici de i-au tiuit urechile. Si-a promis ca o sa taca. Dar n-a putut. A rugat-o pe o adolescenta sa utilizeze cosul de gunoi. Si-a auzit niste vorbe mai rele decat din partea unei turme de masculi crescuti in grajd. Asa de tare i-au tiuit urechile, asa de tare a durut-o ca acea fetiscana era in stare sa scoata asemenea vorbe pe gura, incat s-a lecuit sa incerce sa mai educe tineretul din ziua de azi.

N-au decat sa fie liberi oamenii, sa creasca si sa se inmulteasca, sa fie al lor Pamantul pana il distrug sau se autodistrug. As spune: scapa cine poate, dar oricum nu scapa nimeni.

„Cand se-nteteste briza aripa-i se infioara
Si, reinviat o clipa de-un nevazut indemn,
Iti pare ca zbura-va din nou, ultima oara,
Spre-un cimitir mai sobru si mai demn.”

(„Albatrosul ucis” – Nicolae Labis)

Iata cum arata, mai nou, moartea albatrosului:

La doi ani si ceva, ce-i repet cel mai des fiica-mii este: nu existi numai tu, nu-i totul numai pentru si despre tine, ai grija si de ceilalti, sa le fie si lor bine, nu numai tie. Nu ma vor impresiona niciodata lacrimile ei de egoism. Orice alt copil ar putea fi copilul meu. E copilul altei mame. Toti suntem capabili sa simtim durere. Iar cine o seamana, cu siguranta o va culege. Adevarat, adevarat va zic voua: ce semanam, aia culegem.

Semnat:

Un om patit si vesnic potential nesimtit.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

 

Sa postesti mental si sa nu duci grija altuia

Ziua buna dumneavoastra. Am citit cateva randuri imbucuratoare pentru suflet si vi le transmit cu drag, la finalul acestui articol. Cateva observatii preliminare, mai ales in privinta limbajului folosit, care poate sa nu sune tocmai pe placul unor egouri cu pretentii intelectuale, cum am dezvoltat noi, in societatea asa-zis moderna. Epitimie inseamna canon de ispasire pentru purificare. Cursele diavolului nu reprezinta decat cursele propriei minti, care, nestapanita si nedisciplinata, aluneca usor catre atractii inferioare si efemere, catre placeri diverse, si uita scopul uman existential cel mai inalt.

Preotii, duhovnicii, la fel ca sfintii si maestrii spirituali desavarsiti ne indeamna sa trudim in constiinta, spre a o eleva permanent, cat si sa trudim potrivit nivelului nostru de constiinta, depunand toate eforturile, fara a fi atasati si dependenti de rezultate. Pe scurt, fa tot ce poti fara sa astepti rezultatul dorit, fara sa astepti niciun fel de rezultate. Recompensa sa-ti fie faptul ca ai putut face ceea ce ai facut. Efortul, truda ta, in sine, reprezinta recompensa, rezultatul care conteaza cel mai mult. Omul nu poate intreprinde un astfel de demers decat amintindu-si mereu scopul sau existential cel mai inalt. Orice asa-zisa „cadere” nu reprezinta decat o clipa de uitare a acestui scop, de atentie distrasa catre alte lucruri lumesti, care par mult mai facile si accesibile.

Sa te rogi la Dumnezeu pentru ajutor nu inseamna sa ceri rezolvarea problemelor si necazurilor tale. Rugaciunea, meditatia nu reprezinta decat un post mental, la fel cum abtinerea (infranarea) de la consumul unor alimente reprezinta postul fizic. Cineva numea materialism spiritual faptul de a te ruga sau de a medita pentru lucruri sau scopuri lumesti. Scopul rugii este acordarea la o frecventa mult mai inalta decat aceea personala, a separarii de lume prin prisma sinelui. Aceasta frecventa poate eleva si „lumina” constiinta catre realizarea interioara ca nu suntem decat celulele unui organism, nu doar un organism separat. De aceea, a te ruga pentru ajutor inseamna a te incuraja pe tine insuti ca poti si esti capabil sa traiesti tot ceea ce traiesti, cu incredere si credinta ca viata ta si a tuturor are un scop.

Termenul „faith”, din engleza, inseamna atat credinta, cat si incredere. Putem avea credinta si incredere ca viata noastra are un sens si ca suntem in stare sa trecem cu gratie prin toate incercarile si dificultatile destinului. Mai mult, putem avea credinta si incredere ca destinul nostru nu este doar unul personal, ci face parte dintr-un destin perfect regizat, al tuturor, in care toate au un rost perfect, care nu ne este accesibil la nivelul nostru de gandire si prin instrumentul mintii noastre limitate.

Faptul ca-l suparam pe Dumnezeu, precum spun duhovnicii, nu trebuie luat literalmente. Dumnezeu nu este separat de noi, ca un parinte care se supara atunci cand suntem neascultatori si rebeli. Aceasta este doar o metafora religioasa. Fiindca iubirea nu se supara niciodata, doar se ofera pe sine, neconditionat, spre experimentare. Daca Dumnezeu este tot ceea ce exista, atunci a ma raporta la El inseamna a ma raporta nu doar la mine, ci la tot ce exista. Ravna rugaciunii sau a meditatiei asta inseamna: sa-ti iesi din marginile de carne, sa-ti iesi din marginile creierului si ale mintii, sa-ti iesi din sine cu scopul realizarii propriei identitati. In mod paradoxal, omul nu poate afla cine este decat parasind cine crede el ca este, o entitate separata si egotica, si privindu-se ca o celula a tot ceea ce este, o celula a unui organism pe care il putem numi Dumnezeu.

„Dificultatile noastre matematice nu-l deranjeaza pe Dumnezeu. El se integreaza empiric.” „Cu cat studiez mai mult stiinta, cu atat cred mai mult in Dumnezeu.” „Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de pedeapsa si spera la o recompensa, atunci suntem, intr-adevar, o specie jalnica.” (Albert Einstein)

Asadar, nu purtati grija altora si nici grija voastra, lasati gunoiul vecinului acolo unde si l-a pus. Pentru ca atentia fuge cu usurinta, mintea este distrasa imediat de la scopul realizarii de sine. Realizarea de sine este, totodata, realizarea lui Dumnezeu.

„Noi, aici pe pamant, implinim o epitimie. Sa nu va mirati ca neincetat aveti cate un necaz. Toti pacatuim necontenit – alunecam si cadem. Cadem, de fapt, in cursele diavolului. Sfintii intaresc neincetat un lucru: important este numai ca omul sa se ridice din nou si sa o ia de la capat pe calea catre Dumnezeu.

Chiar de am cadea de o suta de ori pe zi, nu va ingrijiti de aceasta, ci doar sa va ridicati si sa mergeti mai departe, fara sa priviti inapoi. Ce a fost, a fost si a trecut. Voi doar sa mergeti inainte si sa va rugati Domnului pentru ajutor. Nu prin faptul ca ne plangem intruna de ceva Il suparam pe Dumnezeu. Il suparam atunci cand pacatuim, nu atunci cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata. Domnului Ii este placut a-L chema neincetat si a ne revarsa preaplinul inimii inaintea Sa.

Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora.”

(Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita. Extras din ”Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata”)

Sursa: www.ganduridinierusalim.com

Vegetarianismul este periculos?

Am auzit ca unii medici, inclusiv pediatri, sunt de parere ca vegetarianismul ar fi periculos. Prin aceasta parere sperie oamenii ca hrana lor ar fi incompleta fara proteinele animale, iar copiii lor nu ar avea posibilitatea sa se dezvolte sanatos printr-un regim vegetarian. Am aflat ca unii pediatri le spun parintilor ca daca nu-si hranesc copiii cu proteine animale, creierul acestora este imposibil sa se dezvolte normal si sanatos!

Primul argument: ne intereseaza, de fapt, aminoacizii din care se formeaza proteinele. Iar acestia se gasesc, in formatie completa, in vegetale. Altfel, animalele erbivore ar fi, saracele, vai de capul lor, nedezvoltate fizic si psihic. I-as indemna pe cei care vehiculeaza astfel de pareri si sperie oamenii sa intrebe o gorila sau un elefant de unde isi iau proteinele!

Iepurele este erbivor si n-are, saracul, destula energie ca sa alerge, nu-i asa? Camila este erbivora si totodata unul dintre cele mai rezistente animale de povara, in conditii extreme. Vaca este erbivora si pare cam mica si nedezvoltata, nu? Girafele, antilopele, caprioarele, gazelele, zebrele sunt erbivore si capabile de performante fizice notabile. Bivolii si elefantii par cam anemici, ca doar nu au surse complete de aminoacizi din vegetale, nu-i asa?

Carnivorele au tractul digestiv doar de cel mult 3-4 ori mai lung decat lungimea corpului, omnivorele de 4-6 ori, in timp ce la om acesta masoara de aproximativ 8 ori lungimea corpului, ca la primatele mari. Saliva omului este alcalina, pe cand cea a carnivorelor si a omnivorelor este acida, iar secretia de acid clorhidric, la nivelul stomacului acestora, este de pana la 20 de ori mai puternica decat la oameni. Din aceasta cauza, la om, digestia carnii se face foarte greu si incomplet, indiferent cat de omnivor s-ar numi el.

Al doilea argument: mari ganditori ai lumii, oameni considerati genii, ar fi trebuit sa aiba creierul incapabil de performante din cauza regimului vegetarian, daca asemenea pareri medicale “avizate” ar fi adevarate. Printre vegetarienii renumiti ai lumii s-au numarat: Socrate (filosof), Pitagora (filosof, matematician), Empedocle (filosof), Leonardo Da Vinci (artist, om de stiinta), Vincent van Gogh (pictor), Isaac Newton (fizician, teolog), Jean-Jacques Rousseau (filosof), Lev Tolstoi (scriitor), Mark Twain (scriitor), Franz Kafka (scriitor), Henry David Thoreau (filosof), Friedrich Nietzsche (filosof), George Bernard Shaw (scriitor), Voltaire (scriitor), Nikola Tesla (inventator), Thomas Edison (inventator), Albert Einstein (om de stiinta, Premiul Nobel pentru Fizica), Hipocrate (considerat parintele medicinei), Mahatma Ghandi (lider nationalist indian, premiul Nobel pentru Pace).

Autorul romanului „Razboi si pace”, L.N. Tolstoi, spunea ca “nu poti sa doresti ca pe pamant sa fie pace si prosperitate, in timp ce corpurile noastre sunt niste morminte in care sunt ingropate animale moarte”. Omorand animalele pentru mancare, „omul distruge in sine toate simtirile sufletesti inalte – compasiunea si indurarea fata de alte creaturi vii, similare lui, si, trecand peste sine, isi impietreste inima”, era de parere scriitorul.

“Animalele sunt prietenii mei, iar eu nu obisnuiesc sa-mi mananc prietenii”, declara George Bernard Show.

“In ultimii 100 de ani, oamenii din lumea vestica au inceput sa traiasca si sa manance intr-o maniera care pur si simplu nu este sustenabila pe o perioada prea indelungata.” “Nimic nu va aduce beneficii mai mari pentru sanatatea umana si nu va creste sansele de supravietuire a vietii pe Pamant ca evolutia catre o dieta vegetariana.” „Daca intreaga lume ar adopta vegetarianismul, asta ar putea schimba destinul omenirii.” (Albert Einstein)

“Sunt vegetarian, cat si antialcoolic convins, pentru ca astfel imi pot folosi mai bine creierul.” (Thomas Edison)

Al treilea argument: stiinta a inceput deja sa demonstreze ceea ce religiile si orientarile spirituale au sustinut mereu: ca regimul vegetarian sau vegan este extrem de sanatos. Postul este intens detoxifiant, iar claritatea mintii nu numai ca nu se pierde, ci se intensifica. Performantele fizice pot deveni chiar uimitoare, precum dovedesc din ce in ce mai multi sportivi care au ales regimul vegetarian.

„Inainte, credeam ca sunt sanatos si puternic, dar (dupa adoptarea regimului vegan) am inceput sa ma simt mult mai plin de energie si imi reveneam mult mai rapid dupa antrenamente”, spune Frank Medrano, body-builder. Recunoaste ca tranzitia de la o dieta omnivora la cea vegana n-a fost neaparat usoara si fara efort: „Partea cea mai grea a fost in capul meu. Parca mintea imi spunea ca-mi lipseste ceva, desi nu-mi lipsea nimic.”

Frank Medrano recomanda calduros filmul documentar „Forks over knives” („Furculite in loc de cutite”), aparut in 2011, una dintre principalele sale surse inspirationale. Citat din film: „Industria carnii de vita a contribuit la moartea mai multor americani decat toate razboaiele acestui secol, toate dezastrele naturale si accidentele de automobil, combinate. Daca gratarul de vita este ideea voastra de “hrana adevarata pentru oameni adevarati”, atunci va doresc sa locuiti in apropierea unui spital cu adevarat bun.” (Dr. Neal Barnard, Profesor la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii „George Washington”, Presedinte al „Physicians Committee for Responsible Medicine” – Comitetul Medicilor pentru o Medicina Responsabila).

Precum glumea un amic: „Bine ca am mancat carne la viata noastra, ca de la proteinele alea sa ne desteptam asa de tare incat sa nu mai mancam.”

Linkuri utile:

Mr.Olympia – 78 de ani, vegan si bodybuider

Forta supraomeneasca a lui Frank Medrano, bodybuilder vegan

Nick Teodorescu – De ce nu mai mananc carne

Olivia Steer – De ce nu maninc carne

Cum poti schimba lumea

Cum poti schimba lumea? A ta si a celorlalti, a tuturor? E aceeasi lume, in definitiv, nu-i asa? Doar ca pare diferita, privita prin ochii fiecaruia si perceputa prin mintea fiecaruia.

Se spune ca Adevarul era o oglinda mare si frumoasa. Iar Dumnezeu a luat-o si a spart-o in cioburi. Fiecare om a primit cate un ciob de adevar, apoi fiecare om a inceput sa creada si sa pretinda ca el detine Adevarul.

Oamenii au mereu impresia ca viata ar trebui sa fie dupa gandirea lor, ceilalti ar trebui sa fie dupa gandirea lor si chiar si ei insisi ar trebui sa fie dupa gandirea lor. Aceeasi realitate comuna o interpretam separat, cu singurele instrumente pe care le avem la dispozitie: simturile trupesti si mintea. Ambele sunt teribil de inselatoare si nu te poti baza 100% pe ele, daca te intereseaza Adevarul intreg, unanim, universal, nu doar ciobul propriu de perceptie si de gandire. Prin prisma acelui ciob, oamenii se pricep de minune sa fie teribil de nefericiti cu ei insisi si cu lumea toata.

Dupa mintea noastra, avem impresia ca ni se cuvin multe, mereu. Aceasta este o sursa infinita de suferinta personala si optionala. Dupa mintea noastra, avem impresia ca altii s-ar cuveni sa fie sau sa se poarte asa cum gandim noi. La fel, o astfel de gandire reprezinta o sursa infinita de suferinta personala si optionala.

Asa ca, in loc sa vreau si sa cer sau sa astept ceva de la viata sau de la altii, mai la indemana e sa vreau, sa cer si sa astept de la mine. Fiecare om este liber sa fie el asa cum ar vrea sa fie altul. Nu este necesara participarea celuilalt pentru asta.

Unii oameni se plang ca lumea-i asa si pe dincolo, ca-i rea, ca-i nedreapta. E mult mai simplu sa vezi la distanta decat sa te vezi pe tine insuti. De asta exista oglinzi, fiindca ochii nu se pot vedea singuri, pe ei insisi. Oamenii preocupati sa observe raul sau nedreptatea din lume isi directioneaza in exterior o buna parte din atentie, astfel incat nu mai sunt la fel de constienti de sine, de felul in care lumea poate fi un loc mai bun prin sine insusi. Cine ridica piatra e, oare, fara pata? Si daca nu e, n-ar fi mai preferabil sa se ocupe de paiul din ochii sai decat de barna din ochii vecinului?

Cum poti schimba lumea? Fii tu cum vrei sa fie ceilalti. Lumea are mai multa nevoie sa fie acceptata, inteleasa si iubita, decat sa fie schimbata, nu crezi? Iar lumea, la nivel micro, esti tu!

Imagine

Munca in echipa :)

Curs de dezvoltare personala

Va invit la un nou curs de dezvoltare personala, la care noutatea este ca pot participa si cursanti online. Va invit sa ne cunoastem si sa va cunoasteti mai bine, cat si sa va specializati intr-o noua meserie. La finalul cursului si dupa sustinerea examenului, veti primi o diploma acreditata, valabila atat in Romania, cat si in UE.

Cursul de consilier pentru dezvoltare personala, autorizat de Autoritatea Nationala pentru Calificari, cu nr. 40/ 3161 /11.04.2013, Cod COR 242324, este compus din 4 module realizate intr-o forma unica, atractiva, interactiva, oferind participantilor instrumentele si viziunea necesare practicarii acestei activitati.

Durata curs: 40 ore

Modul I  – © Bazele consilierii pentru dezvoltare personala
Modul II  – © Cunostintele si abilitatile necesare consilierului pentru dezvoltare personala
Modul III – © Asertivitatea si comportamentul asertiv
Modul IV – © Consilierea prin arta

Structura, programa si conceptul cursului sunt realizate conform standardului ocupational si sunt marci inregistrate ale Ram-Info Serv Bucuresti.

Cursul va fi predat intr-o forma personalizata si originala. Include notiuni si tehnici NLP (Programare Neuro-Lingvistica). Prin acest curs, nu veti obtine doar o diploma recunoscuta in UE si o noua calificare in cariera, cat mai ales niste informatii si practici care va pot realmente schimba si imbunatati semnificativ viata, sub toate aspectele.

La sfarsitul cursului, in urma examenului, se elibereaza Certificat de absolvire pentru ocupatia Consilier pentru dezvoltare personala, insotit de Supliment descriptiv pentru competente.

Certificatele se elibereaza in conformitate cu OG 129/2000 republicata, in baza autorizatiei emise de C.N.F.P.A (ANC).

De ce sa alegeti acest curs?

Pentru ca puteti:
* sa deschideti propriul cabinet de consiliere;
* sa desfasurati o activitate independenta, beneficiind de un program flexibil;
* sa realizati o schimbare in plan profesional si personal;
* sa va dezvoltati o cariera de succes intr-un domeniu nou si dinamic;
* sa aveti o certificare recunoscuta atat in Romania, cat si in Uniunea Europeana.

Beneficii:

* puteti colabora cu diverse societati/companii multinationale sau va puteti angaja in cadrul scolilor/gradinitelor/ spitalelor, puteti dezvolta parteneriate de business;
* va puteti reinventa si imbunatati managementul propriei vieti, valorificand oportunitatile oferite de mediul social;
* veti beneficia de o crestere a nivelului de performanta, competenta si expertiza personala;
* va puteti dezvolta pe plan personal, imbunatatindu-va comunicarea cu persoanele din jur, beneficiind de un nivel sporit de intelegere si de acceptare a propriei vieti;
* ii puteti sustine si incuraja pe cei dragi voua intr-un mod nou, mult mai eficient;
* va puteti imbunatati calitatea relatiilor interpersonale. Misiunea consilierului pentru dezvoltare personala este aceea de a-i indruma pe ceilalti sa devina independenti, sa constientizeze ca se pot ajuta singuri si ca ii pot impulsiona inclusiv pe cei din jurul lor.

curs dezvoltare personala

Conditii:

• studii superioare finalizate prin examen de licenta (indiferent de profilul de activitate)

 Acte necesare la inscriere:
• copie BI/CI
• copie certificat de nastere
• copie diploma de studii (diploma de licenta)
• copie certificat de casatorie (pentru doamne daca este cazul)
• certificat medical cu mentiunea: ”apt pentru: Cursul Consilier pentru dezvoltare personala”.

Absolventii acestui curs pot opta pentru aderarea la Asociatia Consilierilor pentru dezvoltare personala si Profesionala din Romania, infiintata cu acordul Secretariatului General al Guvernului, ce are ca obiectiv principal dezvoltarea si promovarea consilierii pentru dezvoltare personala si profesionala – respectiv orientare in cariera – la nivelul de excelenta, in domenii cat mai diverse: servicii, comercial, universitar, academic, business, social, etc.

Trainer (formator): Livia Bonarov

Life-Coach si Consilier pentru dezvoltare personala autorizat de Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si A.N.C.(CNFPA);

Formator (trainer) autorizat de Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si A.N.C.(CNFPA);

Autoarea concept-blogului „Nu exista boli” si a cartii “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?”;

Licentiata in filosofie, master in filosofie.

Locul si perioada desfasurarii:

  • Braila (adresa va fi comunicata dupa inscriere)
  • 18-20 si 25-27 mai 2017

Program curs:

· primul weekend – prima sesiune

vineri – intre orele   17.00 – 21.00
sambata                 –  10.00 – 19.00
duminica                 – 10.00 – 19.00

· al doilea weekend – a doua sesiune

vineri – intre orele   17.00 – 21.00
sambata                 –  10.00 – 19.00
duminica                 – 10.00 – 19.00

Taxa curs: 1000 lei + 50 lei taxa examinare ANC. Se achita avans la inscriere, de minim 100 de lei, iar restul se poate achita in doua rate, pana la finalizarea cursului.

Inscriere: va rog sa completati cererea de inscriere si s-o trimiteti atasata la adresa de mail liviabon@yahoo.com. Pentru vizualizare si descarcare, click pe cerere-inscriere.

* Pentru a deschide un curs, o grupa se constituie cu minimum 5 cursanti. In functie de completarea grupelor, ne rezervam dreptul de stabilire si de modificare a datei de incepere a cursurilor.

Contact:
– mobil: 0722 265 283
– e-mail: liviabon@yahoo.com

Mistificari spirituale. Partea 5. Dorinta si libertatea.

Seria de articole e intitulata “Deus Interruptus. Mistificari spirituale”. Initial am vrut sa numesc partea aceasta “Dorinta si abstinenta”, dar am inceput sa rad la gandul ca abstinenta nu pare prea ofertanta, nu la fel cum pare libertatea.

Am citit deunazi o postare draguta pe facebook, in care era vorba despre fericire. Voi inlocui fericirea cu libertatea. Cica un om s-a dus la Buddha si i-a zis “Eu vreau libertate.” Buddha i-a raspuns ca, mai intai, sa-l scoata pe “eu” din propozitie, adica ego-ul. Apoi, sa scoata si “vreau”, care reprezinta dorinta. Si va ramane doar libertate.

Poate veti spune: la ce bun? Fericirea exista undeva, cumva, asa banuim cu totii, dar pare un soi de struguri acri, la fel ca libertatea. La ce bun daca EU nu ajung acolo, nu ajung la strugurii astia?

Doresc libertate, doresc fericire, dar la ce bun? Soarta omului pare o damnare sarcastica. Destinul pare sa ne ranjeasca in fata si sa-si bata joc amarnic de “eu” si de “eu vreau”, de dorintele noastre, nu-i asa? Religiile parca ne vor sclavi, martiri. Predica o morala si un comportament etic rigide, care parca ne fura orice placere si ne anuleaza orice dorinta. In ce fel mai poate fi vorba despre libertate?

Anumite orientari “spirituale” new-age vorbesc despre o eliberare, despre o libertate care suna hedonist si hipiot. Libertate fara margini, fara responsabilitati, fara restrictii, libertatea spiritului de a se bucura nestingherit, dupa chef si dupa bunul plac, de aceasta experienta materiala, in forma omeneasca.

Suna bine mistificarea asta, nu? Comparativ cu dogmele invechite si rigide ale religiilor. Comparativ cu ideea de disciplina, de moralitate. Dar cum poti sa te bucuri, tu, pentru tine, cand altii pot avea de suferit in urma bucuriei tale, a placerilor tale? Cum ar fi daca Soarele ar vrea sa se bucure numai el, egoist, de propria-i lumina, fara sa-i pese de restul? Cum sa ma bucur de serviciile aduse altora, daca acestea imi restrictioneaza libertatea? Cum ar fi sa gandim cu totii astfel? N-am mai avea paine pe masa, fiindca taranul, care munceste pamantul, brutarul, care coace painea, vanzatorul, care o vinde, si toti oamenii implicati in acest proces, prin care ajunge painea pe masa noastra, ar putea sa vrea fiecare sa fie liber, sa se duca pe o plaja exotica, unde sa zaca la soare si sa bea un cocktail langa unul sau mai multe trupuri superbe si disponibile. Si ar mai fi si alte vise si dorinte de adaugat. Si ar mai fi nenumarate placeri de infruptat. Nu s-ar termina niciodata…

Ce inseamna dorinta? Eu vreau. Ce vreau poate sa nu aiba limite. Niciodata, nimic poate sa nu fie de ajuns. In felul acesta, orice om poate deveni sclavul propriilor dorinte. Paradoxul e ca un om care-si doreste libertatea, sub forma a tot ce isi poate imagina ca inseamna libertate umana, devine sclavul propriei dorinte de libertate.

Cunosc oameni care au distrus viata lor si a celor dragi, din dorinta de a fi liberi, cat mai liberi, de a face doar ce le place. Nu e decat o forma de adictie. Creierul functioneaza prin obiceiuri, obisnuinte cu potential urias de adictie de orice fel. Filosoful J.J. Rousseau decreta ca “liber este cel ce se supune numai legilor”. Nu prea suna a libertate nici filosofia asta, nu-i asa?

S-au realizat studii despre parentigul modern, ultra permisiv, opus celui traditional si invechit, cumplit, de genul lui Moromete. Tarile care se laudau cu cea mai mare permisivitate au esuat. Statisticile arata ca permisivitatea naste generatii de oameni extrem de nefericiti, cu o rata infricosator de mare de sinucidere.

“Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri?”, se intreaba Judith Woods intr-un articol cu acelasi titlu publicat in “The Telegraph”, care pune in discutie efectele modelului scandinav de a-ti creste copilul. Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri lipsiti de empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii, autor al cartii ”How Children Took Power”. Potrivit acestuia, ”a-i spune nu unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil”.

Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la Universitatea Kent si autor al ”Paranoid Parenting”, declara: ”cea mai tulburatoare caracteristica a societatii suedeze este abdicarea voluntara din autoritatea de adult”. ”A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina, ceea ce parintii ar trebui sa faca”, iar ingrijorarea nu este ce li se intampla cand sunt copii, ”ci ceea ce se intampla cu ei pe masura ce cresc”, avertizeaza sociologul.

Ce s-a intamplat, de fapt? Lipsa disciplinei in educatie ii priveaza pe copii de simtul responsabilitatii, al empatiei pentru ceilalti si de mijloacele de a-si atinge scopurile. Fara disciplina nu este nimic posibil. Dar discipina nu este pe placul oamenilor. O zicala romaneasca spune asa: “nu se poate si cu sula in fund si cu sufletul in rai”. Mi-au trebuit multi ani de viata ca sa inteleg acest adevar. Cand imi repeta tata asta, ma opuneam. Credeam ca pot eu descoperi formula magica prin care sa se poata. N-am descoperit decat faptul ca aceasta formula nu exista. Nu aici. Nu in acest plan existential, material.

Acest plan este creat dupa niste reguli stricte. Sunt vizibile cu ochiul liber. Regulile si conditiile intretin viata in acest plan. Daca planetele din Univers, daca Soarele sau natura ar avea, brusc, dorinte proprii de “libertate” si ar putea actiona dupa o vointa proprie, tot acest plan existential s-ar distruge. Asta e diferenta pe care omul ar cam fi dator s-o priceapa cu mintea lui. Pentru a incepe sa-si subordoneze propria minte interesului general, la fel ca planetele, la fel ca plantele.

Dar omul NU vrea. Fiindca ar fi nevoit sa renunte la ce vrea el, pentru el. Ar fi nevoit sa-si antreneze mintea, prin disciplina, sa i se supuna, sa renunte la “eu” pentru “tot”. Aceasta este singura forma de libertate, la care, colateral, a facut referire Rousseau, chiar daca in alt context.

Daca omul nu se supune legilor naturii, omul se autoelimina. Iata cum “eu vreau” poate deveni sinonim cu moartea. Iata sensul predicilor religioase. Comportamentul etic nu inseamna restrictii neplacute de la cheful nostru suprem, de la o viata traita hedonist, doar pentru satisfacerea propriilor placeri si dorinte. Moralitatea este insasi salvarea omului. Salvarea omului de el insusi. De propria minte egotica si autodistructiva.

E clar inca de la nivel biologic. Sistemul imunitar a fost creat ca sa lupte, sa apere. In asemenea masura, incat programarea sistemului imunitar este sa lupte pana la autodistrugere cu orice organism strain. Ironic si paradoxal, “eu vreau sa supravietuiesc” inseamna, la nivel biologic, “eu lupt pana la moarte”. Iata cum functioneaza dorinta. Fiind o proiectie mentala, dorinta este la fel de paradoxala ca si mintea.

In acest plan existential nu este posibila libertatea decat in interior, in sufletul omului. Sufletul omului detine toata libertatea, aceea despre care se spune ca poate “cu moartea pe moarte calcand”. Acea libertate care transcende acest plan, transcende moartea. Liber nu poate fi decat acela care se supune conditionarilor externe, regulilor si legilor acestui plan, in care suntem doar vizitatori, si a carui dorinta de libertate e atat de mare, incat omul isi foloseste si isi supune mintea, prin disciplina, scopului suprem, dorintei de a afla cine este cu adevarat. Cine este el, ca suflet, liber de conditionari si mai presus de moarte.

Pentru ca acest plan este guvernat de minte, omul nu poate patrunde mai departe de conditionari decat dupa ce le accepta. Nu poate patrunde dincolo de minte decat dupa ce este capabil sa o supuna si sa o disciplineze.

Un amic mi-a ras in nas, intr-o discutie despre spiritualitate. Mi-a zis ca nu stiu nimic despre spiritualitate, pe cand el stie. Iar eu, din punctul lui de vedere, nu stiam pentru ca nu experimentasem senzatiile ultra “spirituale” pe care ti le pot da drogurile. Lui i se parea ca eu ma “chinui” cu moralitatea si disciplina, reprimandu-mi un trai hedonist, libertin, care abdica de la responsabilitatea de sine si de ceilalti, prin empatie. Adica traiul lui paradoxal, prin care omul cauta sa fuga de dureri asumate, refugiindu-se in placeri. Incercand sa fuga de durere, omul creeaza si mai multa durere. Lui si celorlalti.

“Si ce ai rezolvat?”, l-am intrebat. “Am reusit sa dansez 16 ore, non-stop. Iti dai seama? Eu, care nu dansez…” Grozava realizare, intr-adevar, de eliberare a unor reprimari. Dar, oare, e de folos? “Dar sa meditezi ai incercat?”, l-am intrebat. “Da”, mi-a raspuns omul. “Si cat ai reusit sa stai in meditatie?” “Aproape un minut”. Si a adaugat ca fusese cumplit minutul acela. Ganduri multe si marunte il atacau. Atat de disciplinata si ascultatoare era mintea lui. Spirituala, desigur, prin experienta eliberarii de reprimari prin droguri.

Mintea e un instrument minunat. Poate fi un servitor credincios, daca o stapanesti, si un stapan cumplit, daca n-o disciplinezi. Mintea, in lipsa disciplinei, e ca o arma nucleara cu care tragi la intamplare, cu dorinta si speranta ca vei nimeri tinta. Efectele colaterale nu sunt niciodata neglijabile in aceasta contabilitate existentiala. Cum ar fi daca si Soarele si-ar dori sa fie liber? Sa lumineze la intamplare si dupa chef?

“La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.”

(Mihai Eminescu – “La steaua”)

Surse:

www.ganduridinierusalim.com

www.mihaieminescu.ro

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

%d blogeri au apreciat asta: