Archive for the ‘Sanatate’ Category

Moartea alba

I se spune moartea alba. E considerat unul dintre cele mai puternice droguri, tocmai pentru efectul sau instantaneu. De la placere imediata, la obisnuinta si apoi la dependenta nu e decat un pas. Dupa carne, ocupa primul loc in scurtarea vietii. Gustul placut si inselator incurajeaza consumul si favorizeaza, astfel, incipienta si evolutia multor afectiuni. Placerea se plateste scump. Cu pretul sanatatii.

Despre zaharul alb, rafinat, se spune ca are un efect asupra creierului similar cu heroina si cocaina. De aceea, multi nutritionisti il numesc moartea alba. Este un pseudoaliment placut la gust, dar cu aproape zero valoare nutritiva. Contine 99.8% zaharoza, acesta fiind aproape singurul sau compus. Sfecla de zahar contine peste 50 de compusi cu valoare nutritiva. Asadar, zaharul rafinat este un aliment “mort”. Nu hraneste, dar ingrasa. Si provoaca un lant de dezechilibre in organism.

100 grame de                    zahar alb              miere                melasa
contin:                                  (mg)                     (mg)                     (mg)

Calciu                                      0                            5                         684
Fosfor                                      0                            6                          84
Fier                                         0.1                         0.5                       16.1
Potasiu                                    3                            51                      2927
Sodiu                                       1                             5                         96
Vit. B1                                      0                           urme                  0.4
Vit. B2                                      0                            0.4                     0.19
Vit. B3                                      0                            0.3                       2

Chiar daca este prezentat ca fiind un aliment natural, prin procesul de rafinare, zaharul devine “mort”, lipsit de enzime vii si de nutrienti. I se adauga multi aditivi sintetici si astfel zaharul nu mai are aproape nicio legatura cu sfecla sau cu trestia de zahar, din care provine. In urma procesului de rafinare, zaharul ramane fara vitamine si minerale, acestea fiind extrase din corpul nostru spre a-l putea metaboliza.

Zaharul nu numai ca nu ne aduce niciun beneficiu, ne saraceste de magneziu, calciu, vitamina B, enzime. “Moartea alba” ajunge foarte repede in sange, a carui compozitie o modifica. Glicemia crescuta ne da o stare de energizare psihica si fizica. O stare de scurta durata. Creierul primeste un strop de placere, noi o falsa senzatie de energie, dar organele au de suferit, unul dupa altul. Pancreasul e nevoit sa secrete mai multa insulina, spre a reduce glicemia crescuta. Starea energica si euforica dureaza maxim 10-15 minute, dupa care se instaleaza o stare de oboseala, epuizare. Ficatul e nevoit sa transfere in sange o parte din rezervele sale de glucide. Organismul este nevoit sa consume din rezervele sale de calciu si de magneziu pentru a neutraliza zaharul. Starile de suis si coboras afecteaza sistemul nervos, cat si metabolismul.

Zaharul este numit, pe buna dreptate, moartea alba, deoarece contribuie masiv la scaderea imunitatii. Practic, zaharul ne “mananca” pe noi, nu noi pe el. Ne consuma resurse vitale de nutrienti, vitamine si minerale.

Pentru copii, dulciurile pe baza de zahar au un efect comparabil cu primele tigari fumate, despre care un fumator credea ca nu-i vor deveni obicei. Copiii sunt atat de atrasi de gustul dulce si de recompensa imediata a placerii, incat vor vrea si vor insista sa faca un obicei din consumul dulciurilor. Un stimul puternic si repetat afecteaza sensibilitatea perceptiei. Un mar nu va mai parea prea dulce si nici nu va mai fi la fel de atragator pentru copii, daca incep sa se invete cu dulciurile. Poate ca un mar nu va fi niciodata dulce precum o bomboana plina de zahar, dar marul e foarte sanatos, pe cand bomboana nu.

Va amintiti povestea lui Hansel si Gretel? Cum ii ademenea vrajitoarea din padure pe copii? Avea o casa de zahar, tapetata cu dulciuri. Cum ii ingrasa vrajitoarea pe copii, inainte sa-i manance? Le servea o gramada de dulciuri. Cum erau copiii? Fericiti, fara sa stie ca-i astepta moartea. Ce putem hrani masiv cu zahar? Celulele canceroase.

Reclame

De ce sa folosim parfumuri naturale?

Povestile parfumurilor

Cuvantul „parfum” provine din limba latina, „per fumus”  insemnand „prin fum”. Legendele povestesc ca zeii i-au invatat secretele parfumurilor pe muritori. Primele parfumuri au fost create in urma cu peste 4000 de ani, in Mesopotamia si in India. Uleiurile aromate erau folosite in antichitate pentru alungarea spiritelor rele si pentru venerarea zeilor. Egiptenii le foloseau la ceremoniile funerare. Mirul este pomenit in Biblie si a devenit ritualic folosit ulterior.

Primii parfumieri au fost grecii, iar primul parfum modern a fost creat in 1370, pentru Regina Elisabeta a Ungariei. Acest parfum avea rol terapeutic, antireumatic, datorita rozmarinului, cat si afrodisiac, fiind menit s-o ajute pe regina sa-si cucereasca viitorul sot, pe Principele Poloniei (ceea ce a si reusit).

In epoca renascentista, Venetia si Florenta au devenit capitalele parfumurilor, reprezentate mai ales de renumita familie De Medici. In Franta, la curtea regala, parfumurile erau folosite excesiv pentru a masca lipsa igienei. Se spune ca Napoleon consuma foarte mult parfum si iubea iasomia, iar iubita sa, Josepine adora moscul. Zeci de la ani de la moartea Josephinei, mirosul de mosc inca dainuia in budoarul sau.

Regina I a Angliei nu suporta mirosurile neplacute si locurile publice in care isi facea aparitia erau parfumate de fiecare data in prealabil, la cererea sa. Parfumurile incepusera sa fie folosite in exces de doamnele din inalta societate, cu scopul seductiei, astfel incat Parlamentul a dat o lege, in anul 1770, prin care erau condamnate femeile care se parfumau prea mult.

Ce este parfumul?

Care este diferenta dintre diverse solutii parfumante pe care le folosim? Apa de colonie contine sub 7% esente parfumante, apa de toaleta contine intre 5-10%, apa de parfum intre 10-20%, iar parfumurile contin peste 20%, pana la 35%, esente parfumante.

Care este diferenta dintre parfumurile conventionale si cele naturale? In mod miraculos, acelasi parfum natural va mirosi diferit pe pielea fiecaruia, in functie de pH-ul ei, interactionand cu chimia acesteia. Mai mult, mirosul unui parfum natural depinde si de starea noastra de spirit. Parfumurile naturale au rol aromoterapeutic, influenteaza simturile si mintea. Durata de valabilitate a unui parfum natural este de minim doi ani, dar intensitatea sa se accentueaza in timp, pe masura ce esentele continua sa se macereze.

De ce sa folosim parfumuri naturale:

  • Nu contin substante chimice periculoase pentru sanatate sau conservanti toxici;
  • Nu contin alcool metilic, care este toxic;
  • Contin doar ingrediente naturale, din surse vegetale, iar aroma este data de uleiuri esentiale si extracte naturale;
  • Contin alcool din cereale, etilic, care actioneaza ca un excelent conservant si nu este toxic;
  • Sunt vegane, nu contin ingrediente animale;
  • Riscul efectelor secundare, precum migrene, alergii, sunt diminuate enorm;
  • Nu sunt agresive si iritant de persistente precum cele conventionale;
  • Accentueaza mirosul pielii, in loc sa-l acopere, pun in valoare si evidentiaza amprenta personala;
  • Nu-i deranjeaza pe ceilalti, nu le muta nasul si nu le lasa o amintire neplacuta;
  • Parfumurile naturale impartasesc o poveste, induc si transmit o stare;
  • Rolul si actiunea lor nu este doar de parfumare, aduc beneficiile uleiurilor esentiale continute in reteta, care au efect holistic, asupra trupului, mintii si spiritului.

Parfumuri naturale Dharma

Parfumuri 100% naturale by Livia Bonarov

Notele unui parfum:

  • Notele de varf dureaza cel mai putin, in jur de 1-2 ore. Reprezinta primul impact olfactiv si au o aroma puternica. Exemple: eucalipt, lemongrass, neroli, portocala, menta, lamaie, salvie, verbina, coriandru.
  • Notele de mijloc dureaza in jur de 2-4 ore. Exemple: melissa, geranium, lavanda, ylang-ylang, fenicul, palmarosa, rozmarin, tea-tree (arbore de ceai).
  • Notele de baza sunt cele mai persistente, dureaza peste 4 ore. Exemple: benzoina, iasomie, tamaie, patchouli, lemn de santal, vetiver, vanilie.

Ce se recomanda:

  • Parfumul se impregneaza cel mai bine dimineata, dupa dus, pe pielea bine hidratata;
  • Parfumul lichid se pulverizeaza direct de la o distanta de 10-15 cm sau se pulverizeaza in aer si trecem prin el, ca printr-un „fum”;
  • Se aplica pe zonele cele mai intens vascularizate: in spatele lobilor urechilor, la incheieturile mainilor, in interiorul coatelor, intre sani, in spatele genunchilor;
  • Aroma unui parfum natural se evalueaza abia dupa aproximativ 5-10 minute de la aplicare;
  • Nu se freaca pielea dupa pulverizare, pentru ca se distrug moleculele aromatice imbinate cu alcool. Abia dupa ce se evapora alcoolul, se miroase parfumul aplicat pe piele. Testarea unui parfum se face intotdeauna la incheietura mainii.

Precautii:

  • Atentie, verificati parfumul pe o mica portiune de piele, spre a preveni o posibila reactie alergica la uleiurile esentiale din reteta, chiar daca sunt absolut naturale sau bio.
  • Femeile insarcinate sau cele care alapteaza nu trebuie sa foloseasca niciun fel de parfum, nici macar natural.

Trauma, ca oferta de viata, si vindecarea

Cauza, bat-o vina…

“Foarte multe probleme ale oamenilor au legatura cu o trauma din viata lor.” (Dr.Gabor Mate)

“Inainte sa ne intrebam cum ne confruntam cu ceva, trebuie sa intelegem cu ce anume ne confruntam.”, spune dr.Mate. Cauza oricarei dependente e o trauma, al carei simptom este comportamentul adictiv. “Din pacate, profesia medicala si sistemul legal, in foarte mare masura, nu inteleg adictia. De aceea tratamentele noastre si solutiile legale tind sa nu fie de ajutor, ba chiar adesea tind sa fie daunatoare.”

Da, domnule doctor, intr-adevar, apa e uda si e insasi cauza profunda a umezelii, iar trauma chiar se intampla (shit happens). Si singurul om care poate face o diferenta in viata sa este chiar omul care a trait trauma. Trauma a trecut, dar daca omul continua sa-i traiasca efectele, asta il priveste intru totul si e numai responsabilitatea lui, care nu poate fi substituita de nicio reteta, de niciun medicament sau pastila miraculoasa, de niciun medic si de nicio carja sociala. Face parte din procesul de evolutie, dezvoltare personala, maturizare. Cand cazi, nu prea te ajuta sa dai vina pe trotuar, ca-i tare si nu-i moale, asa-i?

Ce ne facem, domnule doctor, daca creierul uman nu prea face diferenta intre diferite traume si le percepe aproape la fel (de tragic)? Unde-i pastila aia buna la orice, pe care s-o folosim mereu, dar care sa nu ne dea dependenta? Unde-i lumea perfecta, unde-i societatea aia ideala, unde-i viata aia corecta (politically correct) care sa nu ne provoace niciun fel de traume? Ca suntem sensibili… Atat se paradoxal de sensibili, incat daca nu ne-ar mai muri nimeni drag, ne-am pomeni cu alta problema si cu alta posibila trauma.

Un om poate sa fie traumatizat ca nu are telefon de ultimul tip, altul ca nu are ce sa manance, unul ca are job, altul ca n-are, unul ca are familie, altul ca n-are… Desigur, poate veti spune, dar trauma e ceva mai mult decat ceva ce nu ne convine, e un soc existential. Insa creierul nostru poate sa umfle aproape orice nu-i convine la nivel de soc existential. La fel cum poate sa dezumfle orice soc existential la un simplu fapt de viata. La o intamplare, care nu depinde de noi, pe care nu o putem controla si nici preveni. Precum decesul subit al cuiva drag. Ca doar stim si intelegem prea bine ca noi, oamenii, asta facem: traim si murim, fara termen de garantie si fara preaviz.

Ce este trauma?

Am cunoscut un om abandonat de parinti si adoptat. A aflat, in mod socant, in scoala primara, ca fusese adoptat. De atunci, s-a simtit “stigmatizat” de aceasta trauma a abandonului. Pana intr-o zi, cand a inceput sa-si caute familia de origine, si-a cunoscut fratii, multi la numar, si a aflat conditiile lor de trai si de dezvoltare. Din acea zi a inceput sa se simta binecuvantat pentru ca fusese adoptat, iar fratii il asigurau ca fusese cel mai norocos dintre ei toti.

Dar cum ramane cu un copil abandonat, care nu gaseste niciun avantaj in aceasta conditie? Pai, are incotro? Ce poate face decat sa-si accepte conditia si sa lucreze de aici, mai departe, daca asta e materialul clientului? Unui om precum Nick Vujicic, nascut fara maini si fara picioare, ce i-ar fi ramas de facut? Sa sufere mereu din cauza conditiei sale de viata? Sa se gandeasca mereu ca e nedrept faptul ca s-a nascut astfel, in loc sa se gandeasca la felul in care poate trai o viata implinita, satisfacatoare, cu sens, in aceste conditii? Sa incerce sa se vindece, sa se „repare”?

clock heal

Trauma, ca oferta de viata

Poate ca nu putem evita trauma, dar cu siguranta putem evita sa-i traim efectele la nesfarsit, perpetuandu-le, pentru tot restul vietii. Pana cand insasi viata noastra va fi devenit un vesnic efect, o vesnica reactie. “Posibilitatile sunt numeroase odata ce decidem sa actionam si nu sa reactionam.” (George Bernard Shaw)

Primul pas este ca omul sa-si recunoasca si sa-si accepte problema sau trauma, in loc sa i se opuna, in locul negarii, cosmetizarii, bagarii sub pres. Al doilea pas este sa incerce sa-si inteleaga problema sau trauma (fiindca aceasta ii apartine, face parte din sine insusi, chit ca omului ii convine sau nu). Al treilea pas este sa-si asume responsabilitatea in privinta problemei sau traumei respective (cum traiesc cu asta?). Iar ultimul pas este sa inceapa sa gandeasca diferit pentru a actiona diferit. Daca omul intelege, dar nu face nimic, doar intelegerea nu-i va fi de niciun folos. Calitatea vietii sale nu se poate schimba decat prin propria actiune.

O trauma nu se vindeca. Niciodata. Aceasta abordare, in sine, poate fi complet eronata. O trauma poate doar sa nu mai produca efecte. Daca te-a ranit Gigel, n-o sa dreaga asta Ionel. Abordarea aceasta de tip compensatoriu impiedica tocmai dezvoltarea personala pe care o propune trauma, ca oferta de viata.

Un genunchi rupt nu mai poate fi niciodata la fel ca inainte de a fi rupt. Important este ca ruptura sa nu produca efecte care sa persiste, afectand bunul mers, pentru tot restul vietii. Dar, chiar si in cazul acesta, omului nu-i ramane decat sa se adapteze la aceasta oferta de viata, fie ea si potential traumatizanta. Ce nu putem schimba in exteriorul nostru, putem transforma in interior. Aceasta abordare depinde 100% de omul insusi si reprezinta responsabilitatea sa in totalitate. De aceasta abordare depinde calitatea propriei sale vieti, ba chiar si calitatea vietilor pe care le intersecteaza si asupra carora produce efecte.

O trauma poate produce efecte in lant si ne priveste, colateral, pe toti, chiar daca nu suntem pe deplin constienti de asta. Fiecare om atins, colateral, de efectele traumei altuia, este responsabil, la randul sau, de a se adapta astfel incat sa nu dea leapsa mai departe. Nicio trauma, de niciun fel, nu poate reprezenta o scuza sau o justificare pentru un comportament care sa reprezinte o sustragere de la responsabilitatea de sine si pentru ceilalti.

Medicamente noi la farmacii

Perle din colectia unor farmacisti:

Tinctura de pompolis aveti? = Tinctura de propolis
Bilobau aveti? = Bilobil
Extravilan aveti? = Extraveral
Mototol de 50mg aveti? = Metoprolol
Supozitoare Viorel = Supozitoare Voltaren
O cutie de vârcolac = Dulcolax
Calciu fosforescent aveti? = Calciu efervescent
Zgarda pentru tantari aveti? = Bratara contra insectelor
Faringo Hot Dreams = Faringo Hot Drink
Picaturile alea cu vișine = Visine
Striptis cu miere si lamaie = Strepsils cu miere si lamaie.
Sapunele de bagat in fund aveti? = Supozitoare
Calciu 3D = Calciu cu vitamina D3
Test de fidelitate = Test de sarcină
Aspirina buşită = Aspirina tamponată
Sexoralet aveți? = Hexoraletten
Electromicina =  Eritromicina

Sursa: Dan Bara (facebook)

facebook pills

La farmacie…
– Aveți ”AntiGrăsimin”?
– Nu.
– Dar ”CelulitoDisparin”?
– Nu.
– Dar ”AutoGreutinPierduto”?
– Nu. Cred că aveți nevoie de ”MaiPuținMâncărim”, ”MaiMultMișcăFundulin” sau ”StaiDeparteDeFrigiderin”.

ADN-ul este direct influentat de emotii

Doua studii stiintifice au dovedit faptul ca emotiile noastre au directa legatura si influenteaza intreg mediul inconjurator.

ADN uman, izolat intr-un recipient etans, a fost plasat langa un om, subiect al experimentului. Persoanele care au participat la test au fost intens antrenate sa manifeste anumite emotii. In prezenta emotiilor pozitive, spiralele ADN-ului se relaxau. In cazul emotiilor negative, ADN-ul se contracta. Oamenii de stiinta au tras concluzia ca “emotia umana produce efecte care sfideaza legile conventionale ale fizicii.”

adn

Intr-un alt experiment conex, cercetatorii au observat efectul ADN-ului asupra lumii noastre fizice. Fotoni de lumina, care alcatuiesc mediul inconjurator, au fost observati in interiorul unui vacuum. Pozitiile lor naturale erau complet aleatorii. Apoi a fost introdus ADN uman in vacuum. Fotonii s-au aranjat cu precizie dupa modelul geometriei ADN-ului. Oamenii de stiinta care au asistat la acest experiment au descris comportamentul fotonilor ca fiind “surprinzator si neasteptat”, adaugand “Suntem obligati sa acceptam posibilitatea unui nou camp energetic.”

Rezultatele acestor experimente dovedesc faptul ca emotiile noastre au influenta asupra propriului ADN, iar ADN-ul nostru influenteaza intreg mediul inconjurator. Emotiile noastre transforma lumea din jur la propriu, la nivel fizic. ADN-ul este un cod programat pentru materializare concreta, fizica.

Pa, infectii urinare!

„Vad la TV reclame pentru infectii urinare. Anul trecut am fost la o sesiune de comunicari stiintifice ale Academiei Romane unde, printre altele, un mare specialist roman a prezentat solutii inovatoare in cazul infectiilor urinare. Dar… Specialistul punea recurenta infectiilor pe seama modificarilor anatomice ale tractului urinar! Erau vreo zece academicieni pe acolo.

urinary-tract-infection

Give piss a chance! 🙂

Ce nu stia specialistul si eu am aflat din intamplare, studiind o brosura americana de biochimie, e ca bacteriilor patogene din tractul urinar le trebuie nichel pentru ca ureaza (enzima care catalizeaza descompunerea ureei) sa le produca hrana. Adica, fara nichel, pa, infectii urinare! De unde nichel?! Pai, de pe tacamuri, in contactul cu alimentele si dintii, de pe gablonzurile purtate si, in special, din vase de gatit moderne! Aveti infectii urinare recurente? Gatiti in vase emailate, mancati cu linguri de portelan sau lemn, taiati mancarea cu cutite de ceramica sau otel-carbon.” (Adrian-Marius Radu)

Intarirea sistemului imunitar si nervos

Empatia sta la baza constientizarii conexiunii dintre toate fiintele. Animalele sunt capabile de empatie. Plantele sunt capabile de empatie. Copacii comunica si se sustin reciproc prin reteaua radacinilor lor. Creierul este dotat cu neuroni-oglinda, prin care copiaza si imita ceea ce observa la altul. Empatia reprezinta mai mult, inseamna a sti, prin experienta, sau a-ti imagina cum este in locul altuia sau pur si simplu a-ti pasa. Un amic spunea amuzat o gluma cinica: bogatii mai degraba dau de pomana la cersetori decat la filosofi. Pentru ca se tem ca ar putea deveni saraci, precum cersetorii, dar nu se tem daca ar putea deveni filosofi.

Conexiunea dintre regi si cersetori, conexiunea a tot ce exista e oricum vie, doar ca nu suntem mereu constienti de ea. Empatia ne aduce mai aproape de aceasta constientizare. Dulce-amar, vesel-trist, dar empatia nu se manifesta neaparat ca o forma de iubire, cat mai ales ca o forma de teama de a nu pati ce a patit altul.

Ce legatura au toate acestea cu sistemul imunitar si nervos? Si ele functioneaza tot pe baza de conexiune, intre ele si intre ele si tot ce exista. Dificultatile le intaresc. Ce nu te omoara te face mai puternic. Problema e ca oamenii nu vor sa fie puternici si nici sa afle de ce sunt capabili. Isi cauta mereu zona de confort si o imprejmuiesc cat pot de bine. Oamenilor le plac povestile cu eroi dar nu le place sa fie eroi. Doar schimbarea, noutatea si greutatile pot intari sistemul nostru imunitar si sistemul nervos. De cate ori n-am putea spune ca nu ne simtim capabili sa trecem prin ce trecem? Si de cate ori trecem, pana la urma?

Dostoievski spunea ca omul se poate adapta la orice, dar nu ne intrebati cum. Viktor Frankl, supravietuitor a patru lagare naziste, mentiona acest citat in cartea lui. M-am gandit adeseori ca inimaginabilul poate deveni posibil. Cand un amic imi povestea ca s-a intamplat sa n-aiba efectiv ce manca de Craciun, mi s-a infiorat carnea pe mine. Flamand si singur, a iesit pe strada si a vazut luminite, oameni veseli, familii pregatindu-se de sarbatoare, prin ochiurile de geam. La fel ca in povestea “Fetita cu chibrituri”. In sinea sa se dadea o batalie mentala intre plans si furie si atunci l-a intrebat, din adancul sufletului, pe Dumnezeu, ca un racnet interior al omului ingenuncheat in fata vietii: “De ce, Doamne? De ce mi se intampla toate astea mie? Cu ce am gresit?” Primul sau gand-raspuns a fost: “Ca sa vezi cum e si ca sa-i poti intelege pe cei care traiesc asta.”

Omul respectiv si-a revenit din acea situatie, a gasit serviciu, e bine. Dar de fiecare data cand se aseaza la masa, mai intai isi impreuneaza palmele si spune o rugaciune: “Binecuvanteaza, Doamne, mancarea aceasta si mainile care au muncit pentru ea. Multumesc. Amin.”  Omul acesta a asistat la fapte greu de descris in cuvinte, care multora dintre noi li se pot parea desprinse din filme. A vazut copii calcati de tancuri, a vazut copile violate si schingiuite, a vazut orori inimaginabile.

Da, toate acestea, rau inspre mai rau, pana la tot raul, toate acestea sunt posibile si le poate trai oricare dintre noi. Se stie legatura dintre un sistem nervos sanatos si un sistem imunitar sanatos. Am avut ocazia sa verific practic aceasta de nenumarate ori. Un sistem nervos stabil, echilibrat, motivat si hranit de un sentiment de multumire si de acceptare, este cea mai puternica armura a omului complet vulnerabil si ii asigura functionarea impecabila, in mod natural, sistemului imunitar.

Cand aproape am plans de bucurie pentru o mancare calda sau pentru un dus cald, cand am experimentat numai un pic din ceea ce poate insemna lipsa de confort existential, pe toate planurile, am inteles ca vorba aceea, ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem sa ducem si ne intareste, e cat se poate de adevarata. Unii oameni, nemultumiti si frustrati, nici nu banuiesc ca nemultumitului i se poate lua darul. Oamenii sunt capabili, mai degraba, de compromisuri hidoase, decat de asumarea demna a corvoadelor existentiale, care inseamna parasirea zonei lor de confort.

Va asigur ca parasirea zonei de confort inseamna sanatate curata. Inseamna sa descoperi cine esti si ce poti, inseamna calire a sistemului nervos si totodata a celui imunitar. Se petrece un lucru extraordinar cu sistemul imunitar in conditii precare. Devine mai puternic, in mod natural. Oameni care au supravietuit in conditii extreme pot confirma acest lucru, precum fara indoiala o poate confirma si stiinta. Nu exista nicio pastila si niciun medicament pentru asta. E doar un proces natural.

adn

Un preot i-a raspuns unei femei deznadajduite, care plangea amarnic, un lucru cat se poate de intelept si de sanatos. I-a spus ca n-are decat sa planga, asta nu va schimba cu nimic situatia ei si nici lumea nu se va opri din loc la lacrimile ei. Lumea nu se opreste in loc la necazurile nimanui, fiindca acelea reprezinta insasi binecuvantarea fiecaruia, sansa de a afla cine este si ce poate, de a-si parasi zona de confort si de a deveni un individ mult mai puternic.

Calirea otelului se face prin foc. Calirea omului se face prin necazuri. Problema societatii moderne e ca majoritatea necazurilor pe care le-ar marturisi oamenii sunt fictive, nu sunt pe atat de reale pe cat ni le imaginam. Doar mintea noastra le ridica la rang de necazuri sau nenorociri si refuza sa vada in spatele lor binecuvantarea si sansa la o empatie mai profunda, la o constientizare mai adanca a conexiunii noastre cu tot ce exista.

Asadar, pentru un sistem nervos sanatos si echilibrat si pentru un sistem imunitar puternic, acceptati cu bucurie provocarile vietii si treceti senini si cu drag prin ele. Cu iubire si nu cu frica, fiindca frica oricum nu ajuta la nimic si nu va imbunatateste cu nimic calitatea vietii. Iesiti cu incredere din zona de confort si nenumarate vor fi beneficiile. Bolile si necazurile nu reprezinta decat fortarea omului de a iesi dintr-o situatie care nu-i mai serveste si nu-i mai e de folos ca sa evolueze. Legea naturii nu este zona de confort. Aceasta notiune le e complet straina plantelor si animalelor. Copacul indura demn vant, ploi si soare si nici macar nu face fructe pentru beneficiul sau, personal. Cati oameni sunt demni precum copacii, in fata vietii?

Cati oameni inteleg bucuria de a se darui? Cati oameni inteleg empatia ca pe o conexiune si nu ca pe o teama de a nu pati ceva rau, precum poate pati altul? Cati oameni au drag de a impartasi aceasta existenta cu tot si cu toate? Cat ne pasa de noi si cat ne pasa de toti? O celula singura moare, daca nu e sustinuta de intregul organism. Iar daca nu sustine organismul, de asemenea moare. Moare oricum, insa prin existenta ei efemera poate face o diferenta pentru ea, in primul rand, cat si pentru organism. Il poate servi sau i se poate opune, cu malignitate.

Pentru stiinta nu este o noutate ca un virus poate trai in simbioza cu un organism. Desi ni se inoculeaa mereu teama ca n-ar trebui sa permitem o astfel de infratire, ca nu e posibila, ca ne va dauna si poate chiar ne va ucide. Dar sportivii ne-au demonstrat contrariul: in lupte, box, in artele martiale e un fapt cunoscut ca nu castiga cel mai puternic, care loveste cel mai aprig, castiga cel care poate indura cele mai multe lovituri. In final, nu va castiga si nu va fi mai puternic cel care va incerca sa se protejeze, fiindca acela nu se poate cali, ci acela care va depasi tot ceea ce nu poate preveni. Sistemul imunitar este un sistem combativ si, daca iese la lupta, e setat sa lupte si sa distruga intrusii pana la autodistrugere. Iar noi habar n-avem ca acelasi sistem imunitar, pe care il provocam sa lupte, nu intamplator, in perfecta lui constructie naturala, permite accesul unor organisme, si nu intamplator nu reactioneaza. E doar setat pe principiul: ce nu te omoara te intareste.

Daca ne-am trata creierul la fel cum ne tratam sistemul imunitar, ne-am feri de cunostinte. Precum in mitul biblic al marului si al tentatiei cunoasterii. Daca ne-am feri creierul de cunoastere, cum ne ferim sistemul imunitar de provocari, am orbecai fara sa stim pe ce lume suntem si ce trebuie sa facem ca sa ne adaptam la aceasta lume. Exista cunoastere neuronala si exista cunoastere imunitara. Iar ambele se dezvolta ca o necesitate fireasca de adaptare.

Doar ce am avut ocazia sa asist la diagnosticarea unui om care mananca alimente preparate la cuptorul cu microunde. Omul era perfect sanatos si nu inregistra niciun efect al alimentatiei nesanatoase. Ne plangem ca alimentele sunt nesanatoase, ca sunt procesate, ca ne imbolnavesc. Si uitam cel mai important lucru. Arsenie Boca, un vizionar, spunea ca o cruce peste mancarea otravita ii poate anihila efectele nocive. Pare absurd, dar oare este? Cum e posibil ca omul acela sa fie perfect sanatos? Cunoscandu-l, explicatia e simpla: omul acela e un om multumit. Munceste cu drag. Traieste senin si cu zambetul pe buze. Adevarat va spun, sistemul nostru nervos si sistemul nostru imunitar sunt facute sa reziste la orice. Intrebarea este: ne bucuram de acest adevar sau ne infricosam? Acolo unde e teama, acolo e zona de confort. Se poate oricum, dar nu ne intrebati cum. Fiecare afla asta singur, pe pielea lui.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

%d blogeri au apreciat asta: