Archive for the ‘Sanatate’ Category

Dalai Lama are antidotul pentru emotiile negative

Emotiile sunt inselatoare, unele pot chiar polua mintea. Dalai Lama s-a alaturat topului psihologilor vestici pentru o misiune care nu implica religia sau spiritualitatea. Scopul este de a ajuta oamenii sa devina mai constienti de sine, mai plini de compasiune. Daca invatam sa depasim emotiile negative, distructive, putem obtine mai mult calm si pace interioara.

“Orice persoana capabila sa te enerveze devine stapanul tau” – Epictet 

Emotiile ne contureaza viata, nu doar gandurile si comportamentul. In cultura vestica, gestionarea emotiilor este asociata cu interactiunea sociala si morala. Spre deosebire de budistii estici, vesticii nu considera emotiile ca pe o cale catre o viata interioara armonioasa. Dar ce se intampla cand vestul se uneste cu estul, prin intermediul lui Dalai Lama?

Stiinta emotiilor

Stiinta vestica a studiat igiena mentala timp de decenii intregi si majoritatea studiilor au creat mai multa separare decat aliniere printre experti. Dalai Lama a creat o “harta a emotiilor pentru dezvoltarea unei minti calme”. El i-a solicitat unui reputat om de stiinta in domeniu, Dr. Paul Ekman, sa realizeze aceasta idee, dar fara a implica partea spirituala. Ekman a pornit de la o baza cu care majoritatea expertilor sunt de acord:

  • Emotiile sunt universale, mimica faciala care denota emotiile este similara in toate civilizatiile
  • Toti experimentam cinci emotii fundamentale: furie, frica, dezgust, tristete si bucurie
  • Exista stimuli, declansatori universali pentru emotii

Furia – ne enervam atunci cand ceva ne blocheaza sau cand consideram ca suntem tratati incorect
Tristetea – este raspunsul la pierdere; ne permite sa luam o pauza si sa le aratam celorlalti ca avem nevoie de sprijin
Dezgustul  – este reactia la ceva toxic, care ne permite sa evitam otravirea, atat fizica, cat si sociala
Frica – teama de pericol ne ajuta sa anticipam amenintarile la siguranta noastra
Bucuria – reprezinta toate sentimentele bune, care apar din experientele cunoscute sau noi

Gandurile sunt private, emotiile sunt publice

Dr. Paul Ekman, profesor de psihologie la UCSF, spune ca putem cunoaste emotiile cuiva, dar nu si gandurile care au provocat emotia. De exemplu, cuiva ii este frica atunci cand este arestat. Ii este teama pentru ca este vinovat sau pentru ca este nevinovat?

Emotiile sunt un raspuns instantaneu al creierului, ele ni se intampla, nu le alegem noi

Cand devin emotiile distructive? Stiinta sustine ca toate emotiile sunt naturale si folositoare; ele devin distructive numai atunci cand sunt exprimate necorespunzator. De exemplu, e normal sa experimentam tristetea cand moare cineva, dar o persoana deprimata este trista intr-un mod necorespunzator. Budismul considera ca emotiile distructive reprezinta obstacole, pe care trebuie sa le depasim spre a fi fericiti. Emotiile constructive ajuta la imbunatatirea unei situatii, pe cand emotiile distructive o inrautatesc.

Atlasul Emotiilor

Atlasul emotiilor este o reprezentare vizuala a rezultatelor stiintifice ale cercetatorilor care au studiat emotiile. Ne ajuta sa devenim mai constienti de emotiile noastre: cum se declanseaza, cum le resimtim si cum putem reactiona.

Dr. Ekman, care a colaborat cu echipa Pixar la realizarea animatiei “Inside Out” (castigatoare de Oscar), despre cele cinci emotii, si-a amintit ca Dalai Lama ii spunea: “Cand voiam sa ajungem in Lumea Noua, aveam nevoie de o harta. Asa ca fa o harta a emotiilor, prin care sa putem ajunge intr-o stare de calmitate.”Emotiile incep cu un factor declansator, care provoaca o reactie. Declansatorul poate consta in circumstante, sentimente, evenimente sau propria noastra perspectiva asupra lumii si asupra tuturor acestora. Acelasi stimul poate declansa reactii diferite. De exemplu, ne putem simti frustrati la munca, dar ne exprimam frustrarea acasa, tipand la membrii familiei. Suprimarea emotiei poate crea o senzatie de castig scurta durata, cum ar fi sa eviti sa te certi, dar devine distructiva daca esti ranit continuand sa tii totul in tine.

“Tot ce incepe cu furie se incheie cu rusine” – Benjamin Franklin

Emotiile nu sunt egale, ele au diferite intensitati si manifestari. Iritarea este o exprimare mai blanda a furiei, in timp ce furia este cea mai intensa versiune a irascibilitatii. Experienta noastra emotionala ne intuneca perceptia unei situatii. Filtram oamenii si evenimentele prin propriile noastre emotii. Iar reactia noastra poate face ca o emotie sa devina distructiva.

Emotiile reprezinta un semnal, ele pot preveni o belea sau te pot baga intr-o belea 

Reactia noastra este ultimul element si cel mai important, pe scara temporala pe care se dezvolta emotia, de la aparitia prin stimul. Desi nu e mereu usor sa ne controlam emotiile, unele reactii sunt mai distructive decat altele. In loc sa reactionam in urma emotiilor, trebuie sa invatam sa le intelegem.

“In trecut, compasiunea reprezenta un semn de slabiciune, iar furia un semn de putere, de forta. Natura umana fundamentala este mult mai plina de compasiune. Acesta este fundamentul autentic al sperantei.” – Dalai Lama

Emotiile distructive, potrivit lui Daniel Goldman, se refera la o emotie care ne instiga sa-i ranim pe altii sau pe noi insine, fizic sau mental. Desi furia, frica paralizanta si depresia sunt cele mai frecvente, aproape orice emotie poate dauna. Dependenta si pofta avida, chiar si urmarirea obsesiva a fericirii, pot deveni distructive.

Emotiile distorsioneaza capacitatea noastra de a gandi limpede si creeaza dificultati in alegerea reactiei potrivite. Dupa ce apare o emotie distructiva, exista o asa-numita “perioada refractara”, in care nu permitem noilor informatii sa patrunda in minte si continuam sa retraim acea emotie.

Timpul si distanta ne ajuta sa obtinem claritate si sa facem alegeri mai bune 

Gandeste-te la colegul care intarzie frecvent la intalnire sau sedinta. Poti sa crezi, sa-ti imaginezi ca te insulta in mod deliberat, intentionat, si sa interpretezi tot ce face ca pe un atac personal. Terapia, tehnicile de linistire a mintii si meditatia ne antreneaza mintea sa scurteze perioada refractara. Astfel, putem invata sa ne reflectam emotiile, in loc sa fim orbiti de ele. Sporind constientizarea de sine, invatam sa facem o pauza inainte de a reactiona, putand astfel sa alegem o reactie constructiva.

Antidotul emotiilor distructive 

Oamenii de stiinta au descoperit ca emotiile negative recurente pot crea daune pe termen lung. Acesta este cazul oamenilor care sufera de ostilitate cinica, un tipar definit de furie puternica si de ganduri frecvente ca nu poti avea incredere in ceilalti. Oamenii care experimenteaza ostilitatea cinica au mari sanse sa se imbolnaveasca de afectiuni cardiovasculare si adesea chiar mor in tinerete.

Antidotul unei emotii distructive este o emotie constructiva

Pentru a ne impotrivi si a alunga furia, ura, teama, trebuie sa cultivam compasiunea, iubirea si rabdarea. Emotiile distructive sunt impulsive, se bazeaza pe motive eronate si ilogice. Emotiile constructive sunt realiste, se bazeaza pe observare impartiala si pe ratiune.

Dalai Lama recomanda sa folosim ratiunea si discernamantul pentru a dezvolta o stare mentala prin care putem depasi emotiile distructive. De exemplu, iubirea, ca antidot pentru furie, trebuie cultivata prin ratiune.

“O minte calma conduce in mod direct la pacea mintii” – Dalai Lama

Rezultatul emotiilor constructive este o minte calma, prin care putem percepe si experimenta viata mult mai realist si activ, viu. Ce distruge o mintea calma? Frica, suspiciunea, ura, furia, aviditatea si o ambitie prea mare. Dalai Lama considera ca “Asa cum invatam despre igiena fizica, pentru o stare buna de sanatate, avem acum nevoie sa invatam despre igiena emotionala.”

Dr. Mark Greenberg, profesor la Universitatea Pennsylvania, ii educa pe copii sa-si gestioneze emotiile distructive, in special furia. Acest program ii ajuta pe copii sa se calmeze, sa descreasca perioada refractara si sa devina mult mai constienti de starile emotionale proprii, cat si ale celorlalti.

Programul ii invata pe copii sa discute despre emotiile lor ca fiind mijloace de a rezolva probleme, de a planifica anticipat, evitand dificultatile, si de a deveni constienti de efectele comportamentului lor asupra altora. Copiii invata sa identifice emotiile si opusul lor. Metoda profesorului Greenberg se bazeaza pe teoria ca emotiile sunt semnale importante, dar trebuie sa fim calmi pentru a ne comporta adecvat.

Sistemul imunitar emotional

Dalai Lama foloseste termenul de igiena emotionala pentru a ne incuraja sa mentinem sub control furia, frustrarea si anxietatea. Emotiile negative ne intuneca mintea si trebuie sa le inlaturam prin igiena mentala. Liderul spiritual considera ca, pe langa gestionarea emotiilor distructive, este cel putin la fel de important sa cultivam emotii pozitive. Desi pot parea inaccesibile in toiul actiunii, emotiile pozitive construiesc o baza buna, ele intaresc “sistemul imunitar emotional”.

Oamenii de stiinta sunt de acord ca, atunci cand cultivam emotii pozitive, creierul nostru se transforma in mod pozitiv. Asa cum invatam standardele igienei fizice, trebuie sa invatam si igiena emotionala. Primul pas este sa devenim mult mai constienti, sa vrem sa ne intelegem emotiile, in loc sa incercam sa scapam de ele.

Igiena emotionala

  1. Recunoasterea emotiilor

Acorda-ti putin timp si fa un pas inapoi pentru a-ti observa emotiile. Ce simti? Ce experimentezi? Sa-ti definesti emotiile este primul pas de a deveni mai constient de ele. Invata sa le deosebesti. Unii oameni confunda furia cu frica. Familiarizeaza-te cu modul prin care se manifesta fiecare emotie.

  1. Descopera stimulii, factorii declansatori (trigger) 

Descopera ce anume iti provoaca emotiile. Recunoaste semnalele sau stimulii care iti pot intuneca judecata. Sunt anumite evenimente, contexte sau persoane care iti declanseaza, de obicei, emotii distructive? Revizuieste evenimentele recente si foloseste Atlasul Emotiilor ca sa reflectezi la reactiile tale. Ce ai descoperit? Ce ar putea fi diferit data viitoare si de ce?

  1. Conecteaza-te cu corpul tau

Limbajul mimicii faciale nu este singura modalitate de a ne comunica emotiile. Analizeaza modul in care emotiile au impact asupra corpului tau. Observa cum ti se modifica respiratia, temperatura corpului, bataile inimii, incordarile musculare, senzitivitatea pielii. Corpul nostru este un conductor emotional grozav, observa starile fizice si propriile reactii. Invata sa previi tensiunile si evita sa-ti influentezi negativ corpul. Poti face asta lasand un pic de timp inainte de a reactiona si nepermitand emotiilor negative sa creeze tipare daunatoare.

  1. Gestioneaza propriile reactii

Analizeaza cum reactionezi de obicei la o situatie specifica. Invata sa iei o mica pauza inainte de a reactiona. Emotiile creeaza, de regula, un impuls rapid de a reactiona. Prin antrenarea mintii, permitem un pic de timp de gandire inainte ca emotiile sa ne influenteze direct comportamentul.

  1. Adapteaza-te si invata

Igiena emotionala necesita invatare pentru a ne percepe, intelege si exprima emotiile adecvat. Abilitatea de a ne gestiona emotiile ne ajuta sa imbunatatim propria stare, interactiunile sociale, cat si sa depasim comportamentele limitative, precum amanarea.

Antrenamentul mintii nu este un demers linear, necesita practica si adaptare permanente. Daca simti furie, invata sa o gestionezi. Trebuie sa dai drumul respectivei emotii ca sa poti actiona cu mai multa abilitate. Practica va imbunatati abilitatea, dar nu te frustra cand intri din nou in modul reactiei excesive. Ai rabdare si fii bland cu tine insuti.

O minte limpede creeaza loc pentru iubire, bunatate, compasiune si fericire. Igiena emotionala reprezinta antidotul pentru emotiile distructive.

Atlasul Emotiilor este un instrument vizual care te ajuta sa te familiarizezi cu emotiile tale. Joaca-te cu aceasta harta. Este interactiva, o poti modifica si adapta pentru a intelege parcursul temporal de la identificarea stimulului si a emotiei, pana la explorarea multiplelor manifestari si a diferitelor posibilitati de reactie.

Atlasul Emotiilor 

Stimul (factor declansator) -> Reactie Emotionala – > Reactie comportamentala

Furie
Stimul Emotii Reactii
N-ai dormit bine (corpul se incordeaza) -> iei o pauza
Un apropiat se infurie pe tine  – > te enervezi – > te certi
Iti amintesti ceva neplacut (te simti atacat) – > il eviti

 

Frica
Stimul Emotii Reactii
Citesti stiri alarmante (inima iti bate foarte tare) -> iti amintesti de ce ti-e apropiat
Un apropiat se infurie pe tine  – > ti se face frica – > iti imaginezi ca pleaca
Iti amintesti de abandon (astepti sa plece persoana) – > alta solutie

 

Dezgust
Stimul Emotii Reactii
Esti indurerat (te retragi) -> intrebi omul de ce este nervos
Un apropiat se infurie pe tine  – > simti dezgust – > minimalizezi ce s-a intamplat
Iti aminteste de nepasare (te simti scarbit) – > il eviti

 

Tristete
Stimul Emotii Reactii
Asculti muzica trista (corpul se simte slabit) -> suni pe cineva iubit
Un apropiat se infurie pe tine  – > te intristezi – > ti-e rusine
Iti aminteste de respingere (te simti golit) – > ignori ce simti

 

Bucurie
Stimul Emotii Reactii
Ai castigat in competitie (te invadeaza adrenalina) -> continui jocul
Un apropiat se infurie pe tine  – > te bucuri – > te simti triumfator
L-ai atins unde il doare (te simti indreptatit) – > sarbatoresti
Reclame

Tehnologia 5G ucide. Astrofizicianul Aurélien Barrau trage un semnal de alarma

Tehnologia 5G este acum disponibila si promite sa ne ofere o navigare mult mai rapida pe telefonul mobil. Astrofizicianul Aurélien Barrau ne avertizeaza ca starea planetei s-a inrautatit tocmai pentru ca omul a vrut mereu dezvoltare rapida, preferand profitul imediat in locul alegerilor intelepte si sanatoase, pe termen lung. Si-a invatat omul lectia? A redevenit rational? Nu, declara omul de stiinta. Aceasta noua tehnologie o dovedeste.

Pe 10 martie 2019, astrofizicianul a postat pe contul sau de Facebook reactia sa la vestea lansarii tehnologiei 5G. Barrau considera ca omul are o atitudine paradoxala, are o manie suicidara pentru viteza, in pofida sanatatii sale si a mediului inconjurator.

Reputatul om de stiinta pune foarte intelept problema. Omenirea s-a indepartat de nevoile de trai naturale, si-a creat false nevoi, care i-au devenit aproape „existentiale”, desi sunt nocive si pur consumiste. Falsele nevoi, nevoia de mai mult, mai repede, inutilele nevoi care sunt intens promovate pentru publicul consumist, aduc beneficii care, in mod total irational, nu merita deloc riscurile pentru sanatatea umana si a mediului.

Aceasta disproportie hazardata intre beneficii si riscuri, intre avantajele de scurta durata si efectele adverse de lunga durata, a devenit o a doua natura a omului contemporan. Aceasta nebuneasca dezvoltare moderna, bazata pe false nevoi, este suicidara pentru insasi existenta speciei noastre si a celorlalte specii de pe planeta. Ne asteapta un scenariu apocaliptic, in care omul e in competitie doar cu sine si cu falsele sale nevoi, cu nevoia sa de mai mult si de mai bine, ignorand nebuneste tocmai faptul ca falsele nevoi ajung sa puna in pericol insasi existenta si nevoile sale primordiale.

“Deci ne pregatim pentru reteaua de telefonie 5G. Activ. Cu frenezie si nerabdare! Vom monta nenumarate antene, le vom distruge pe cele vechi, vom innoi totul. Acesta este arhetipul care duce la dezastru. Incapacitatea noastra structurala de a spune: e destul, nu avem nevoie, nici nu tanjim dupa aceasta placere inutila, respingem aceasta idee letala, conform careia tot ce este tehnologic posibil trebuie musai si pus in practica, doar de dragul purului consumism. Intrebarea nu este daca sa construim statii termale nucleare sau eoliene ca sa alimentam toate acestea.

Trebuie sa intelegem cum sa eliminam aceasta infatuare suicidara (aceasta sfidare a zeilor) de a crea nevoi materiale, care devin prioritare dezastrului nebunesc potrivit caruia ele functioneaza in mod necesar pentru existenta. Chiar si cu o sursa perfect “curata” de energie, efectul implementarii lor ar fi dramatic. Tehnologia 5G ucide. Nu din cauza efectelor undelor asupra sanatatii umane. Ci sub forma unei creatii artificiale a unei nevoi arbitrare, cu consecinte devastatoare. Deja am ucis 70% din ceea ce exista (fara a pune la socoteala incalzirea globala). Preferam viata sau viteza retelei mobile? Este (aproape) atat de simplu.”

Aurélien Barrau este astrofizician francez, specializat in fizica astroparticulelor, in cosmologie si gauri negre. Lucreaza la Laboratorul de Fizica si Cosmologie Subatomica din Grenoble (LPSC) si este profesor la Universitatea Grenoble-Alpes. A fost invitat sa colaboreze cu Institutul de Studii Avansate de la Princeton (IAS), Institutul de Studii Stiintifice Superioare (IHES) din Bures-sur-Yvette si Institutul Perimetral (PI) de Fizica Teoretica din Canada. Este membru al comitetului director al Centrului de Fizica Teoretica din Grenobles-Alpes si al Laboratorului de excelenta ENIGMASS. Preda in cadrul masteratului de fizica si cosmologie subatomica de la Grenoble. Este membru al Comitetului National pentru Cercetare Stiintifica (CoNRS), sectiunea Fizica Teoretica.

Uleiurile esentiale in sarcina

Fiecare ar trebui sa aiba grija de sanatate, sa aiba grija ce consuma, ce foloseste, dar cu atat mai importante sunt toate acestea pentru o femeie insarcinata.

Evident ca principala recomandare pentru o femeie insarcinata, cat si pentru una care alapteaza, este sa foloseasca numai si numai produse naturale, sa constientizeze riscul chimicalelor din produsele uzuale, sa aleaga cosmetice naturale, produse de ingrijire corporala si de curatenie casnica naturale.

Insa, majoritatea produselor naturale contin uleiuri esentiale, care pot prezenta riscuri in sarcina. Totodata, e bine de stiut ca exista si multiple beneficii ale unor uleiuri esentiale, care sunt recomandate chiar in perioada aceasta. Totusi, in primele trei luni de sarcina ar fi bine sa evitati orice produse pe baza de uleiuri esentiale.

gravida

In retetele produselor cosmetice si de ingrijire naturale, uleiurile esentiale sunt folosite cu moderatie, in cantitati mici, ca ingrediente. Uleiuri esentiale benefice in perioada sarcinii, cu conditia sa nu fie folosite in exces: avocado, eucalipt, germeni de grau, grapefruit, lavanda, lemn de santal, lemn de trandafir, mandarin, musetel. Aromoterapia cu uleiurile permise in timpul sarcinii este benefica.

Principalele uleiuri esentiale de evitat in perioada sarcinii sunt cele care simuleaza hormonii, precum uleiul de fenicul si anason si cele care pot stimula travaliul, precum uleiul de busuioc, cedru, scortisoara, isop, iasomie, ienupar, de cuisoare, patrunjel, menta, rosmarin, cimbru, maghiran dulce, smirna, cimbru.

Uleiuri esentiale de evitat in primele 5 luni de sarcina: rozmarin, chiparos, smirna, cedru.

Uleiuri esentiale de folosit cu precautie sau de evitat in perioada sarcinii: anason, brad, angelica, busuioc, camfor, scortisoara, cimbru, cuisoare, fenicul, ghimbir, hrean, iasomie, ienupar, isop, menta, lamaie, lemn de cedru, lemongrass, migdale, obligeana, oregano, pelin, pin, piper negru, rozmarin, salvie, scortisoara, smirna, tei, urzica.

Ce (mai) este omul dupa moarte?

De la inceputul anului, am fost bombardata cu vesti triste. Prietena mea, Delia Popa, fondatoare Hranatate, a murit dupa o lunga perioada de zbatere interioara si exterioara, cu reveniri spectaculoase si caderi abrupte. Am avut impresia ca s-a asternut linistea peste un chin infernal. Apoi, am aflat ca tanara, frumoasa reportera alaturi de care am realizat interviul pentru Digi TV, Oana Cristina Marineata-Ungureanu, ne-a parasit brusc. Avea putin peste 30 de ani. Era de o frumusete parca nepamanteana, de o blandete si voiosie ireale, avea o viata implinita, se casatorise de curand si parea un inger care le serveste oamenilor drept model ca viata poate fi minunata, pictata in culori vii, de curcubeu.

15590564_10154862355467070_1927210753046114648_n

In Parcul Moghioros, eu langa bicicleta, intr-un moment de respiro si privit cerul, alaturi de Oana Cristina, entuziasmata si recunoscatoare pentru munca sa, in timpul filmarilor pentru emisiunea „Tinerete fara batranete” (2012)

Peste toate s-a asternut negrul de doliu. Trei luni din acest an si alte decese de oameni apropiati, cunostinte, s-au perindat. Pana de foarte curand, cand a murit cel care mi-a fost ca un unchi, desi nu eram rude. Un om care a supravietuit unui cancer teribil, caruia medicii nu i-au dat nicio sansa la viata. Iar el, in incapatanarea lui formidabila, nici macar nu a facut ceva spre a se salva, dimpotriva. Nu a mancat sanatos, nu i-a pasat de nimic, si a trait vreo 13 ani asa, dupa chimioterapia careia a fost singurul pacient, din intreg grupul, care i-a rezistat. Ultimele sale cuvinte au fost: „Acum ma simt mai bine.” Am auzit ca il cauta plangand cei doi dulai de pripas pe care ii obisnuia sa-i hraneasca.

Am privit corpul mort si infiorator de rece la atingere. Pe buze, aproape schitat un zambet. Oamenii indoliati, in lacrimi. Fiica indurerata, plangandu-si tatal si modelul de viata. Tatal meu, vizavi, plangandu-si prietenul, care i-a fost ca un frate. Si in glasul preotului, nuantat in cantec, a urlat in mine intrebarea: ce este omul?

Mi-am amintit si de o veste miracol. Despre un baiat, care si-a pierdut si el tatal, de curand. In viata, nu i-a urmat exemplul. Nu a baut, nu a mintit, nu a inselat. Si-a luat zborul pe forte proprii, chiar daca modeste. A iubit si a cautat iubirea. I-a aparut intr-o forma fragila, plapanda, intr-o fata subtirateca, cu care s-a casatorit. Iar iubirea lor a rodit. Dar nasterea prematura a amenintat cu colti cruzi si nemilosi sa ii ia baiatului atat sotia, cat si copilul. Nimeni nu i-a stiut durerea. Nu a spus nimanui, nici mamei sale, prin ce trecea. A ramas acolo, la capatai, avand doar iubire si mainile goale. Iar iubirea a (re)nascut miracolul. Sotia a trait, copilasul a supravietuit si ii pretuieste, ingrijeste si iubeste ca pe daruri sfinte de la viata si de la Dumnezeu.

Ce este omul? Aceasta existenta perena, careia nu-i stim termenul de valabilitate, acest cumul de emotii, simtiri, ganduri si framantari, acest animal care se reproduce, acest semizeu care se joaca, acest zeu care se cauta pe sine? La fel ca in frageda copilarie, mi-am amintit clipa cand corpul e coborat in mormant, in glasul sfasietor al preotului, care il insoteste, rupand bucati din durerea celor apropiati, ramasi neconsolati, cu un gol pe care nimeni si nimic nu-l pot umple niciodata. Viata nu este despre a trece peste, nu este despre a ignora, ci despre a trai pe deplin constient toate acestea. Atunci, copil fiind, ca si acum, ma insotea senzatia pregnanta ca Omul nu mai era acolo, in acel corp parasit de spirit. Plangem la capataiul unui vehicul care a purtat sufletul prin experienta umana.

Omul nu poate fi nici cumulul gandurilor sale. Omul nu este nici macar ceea ce infaptuieste. Ca intr-un scenariu, pe alocuri aparent absurd si scris de mana hazardului, Omul este iubire, dar cat de putin o realizeaza, cat de putin o traieste, o simte, o manifesta in actiune. Iubirea nu se supara. Aplauda intriga iscusita a tuturor rolurilor. Vehiculul care este corpul, scenariul intrigii, care este mintea creatoare, nu sunt decat instrumente prin care, in rastimpul, aproape cat un oftat, al vietii umane, singurul scop este eliberarea reala a sufletului si ridicarea sa la constiinta identitatii sale adevarate. Omul nu este si nu poate fi decat iubire. Precum spunea Mircea Eliade: “Daca adevarul nu se afla prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu ma intereseaza.”

Mi-am amintit vorbele lui Omraam Mikhaël Aïvanhov:

“Adevarata iubire este o stare de constiinta. Dragostea este o forta care ne dilata (si aceasta dilatare se regaseste in miscarile respiratiei), care ne leaga de toate fiintele, de tot universul. Pentru a atinge inima universului trebuie sa vibrezi la aceeasi lungime de unda cu el, adica sa daruiesti aceeasi dragoste dezinteresata. Adevarata iubire este adevarata cunoastere, fiindca adevarata iubire nu este nimic altceva decat o fuziune.”

Acelasi Aïvanhov, la fel ca Lazarev, insista ca omul interesat de propria evolutie spirituala, sa se lepede de parintii sai si de caile lor, daca acestia nu traiesc in spiritul moralitatii si al caii lui Dumnezeu. Omul este cautator de adevar, de identitate, de origine, de Tata. Pana cand realizeaza ca Tatal si Fiul sunt Unul.

Inainte de parasirea corpului sau fizic, Iisus a stat alaturi de apostolii sai, la Cina cea de Taina, apoi le-a spus:

„Sa nu vi se tulbure inima. Manifestati credinta in Dumnezeu, manifestati credinta si in mine.” (Ioan 13:36;14:1) „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14:6)

„Doamne, arata-ni-l pe Tatal si ne este de ajuns.” „De atata timp sunt cu voi si totusi, Filip, n-ai ajuns sa ma cunosti? Cine m-a vazut pe mine l-a vazut si pe Tatal”. „Inca putin timp si lumea nu ma va mai vedea, dar voi ma veti vedea, pentru ca eu traiesc si voi veti trai” (Ioan 14:19).

„Cine are poruncile mele si le respecta, acela ma iubeste, iar cel care ma iubeste va fi iubit de Tatal meu; si eu il voi iubi si ma voi arata clar lui”. „Doamne, cum de vrei sa te arati clar noua si nu lumii? „Daca cineva ma iubeste, va respecta cuvantul meu si Tatal meu il va iubi . . . Cine nu ma iubeste nu respecta cuvintele mele” (Ioan 14:21-24).

„Va las pacea, va dau pacea mea. . . . Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu vi se stranga de teama” (Ioan 14:26, 27). „Vine conducatorul lumii. El n-are nicio putere asupra mea” (Ioan 14:30). „Asa cum mi-a dat Tatal porunca sa fac, asa fac”. (Ioan 14:31).

Libertate in captivitate, jungla urbana si internautica, bullshit psihologic si viata pe fast forward

Gata, stati asa ca m-am “trezit”, m-a palit asa o iluminare, ca soarele de afara. Incapatanatul asta de soare nu m-a lasat sa dorm, a tinut mortis sa ma ilumineze. Ca sa ma duc la lucru, nu degeaba. Astia cu iluminarea, treceti, frate, la treaba, nu mai dormiti. Universul va necesita, fie forta cu voi.

Cand n-am putut sa ma trezesc, mi-am zis ca o fi avand forta greieri la motor. Am cautat unu’ de-ala bunu’, care stie ce nu stiu io, sa dreaga forta. Sunt prea altruist ca sa le stiu io pe toate, mai tre’ sa-i las si pe altii sa traiasca si sa castige o paine pentru forta si familia lor.

Cand am putut, s-a trezit cuviincios si corespunzator cetateanul, si-a deschis crestineste computerul si s-a conectat la lume. Acolo il asteapta de aseara, de cand a inchis computerul, o jungla mult mai complicata decat aia amazoniana, in care se omoara animalele intre ele pe sleau si fara perdea. Reclame la tigai, oportunitati de joburi, sfaturi cum sa mananci si cum sa faci sex, povesti despre aia care au putut si cum sa faci ca ei si despre aia care n-au putut si cum sa nu faci ca ei, spiritualitate la minut, bullshit psihologic si motivational, fie pozele HD si internetul rapid, ca viata e oricum pe fast forward si mai nou poti sa mori si in rate.

Dar cum sa poata cetateanul sa traiasca pana moare? Ca el e numai unul, fie forta cu el, si pentru toate nevoile din viata lui i-ar trebui macar vreo cateva clone. Cum sa se teleghideze, cum sa se programeze? Ce sa faca mai intai? Sa se spele cu pasta de dinti din 1000 de plante, sa se clateasca cu apa de gura, sa se spele cu sampon din 999 de plante, sa se dea cu balsam de par, cu spuma, cu gel, cu deodorant, cu parfum, cu aftershave. Deja iese de la baie obosit. Si mai trebuie sa-si bea apa, ceaiul ayurvedic, sa manance micul dejun ayurvedic, sa faca exercitiile de tonifiere, sa-si calce haina, sa se imbrace, sa-si stearga pantofii de praful de ieri, sa se incalte, sa-si ia telefonul, portofelul, cardurile, cheile, traista noastra cea de toata zilele si sa plece. Iese pe usa aproape transpirat si se bazeaza pe deodorantul din 1234 de plante. Naspa pentru cei cu adictii, ca ei trebuie sa tina minte si sa care mai mult. O sticla, un pachet de tutun, o poza, un gand, o idee, o teorie…

Dar gata, s-a trezit cetateanul, l-a palit iluminarea si acum pleaca la munca, prin jungla de masini, oameni si semafoare, prin jungla stirilor din mass media, cu jungla internetului, facuta mica in buzunar. In timpul asta, jaguarii se intind in jungla amazoniana si se culca pe cealalta ureche. Au vanat aseara si au burta plina. Sau nu, si le chioraie matele. Ca asa e lumea, nedreapta, tre’ sa moara unu’ ca sa traiasca altu’, fie forta cu amandoi. Ai si tu niste animal print, poate chiar de jaguar, ori la chiloti si sosete, ori la ma-ta mare pe patura aia groasa si pufoasa de pe pat. Altii au Jaguar sigla de la masina, sunt mai smecheri.

jaguar car

Si in timp ce tu te duci ca sclavul la munca, in jungla urbana, te gandesti ce liberi tre’ sa fie jaguarii in jungla amazoniana. Tu nu stii cum e acolo, ca n-ai fost. Dar libertatea suna bine, oriunde si oricum. Asa a zis unu’ de-ala bunu’, care stie ce tu nu stii. Fiindca el a fost, ca e mai smecher, iar tu n-ai fost, ca nu puteai sa-ti iei liber de la serviciu si nici n-ajungea salariul. A zis ba ca jungla amazoniana e un paradis, ba ca e un iad. Pai, cum vine asta, mai nene, halal lamurire! Libertatea asta ori e laie, ori balaie?!

Cati nu si-au uscat gatul cantand despre libertate. Cata poezie, cata emotie, cata nevoie, cata neputinta. Sa fie libertate, a zis Omul! Si soarele a aparut, sa-l ilumineze, ca sa se duca la munca. La fel a aparut si Hitler, la un moment dat, si a zis ca munca te elibereaza. Pai, libertate e asta? Uite, dom’le cat conflict este in lume, peste tot. Conflict cu mine, de cand ma trezeste soarele asta incapatanat, conflict la munca, conflict pe strada, in tramvai si in metrou, conflict cu familia, razboaie in lume. Na, fiecare vrea sa fie liber si urla toti ceilalti ca si ei vor sa fie cel putin la fel de liberi!

Ce-ar fi sa ma fac patron? Nu am nevoie de sclavi? Nu sunt sclav la stat? Unde si cum, mai exact, in lume, nu am nevoie de altii si ei de mine? Pai, daca tot m-a palit iluminarea, ce ar fi sa gandesc si io ca Buddha? Treaba e asta, libertate e asta? Sa-mi fie numai mie bine si altora nu? Sa fiu numa’ io liber, pe baza sclaviei altora? Asta chiar ma poate face sa ma simt bine?

Pai, de ce sa nu pot io sa fiu liber? Cine ma impiedica? Soarele, care ma trezeste? Pai, ce, nu pot io sa las balta tot, sa-mi iau rucsacul si sa plec in lumea larga? Nu pot io sa-i las pe astia mici, care oracaie si trag de mine, plini de rahat la cur si cu foamea in gat, ca sa fiu liber? Nu pot io s-o las pe mama, cu un picior in groapa? Nu gaseste tara alt sclav, in locul meu? Ce, io nu pot sa ma transform intr-un jaguar amazonian? Ia te uita ce bine suna asta! Fie forta cu mine!

Dar chiar vreau? Sa renunt io la minune de computer, de pe care citesc chiar acum articolul asta, la bunatate de televizor, la bunaciune de masina, la produsele mele din 1000 de plante, la mancarurile mele ayurvedice, la supermarketul meu, cel de toate zilele, de unde imi iau toate astea, la toalele mele, la chilotii aia cu imprint de jaguar, la jungla internautica, la adictiile mele? Ce dracu’ sa caut io in jungla amazoniana? Pot io sa traiesc precum jaguarii? Sa vanez cu manutele mele, sa halesc, sa ma scarpin de muste si sa ma intorc pe partea cealalta? Sau sa ma culc cu burta goala? Pot eu sa nu ma plictisesc fara jungla mea urbana si internautica? Cum dracu’ imi mai fac io meditatia eliberatoare, cand imi urla matele de foame?

Si atunci ma opresc o clipa, privesc si gandesc. Hmmm, pasta mea de dinti din 1000 de plante, apa de gura, samponul si deodorantul, parfumul, hainele, incaltarile, cheile, cardurile, telefonul, usa de la intrare, peretii astia, masina, soseaua, toate sunt facute de oameni ca mine. Oameni care muncesc, castiga un ban din care traiesc, ei si familiile lor, si fac lucruri pentru ei si pentru ceilalti, ca sa traim impreuna in jungla urbana si internautica. Daca-i paleste simtul libertatii pe toti taranii, daca da iluminarea peste ei si nu se gasesc alti neiluminati sa le tina locul, jungla urbana si internautica se transforma in jungla amazoniana. Si abia atunci iti dai seama ca e mai usor sa tastezi la computer decat sa iti rupi oasele sau sa vanezi.

Iti dai seama ca exista sclavii diferite, unul mai sclav ca altul. Ca daca nu ar fi alti sclavi, n-ai avea ce sa mananci, cu ce sa te imbraci si asa mai departe. Si poti servi si tu pentru ei, cum servesc si ei pentru tine. Si, brusc, asta nu mai seamana a sclavie. Iti dai seama ca este exact cum se numeste: serviciu! Serviciu pentru tine si pentru altii. Ca sa functioneze toata jungla asta urbana.

Albinele se organizeaza in jurul matcii, jaguarul traieste pe cont propriu. Este un animal solitar, traieste si vaneaza singur, cu exceptia perioadelor de imperechere, cand devine foarte agresiv protejandu-si familia temporara. Pe jaguar nu-l intereseaza nimic altceva decat supravietuirea. Traieste doar pentru a manca si a se reproduce. Nu omoara nimeni in locul lui, ca el sa se hraneasca si sa traiasca. Nu-i aduce nimeni un pahar cu apa cand e bolnav sau pe patul de moarte. Mancare gratis poate primi doar la zoo. Cand devine sclav. In rest, omoara si moare. Daca dai cautare pe google la cuvantul “jaguar”, nici macar primele rezultate, ci primele zece pagini cel putin sunt despre o masina, nu despre animalul dupa care s-a numit masina.

jaguar 1

Nu e inutil ce faci. Poate sa nu fie obositor sau plictisitor. Serviciul are o singura libertate, cea mai mare: starea ta. Cum faci acel serviciu. Fa-l asa cum ai vrea sa iti intoarca si altul serviciul sau.  A doua libertate, dupa starea ta, e nevoia ta. Cu cat nevoia ta e mica, cu atat libertatea e mai mare. Restul e bullshit psihologic si motivational, intr-o jungla pe fast forward, in care mancam, ne reproducem si murim. Si mai citim cate un articol de-asta, intre timp, cand si daca avem timp, fiindca viata e la fel si merge mai departe, pe fast forward, cu sau fara articole de-astea.

Dar daca avem totusi timp sa mai si citim si nu trebuie sa vanam ca sa ne hranim, atunci cred ca suntem destul de norocosi, mai norocosi decat o imesa parte de oameni cu care impartim planeta, care nu-si permit luxul asta. Mai exista si o parte de oameni cu care impartim planeta, cea mai mica parte, de la care se da ora exacta pentru trezirea celorlalti. Ca la jaguarii de la zoo. Dar ora cea mai exacta o da, in continuare, soarele. Pentru noi toti, pentru jaguarii liberi sau captivi, negresit si fara sa se planga ca nu-i convine treaba asta.

Ce valoare are ceea ce faci cand nimeni nu observa

Adesea, fiecaruia dintre noi i se poate parea ca este omul invizibil. Eforturile sale nu sunt vazute si nici apreciate de cei din jur, mai ales de cei apropiati, de familie. Adesea, putem avea chiar senzatia ca poate nici macar nu conteaza eforturile noastre si nu pot face nicio diferenta. Motiv pentru care putem cadea prada deznadejdii, ne paleste motivatia si poate chiar nu mai avem chef sa mai facem ceva sau ce faceam pana atunci. Devine totul prea monoton, prea plictisitor, aparent chiar inutil, o rutina obositoare si lipsita de bucurie, de placere, catre care nu ne mai trage deloc inima. Cu noi cum ramane? Pentru ce sa mai facem ceea ce facem? Ce valoare are daca nimeni nici macar nu observa, nu apreciaza? Daca nu primim nimic in schimb pentru sacrificiile noastre? Ce rost mai are sa ne chinuim?

Sursa foto: Thinking Art

Nicole Johnson este speaker motivational si autoarea cartii “The invisible woman. When only God sees.” (Femeia invizibila. Cand doar Dumnezeu vede.) Ea a tinut un discurs pe care va invit sa-l cititi, in continuare:

Intram in camera, spuneam ceva si nimeni nu observa. Chiar daca as fi spus “Va rog, inchideti televizorul”, nimic nu se intampla. Asa ca spuneam mai tare. In cele din urma, trebuia sa ma duc si sa inchid eu insami televizorul.

Sotul meu si cu mine eram de vreo trei ore la o petrecere si era timpul sa plecam. Cand m-am uitat, el vorbea cu un coleg de munca, m-am dus langa el, el continua sa discute. Nici macar nu s-a intors spre mine. Atunci am inceput sa-mi dau seama. El nu poate sa ma vada. Sunt invizibila.

Apoi, am inceput sa observ asta din ce in ce mai mult. Imi duceam copilul la scoala si profesorul il intreba: “Jake, cine a venit cu tine?” Iar fiul meu raspundea: “Nimeni”. Desigur, are doar cinci ani, dar chiar asa, eu sunt nimeni?

Intr-o seara, ne-am adunat, un grup de prietene, sa sarbatorim intoarcerea uneia dintre noi din Anglia. Janice facuse o calatorie grozava si tot povestea despre hotelul la care fusese cazata. Stateam acolo, privind femeile din jurul mesei. Ma machiasem in masina, pe drum. Purtam o rochie veche, fiindca era singura curata. Aveam parul nespalat, prins cu o agrafa, si ma simteam destul de prost. Janice s-a intors catre mine si mi-a zis: “Ti-am adus asta”. Era o carte despre marile catedrale din Europa. N-am inteles. Apoi, am vazut ce-mi scrisese: “Cu admiratie pentru maretia a ceea ce construiesti cand nimeni nu vede.”

Nicole Johnson

Nu poti cunoaste numele tuturor celor care au construit marile catedrale. Uitandu-te la lucrarile astea colosale, cauti numele si vezi “Constructor anonim”. E o povestioara despre unul dintre constructori, care sculpta o pasare pe o grinda peste care urma sa vina acoperisul. Cineva l-a intrebat: “De ce petreci asa mult timp pentru ceva ce nu va vedea nimeni, niciodata?” Se spune ca omul ar fi replicat: “Pentru ca vede Dumnezeu.”

Oamenii acestia aveau incredere ca vede Dumnezeu. Si-au daruit intreaga viata construirii unor colosi pe care nu aveau sa-i vada terminati. Veneau zi de zi la munca. Unele catedrale au fost finisate in peste 100 de ani. Mai mult decat o viata de om. Zi dupa zi. Si au facut sacrificii personale fara nimic in schimb. Sa vii la munca, sa construiesti ceva ce nu vei vedea terminat, pentru o constructie pe care nu-ti va aparea nici macar numele. Un scriitor spunea ca ca nu se vor mai construi mari catedrale pentru ca prea putini oameni mai sunt dispusi sa se sacrifice intr-o asemenea masura.

Am inchis cartea si m-am simtit ca si cum Dumnezeu mi-ar fi spus: “Eu te vad. Pentru mine, nu esti invizibila. Niciun sacrificiu nu este prea mic ca eu sa-l observ. Vad fiecare prajitura, fiecare cusatura si zambesc de fiecare data. Vad fiecare lacrima de dezamagire cand lucrurile nu merg asa cum ai vrea. Dar, aminteste-ti, construiesti o mare catedrala. Nu se va termina pe parcursul vietii tale. Si, din pacate, nici nu vei locui in ea. Dar, daca o construiesti bine, voi locui eu acolo.”

Uneori, am resimtit invizibilitatea asta ca pe un chin. Dar nu este o boala care imi anuleaza viata. Este vindecarea de boala egoismului. Este antidotul pentru propria mandrie. E foarte bine ca ei nu observa. E foarte bine ca ei nu stiu. Nu vreau ca fiul meu sa-i spuna colegului, pe care il aduce in vizita: “N-o sa-ti vina sa crezi ce poate face mama. Se trezeste la 4 dimineata si cu o mana face placinta, cu alta curcan, si in timpul asta aranjeaza cearceafurile.” Chiar daca fac toate astea, n-as vrea ca el sa o spuna. Vreau doar ca fiul meu sa vina acasa. Si sa-si aduca prietenii, spunandu-le: “O sa-ti placa la noi.”

E foarte bine sa nu vada. Noi nu muncim pentru ei. Noi muncim pentru Dumnezeu. Noi ne sacrificam pentru Dumnezeu. Ei nu vor observa niciodata daca facem ceva bine sau corect. Sa ne rugam ca munca noastra sa devina un monument pentru un Dumnezeu mai mare decat noi.

Lista de dorinte

Iata o contradictie interesanta dintre perspectiva spirituala si perspectiva sociala a zilelor noastre. Societatea ne indeamna, din ce in ce mai mult, catre lupta de a deveni altceva decat suntem, catre lupta de a avea mai mult, de a obtine ce ne dorim si de a schimba orice nu ne place, de a deveni mereu mai buni, mai performanti, adesea fie si doar pentru a ne simti acceptati. Prin prisma spirituala, toate acestea par niste biete iluzii, himere dupa care omul alearga in van, irosindu-si astfel potentialul si chiar viata.

In toate religiile si orientarile spirituale, exista indemnul catre recunostinta pentru viata noastra, ca dar, in sine. E cat se poate de logic acest indemn si ne aminteste totodata faptul ca suntem parte dintr-un intreg, nu e niciunul dintre noi centrul Universului si niciunul nu detine putere sau control totale. Viata noastra nu ne apartine si nu noi am creat-o, nu ne-am facut-o cadou. Nu detinem controlul asupra ei, asa cum avem deseori impresia sau cum ne-am dori. Nu avem puterea sa schimbam multe componente si aspecte ale vietii noastre sau ale vietii altora, chiar daca am vrea si am depune toate eforturile.

Da, dar n-ar fi bine sa vrem mai mult? Chiar daca nici macar nu stim unde ne va duce asta?! De ce mai traim, atunci, ar putea spune unii oameni, daca nu pentru a ne dori sa experimentam alta varianta de trai, decat cea prin care deja trecem, una mai buna, mai satisfacatoare? De ce mai traim, daca nu pentru atingerea unor scopuri, pentru implinirea unor dorinte? Ce-i rau in faptul de a vrea ceva mai bun?

Nu-i nimic rau si nu-i nici macar vorba despre bine sau despre rau. “Faca-se voia Ta” reprezinta constientizarea ca suntem o parte dintr-un intreg, ca niciunul dintre noi nu este Dumnezeu, ci doar o parte din spectacolul vietii. Rostul smereniei si al recunostintei este evitarea suferintei. Se stie ca de la acest scop a pornit Buddha. Tot el spunea ca durerea este inevitabila in viata, dar suferinta este optionala. Pentru ca, atunci cand nu obtii ce-ti doresti, suferi. Una e sa te doara piciorul, pentru ca s-a rupt, alta e sa suferi ca n-ai fost atent, sa te macini cu intrebari de genul: “Cum s-a putut intampla asta? De ce nu se vindeca mai repede?”, sa dai vina pe tine, pe altul, pe viata. Una e sa te doara pierderea unei fiinte dragi, alta e sa suferi din cauza ca nu i-ai putut prelungi viata sau nu o poti recupera. Una e sa te doara trupul de la munca si alta e sa suferi ca aceasta munca nu iti e suficienta pentru tot ce ti-ai dori sa traiesti.

Pentru unii, a se multumi cu ceea ce sunt si ceea ce au e sinonim cu suferinta, paradoxal, desi scopul este tocmai evitarea suferintei. Oamenii continua sa sufere ca nu sunt ceea ce si-ar dori sa fie, ca nu au ce si-ar dori, iar aceasta suferinta le-a devenit religie. Sa incerci sa le spui ca nu e necesar sa sufere pentru toate acestea e ca si cum le-ai “fura” iluzia ca se poate mai mult, mai bine, candva, poate niciodata in aceasta viata. Li se pare chiar logic sa continue sa sufere astfel intreaga viata, in speranta iluzorie a ceva mai mult, mai bun. In tot acest timp, le scapa mereu tot ceea ce poate fi bun in ceea ce ei considera rau. Si, astfel, le scapa insasi esenta. Fiindca despre asta e vorba in viata. Nu despre mai multi ani, ci despre mai multe clipe traite constient, cu intelepciune, recunostinta, bucurie. E bine sa avem un scop, dar nu si sa fim dependenti de rezultate si asteptari. Scopul poate ca depinde de noi, dar nu intotdeauna depinde de noi si realizarea lui.

Poate va aparea acel ceva mai mult, mai bun, poate nu. Daca apare, cu atat mai bine. Dar daca nu este posibil, e logica suferinta continua? Stresul psihic, tensiunea fizica, nelinistea, toate acestea ne ajuta cumva sa ne implinim viata, sa ducem un trai mai bun? Acceptarea este privita de catre societatea de astazi ca o forma de ignoranta, de limitare. Societatea ne indeamna mereu sa vrem mai mult, sa ne agitam pentru mai mult. Sa devenim si mai consumisti. Omului a ajuns sa i se para logic sa se agite pentru scopul de a fi linistit.

O alta iluzie este prosperitatea pe aceasta cale. Totul are un pret si implica niste resurse. Poate ar fi bine sa ne punem mai des intrebarea daca scopul merita mijloacele. De exemplu, nu ne vindem direct ficatul, dar il punem la bataie, indirect, pentru a obtine ceva mai multi bani, nu-i asa? Apoi, cheltuim acei bani pentru a incerca sa ne reparam ficatul. Se spune „Less is more” (Putin e mai mult). Poate n-ar fi rau sa incepem sa ne simtim bine cu mai putin. Pentru ca mai mult ne costa mai mult.

Scopul, in cele din urma, face diferenta. Unii oameni isi doresc sa afle cine sunt si ce este viata. Altii isi doresc sa experimenteze, sa agoniseasca pe cat posibil, in aceasta perioada limitata a vietii. Pe unii ii intereseaza inclusiv moartea si ce se intampla dupa aceea. Pe altii ii intereseaza doar sa consume tot ce le poate oferi viata.

Daca vei obtine ceva mai bun sau ceea ce-ti doreai, fiind multumit cu ceea ce esti si ceea ce ai, nu poate fi decat benefic si astfel nu vei suferi. Dar daca vei obtine sau nu, suferind mereu dupa dorinta de altceva, atunci nu destinul este de vina pentru ceea ce traiesti, ci atitudinea ta fata de destin este cauza propriei suferinte. Sa fii multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ai, acolo unde esti, poate fi sursa unei impliniri minunate, superioare oricaror alte scopuri lumesti, materiale.

Deci, ce-ti doresti, omule? Care este scopul tau in viata? E foarte bine ca vrei mai mult, dar in ce scop? Cu ce pret, prin ce resurse? Si ce te face sa crezi ca daca nu esti multumit cu ce ai acum, vei fi multumit dupa ce vei obtine ce iti doresti? Acum, la anul… si la multi ani!

%d blogeri au apreciat asta: