Archive for the ‘Haios’ Category

Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?

Conform unor postari de pe net, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie la Universitatea Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de „profund”, incat profesorul l-a impartasit colegilor sai pe Internet, iar astfel am ajuns sa avem si noi placerea de a-l cunoaste.

Intrebare suplimentara: Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?

Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar.

Insa unul dintre studenti a scris urmatoarele:

In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad, nu mai iese niciodata. Prin urmare, niciun suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru de-al lor, vei ajunge in Iad. Dat fiind ca exista mai mult decat o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad. Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in Iad sa ramana constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra, acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:

  1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot Iadul pe pamant.
  2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul.

Asadar, care din ele este?

Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, „o sa fie o zi friguroasa in Iad inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta niciun suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei fiinta divine – ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga „Dumnezeule!”

Acest student e singurul care a luat 10.

Reclame

Cat timp e necesar sa te iluminezi

Vine discipolul la maestru …
– Maestre, cat timp ia sa obtin iluminarea?
– Pai cam 10-20 de ani daca esti serios.
– Dar, maestre, eu am facut cursuri de dezvoltare personala, yoga, hipnoza, meditatii active si pasive. Si am citit Osho, Eckhart Tolle, Mooji, Krishnamurti si multi altii.
– Bine, atunci o sa dureze minim 50 de ani.
– Cum adica? De ce?
– O sa trebuiasca sa-ti scot prostiile din cap mai intai.

(sursa: spiritualitateblog.wordpress.com)

jpsears_howtobeultraspiritual
Foto: JP Sears, How to be ultra spiritual

– Si, zi-mi, ce ai facut inainte sa te iluminezi?
– Am baut un ceai.
– Si dupa ce te-ai iluminat?
– Am baut un ceai.

Testul profesorului de filosofie. Verifica daca tu l-ai trece.

La sfarsitul anului universitar, un profesor de filosofie le-a dat un singur test studentilor sai, constand intr-o singura intrebare:

„Cum demonstrati ca acest scaun este invizibil?”

Studentii au scris zeci de pagini, aducand in sprijinul argumentelor lor chiar si teorii din alte discipline, precum trigonometria sau fizica.

Mai putin un student, cel mai lenes, singurul care a luat nota 10. El a scris doar atat:

„Care scaun?”

Morala: nu complica lucrurile.

Cum sa-ti pastrezi calmul in orice situatie

Intr-un supermarket, o femeie merge pe urmele unui bunic si ale nepotului acestuia, un copil de cativa ani, foarte obraznic. Aproape la fiecare pas, baietelul urla ca vrea dulciuri, jucarii si tot soiul de lucruri. Batranul vorbeste cu voce joasa, controlata:
– Usor, Mihaita, nu mai dureaza mult, usurel, baiete…
Nepotul izbucneste iar in plans si femeia il aude din nou pe bunic soptind calm:
– E in regula, Mihaita. Nu mai dureaza decat cateva minute si iesim de aici. Rezista, baiete…
Ajunsi la casele de marcat, copilul incepe sa scoata lucrurile din carucior, sa le imprastie si sa le tranteasca pe jos. Bunicul sopteste iar, controlandu-si tonul vocii:
– Mihaita, Mihaita, linisteste-te, dragule, te rog nu te supara si nu face scandal. Ajungem acasa in cinci minute. Calmeaza-te, baiete.
Foarte impresionata, femeia iese din supermarket si-l vede pe bunic asezand cu grija cumparaturile si pe nepot in masina. Nu se poate abtine si i se adreseaza batranului:
– Nu e treaba mea, dar sa stiti ca ati fost uimitor in magazin. Nu stiu cum reusiti. Tot timpul v-ati pastrat controlul si calmul si, indiferent cata galagie a facut copilul, mereu intrerupandu-va, i-ati repetat mereu, cu rabdare, ca totul este in regula. Mihaita e foarte norocos ca-i sunteti bunic.
– Multumesc, a raspuns batranul, dar pe ticalosul asta mic il cheama George. Eu sunt Mihaita.

Sa radem la psihiatru

La un interviu pentru angajare:
– Domnule, vad ca ati fost secretar la cabinetul unui psihiatru. De ce nu ati ramas acolo?
– Nu am avut de ales. Orice faceam, domnul psihiatru imi punea cate un diagnostic.
– Cum asa?
– Daca intarziam, imi spunea ca sunt ostil, daca ajungeam mai devreme, ca sunt anxios, iar daca ajungeam exact la timp, ca sunt obsesiv. Daca se intampla sa fiu trist, imi spunea ca sunt depresiv, daca eram vesel si prietenos, ca sunt maniacal. Daca dimineata eram trist, iar la sfarsitul programului vesel, imi zicea ca sunt bipolar. Atunci cand s-a intamplat sa nu prea vorbesc, fiindca ma durea o masea, mi-a spus ca sunt schizoid sau ipohondric. Cand era nervos, daca il intrebam ce anume nu-i place din activitatea mea si daca are de gand sa ma concedieze, imi spunea ca sunt banuitor si paranoic. In final, a considerat ca am personalitati multiple, iar dumnealui nu-si permite sa plateasca decat una, asa ca m-a concediat.

Medicamente noi la farmacii

Perle din colectia unor farmacisti:

Tinctura de pompolis aveti? = Tinctura de propolis
Bilobau aveti? = Bilobil
Extravilan aveti? = Extraveral
Mototol de 50mg aveti? = Metoprolol
Supozitoare Viorel = Supozitoare Voltaren
O cutie de vârcolac = Dulcolax
Calciu fosforescent aveti? = Calciu efervescent
Zgarda pentru tantari aveti? = Bratara contra insectelor
Faringo Hot Dreams = Faringo Hot Drink
Picaturile alea cu vișine = Visine
Striptis cu miere si lamaie = Strepsils cu miere si lamaie.
Sapunele de bagat in fund aveti? = Supozitoare
Calciu 3D = Calciu cu vitamina D3
Test de fidelitate = Test de sarcină
Aspirina buşită = Aspirina tamponată
Sexoralet aveți? = Hexoraletten
Electromicina =  Eritromicina

Sursa: Dan Bara (facebook)

facebook pills

La farmacie…
– Aveți ”AntiGrăsimin”?
– Nu.
– Dar ”CelulitoDisparin”?
– Nu.
– Dar ”AutoGreutinPierduto”?
– Nu. Cred că aveți nevoie de ”MaiPuținMâncărim”, ”MaiMultMișcăFundulin” sau ”StaiDeparteDeFrigiderin”.

Cum sa salvam planeta

Un speech inspirational al lui George Carlin. Un deliciu de logica pura, de gandire de bun simt, autentica, fara masti, servit intr-un mod spumos si haios.

„Ai oameni de-astia in jurul tau? Acum e plin de-alde astia peste tot! De oameni care se framanta toata ziua, in fiece clipa, ingrijorati de ORICE! Ingrijorati de aer, ingrijorati de apa, ingrijorati de pamant. Ingrijorati de insecticide, pesticide, aditivi alimentari, carcinogeni, ingrijorati de gazul radon, ingrijorati de azbest. Ingrijorati de salvarea speciilor pe cale de disparitie.

Permiteti-mi sa va vorbesc despre speciile pe cale de disparitie, da? Salvarea speciilor pe cale de disparitie nu e decat o alta tentativa aroganta a oamenilor de a controla natura! Bagaciosi aroganti! Asta ne-a bagat in bucluc dintotdeauna. Intelege careva treaba asta? Sa te bagi peste natura! Peste 90%, mult peste 90% din speciile care au trait vreodata pe planeta asta au disparut. Pa! S-au dus.

Nu le-am omorat noi pe toate. Pur si simplu, au disparut. Asta face natura! Speciile dispar si in zilele noastre, cam 25 pe zi, indiferent de comportamentul nostru. Indiferent cum ne purtam noi pe planeta asta, 25 de specii, care erau azi, nu vor mai fi maine. Lasati-le sa se duca in pace! Lasati natura in pace! N-am facut destule?!

Suntem prea plini de sine. Ne acordam atata importanta! Toata lumea vrea sa salveze ceva in zilele noastre. Salvati copacii, salvati albinele, salvati balenele, salvati melcii aia… Si cea mai mare aroganta dintre toate: salvati planeta! Poftim?! Oamenii astia afurisiti fac misto de mine? Sa salvam planeta? Noi inca nu stim nici macar cum sa avem grija de noi insine. N-am invatat sa avem grija unii de altii, dar vrem sa salvam afurisita de planeta?

george carlin

Am inceput sa ma satur de rahatul asta. Sunt satul. Satul! M-am saturat de afurisita de Zi a Pamantului! M-am saturat de ecologistii astia care se cred moral superiori, de liberalii astia albi, burghezi, care cred ca singura problema din tara asta e ca nu sunt destule piste pentru biciclete. Sunt satul de oameni care incearca sa faca lumea sigura pentru Volvo-urile lor. Ecologistii nu dau doi bani pe planeta. Nu le pasa de planeta. Pentru nimic in lume. Stiti ce-i intereseaza? Un loc curat in care sa traiasca. Propriul lor habitat. Isi fac griji ca, intr-o buna zi, ar putea fi afectati in mod personal. Propriul interes egoist, limitat si neiluminat, nu ma impresioneaza.

In plus, nu-i nimic in neregula cu planeta. Nimic! Planeta e bine mersi. Oamenii sunt in neregula. Iata diferenta! Planeta e in regula. In comparatie cu oamenii, planeta se descurca de minune. E aici de 4.5 miliarde de ani. Noi de cat timp suntem aici? De vreo 100.000 de ani? Poate 200.000? Si ne-am apucat de industrie doar de vreo 200 de ani si un pic. 200 de ani comparativ cu 4.5 miliarde de ani. Si putem fie si sa concepem gandul ca am putea fi cumva o amenintare?! Ca am putea pune cumva in pericol mingiuta asta frumoasa, verde-albastra, care se invarte in jurul soarelui?

Planeta a trecut prin chestii mult mai grave decat noi. A trecut prin tot felul de chestii mult mai rele decat noi. A trecut prin cutremure, eruptii vulcanice, miscari tectonice, deplasari continentale, eruptii solare, pete solare, furtuni magnetice, inversarea magnetica a polilor, sute de mii de ani de bombardament al cometelor, asteroizilor si meteoritilor, potopuri planetare, valuri de maree, incendii planetare, eroziune, radiatii cosmice, epoci de gheata recurente… Si noi credem ca niste pungi de plastic si niste doze de aluminiu vor face o diferenta majora? Planeta… Planeta nu se duce nicaieri. Noi ne ducem.

Noi plecam. Faceti-va bagajele, prieteni! Noi ne ducem. Si nici macar n-o sa lasam prea multe urme. Multumescu-Ti, Doamne, pentru asta! Poate o sa ramana in urma noastra un pic de polistiren. Poate. Un pic. De polistiren. Planeta va fi tot aici cand noi vom fi de mult dusi. O noua mutatie esuata, atata tot. O alta eroare biologica, cu durata predeterminata. O fundatura evolutionista. Planeta ne va scutura ca pe o adunatura de purici iritanti. Ca pe o pacoste de suprafata.

Vreti sa stiti ce face planeta? Intrebati-i pe aia din Pompei, care sunt incremeniti asa cum i-a prins eruptia vulcanica: “Ce face planeta?” Daca vreti sa stiti cat de bine ii merge planetei, intrebati-i pe aia din orasul Mexico sau din Armenia sau din alte sute de locuri, in care sunt ingropati sub mii de tone de daramaturi provocate de cutremur, intrebati-i daca saptamana asta se simt ca fiind o amenintare la adresa planetei. Sau pe oamenii aia din Kilowaia, Hawaii, care si-au construit casele langa un vulcan activ si apoi se intrebau de ce aveau lava in sufragerie.

Planeta va fi aici mult, mult, mult timp dupa ce noi nu vom mai fi si se va vindeca singura, se va curata singura, fiindca ea asta face. E un sistem care se autoregleaza. Aerul si apa isi vor reveni, pamantul se va reinnoi si, daca e adevarat ca plasticul nu-i degradabil, ei bine, planeta va incorpora plasticul intr-o noua paradigma: Pamantul plus plastic! Planeta Pamant nu ne impartaseste prejudecatile despre plastic. Plasticul provine din Planeta Pamant. Planeta considera plasticul, probabil, ca pe unul dintre copiii sai. Asta ar putea fi singurul motiv pentru care ne-o fi permis si noua sa scoatem plasticul din ea, de la inceput. O fi vrut sa aiba plastic. Nu stia cum sa-l faca, avea nevoie de noi. Asta ar putea fi si raspunsul la stravechea intrebare filosofica: “De ce suntem aici?” “Pentru plastic! Prostilor!”

Asadar! Deci plasticul exista, ne-am terminat treaba, acum putem fi eliminati. Cred ca procesul asta deja a inceput, ce ziceti? Cred, ca sa fiu sincer, ca planeta probabil ne considera o amenintare blanda. Ceva cu care te descurci. Si sunt sigur ca planeta se va apara ca un mare organism, ca o colonie de albine sau de furnici care se aduna in defensiva. Sunt sigur ca-i va veni vreo idee planetei. Ce ai face daca ai fi o planeta care incearca sa se apere impotriva unei specii pisaloage si deranjante? “Sa vedem… Ce ar putea sa… Hmmm… Virusi! Virusii ar putea fi solutia. Astia par vulnerabili la virusi. Iar virusii sunt smecheri, mereu sufera mutatii si formeaza tulpini noi de fiecare data cand scot astia un vaccin. Poate ca acest prim virus ar putea fi cel care sa le compromita sistemul imunitar acestor creaturi. Poate ca ar putea aparea un virus uman de imunodeficienta, care sa-i faca vulnerabili la tot felul de alte boli si infectii. Si poate ar putea fi raspandit pe cale sexuala, ca sa le mai taie oleaca pofta de a se angaja in actul reproducerii.”

Na, asta e o nota poetica. Si e un inceput. Pot sa visez si eu, nu-i asa? Vedeti ca eu nu ma framant pentru chestiile mici: albine, copaci, balene, melci. Cred ca noi suntem parte dintr-o intelepciune mult mai mare decat va fi vreodata puterea noastra de intelegere. Dintr-un ordin mai inalt. Numiti-l cum vreti. Stiti cum ii spun eu? Marele Electron. Nu pedepseste, nu recompenseaza, nu judeca deloc. Doar este. Si asa suntem si noi. Pentru un scurt rastimp.

Va multumesc ca ati fost aici, alaturi de mine, in acest scurt rastimp! Va multumesc!”

%d blogeri au apreciat asta: