Oda lu’ da’ de ce

Care n-a auzit oda asta repetat? Neplacut, sacaitor, potential terifiant? Si, de regula, de la cine? Nu stiu daca s-a facut un studiu, dar cred ca femeile ar castiga detasat. Da’ de ce? Chiar asa… Da’ de ce?

Despre oameni si pisici

……………………………………………………………………………………

Vedeti punctele astea? Le-a facut pisica Elsa. S-a tolanit pe tastatura in timp ce scriam ce cititi voi aici. A mai adaugat si niste calcule complicate, dar le-am sters. Iar pe pisica am luat-o frumusel si am dat-o la o parte de pe tastatura. N-am intrebat-o: “Da’ de ce?”

Intelegeti?! N-am intrebat pisica da’ de ce s-a asezat fix acolo, da’ de ce acum, da’ de ce asa, da de’ ce imi raneste sentimentele fiindca fix acum si asa s-a pus acolo, fiindca ma traumatizeaza cu incapatanarea de a se muta, mai ales ca eu am muncit toata ziua, am facut cutare si cutare, iar dintre astea o cutare proportie o priveste si pe ea, o include, deci am muncit si pentru ea, am muncit si nopti, am muncit si zile, ca sa aiba ea mancare, ca sa aiba ea laptop pe care sa se suie cu labutele, ca sa toarca ea acum fara sa se sinchiseasca…

Sesizati, va suna ceva cunoscut? N-am inceput sa-mi dau ochii peste cap, n-am inceput sa oftez, sa scrasnesc, sa folosesc un ton plangacios, apoi unul agresiv, nu m-am enervat, nu am tipat, nu am plans, nu m-am plans, nu am chemat barbatul sa fugareasca pisica, nu am sunat o prietena, nu i-am tinut prelegeri pisicii despre cum trebuie sa se poarte. Nu m-am considerat nedreptatita, nu am inceput sa suspectez ca pisica o face dinadins, ca sa ma scoata pe mine, biata si nevinovata, din sarite, nu m-am simtit victima pisicii, nu am simtit ca pisica vrea sa profite de mine sau sa-mi manance zilele, etc samd continuati voi ca lista asta poate merge la infinit si duce la dracu’ in praznic.

Nu. Pentru ca sunt adult. Nu mai sunt un copil care activeaza inconstient si haotic mecanisme de supravietuire si de defensiva. Nu ma mai simt amenintata de ceea ce nu-mi convine, de parca lumea ar complota impotriva mea. Nu ma mai simt victima nimanui. Nu ma mai simt frustrata. Ma simt propria masura, pentru ca omul asta cica ar fi: masura tuturor lucrurilor. Macar realizez sau sunt foarte dornica sa realizez cum imi joaca feste propria imaginatie, propria minte si tiparele propriilor obisnuinte.

Imi plac jocurile, mi-au placut mereu. Einstein spunea ca Dumnezeu nu joaca zaruri. Desi toata Creatia asta e jocul Lui. Daca asa o fi, rezulta pe cale de consecinta ca nici pisica Elsa nu s-a asezat intamplator pe tastatura mea. Da’ de ce s-a asezat? Habar n-am. Ar putea fi multe cauze, insa, incepand sa ma gandesc la ele pierd prezentul, pierd clipa. Pisica topaie pe tastatura, in timp ce tu lucrezi, si poate apasa in orice clipa butonul de shut down inainte sa salvezi… Ce mai conteaza cauzele? Ca in pilda despre care am scris: Cine a tras sageata?

Despre injuraturi

Am inceput sa scriu acest articol avand doua chestii in cap: pe mama si injuratura mea preferata. Injuratura mea preferata este: Christosul ma-tii! Unii oameni ma judeca pentru aceasta injuratura, cand ajung in punctul in care o emit cu placere. Nu are rost sa le amintesc ca nu sunt cu nimic mai buni, dimpotriva. Fiindca incerc sa ma las de sportul asta, al judecatii, al comparatiei, si inca ma antrenez, precum vedeti. Dar cred cu tarie ca e foarte necesar un Christos al ma-tii!

Pentru fiecare femeie si mama e necesar un Christos, mai ales cand ea incepe cu “Da’ de ce?!” Pentru copilul si barbatul fiecarei mame e necesar un Christos, mai ales daca el incepe sa se planga de sistem, de nedreptati, de politica, de guvern, de planeta, de Dumnezeu… E necesar Christos ca macar sa dam vina pe El, cand nu mai ramane nimeni altcineva acolo. Sau macar sa-L chemam pe El cand totul pare absurd, cand nu stim ce sa facem sau e mai simplu si comod sa ne vaicarim in loc sa facem ceva, ce putem.

Am o veste pentru femei si mame: sa te plangi de viata ta, de munca ta, de barbati, de copii, de orice, nu e deloc feminin & sexy! Am o veste pentru barbati: sa te plangi de sistem, de guvern, de sef, de femei si mame, de orice, nu e deloc viril & sexy! E mai simplu & sexy sa accepti realitatea si sa inveti sa te descurci.

Asa ca de-aia e absolut necesar Christos, ca sa ne aminteasca da’ de ce: “Faca-se Voia Ta… In numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfantului Duh”. Ete d’aia s-a intamplat ce s-a intamplat si tot de-aia intrebi tu da’ de ce s-a intamplat. A fost odata ca niciodata, ca daca nu era, nu se povestea.

Despre femei si mame

Si apara-ne, si pazeste-ne, Christosul mamicutei noastre! Apara-ne si pazeste-ne de femei si mame pe care le-am bate mai ceva decat cel mai alcoolic biet barbat. Care a devenit alcoolic inclusiv d’aia, din cauza de “da’ de ce?”, ca apoi sa fie intrebat “da’ de ce e alcoolic?” Apara-ne de “Oda lui da’ de ce” si de urmarile ei. Ajuta-ne sa ramanem imuni, detasati nu spiritual, ci mai ceva, direct nesimtiti sau nesimtitori, ca paraplegicii. Si nu ne duce, Doamne, in ispita, si ne pazeste pe noi de cel viclean care ne indeamna sa auzim si sa reactionam la “Oda lui da’ de ce”.

Femei, femei… Minunate femei… Cine va pune, dragilor, sa munciti pana va spetiti? Sa va frustrati ca niste copilite care habar n-au mecanisme de descurcat in viata, doar pentru ca nu va stiti masura sau refuzati sa aveti vreo masura? Ca apoi sa dati lovitura fatala: da’ de ce? Da’ de ce e viata crunta, Dumnezeu nemernic, da’ de ce sunt barbatii ticalosi, copiii enervanti, da’ de ce nu mai puteti, da’ de ce tre’ sa faceti atatea, da’ de ce…?! “Oda lu’ da’ de ce” le apartine oamenilor imaturi. Functioneaza pe cateva butoane, asa ca, desi pagubele pe care aceasta oda le poate crea pot ajunge chiar catastrofale, reset-ul ar trebui sa fie simplu.

Despre barbati si adictii

Zicea un psiholog ca omul care e dispus sa accepte, sa-si inteleaga propria conditie, sa lucreze cu sine si sa invete mecanisme diferite de comportament poate sa-si vindece chiar si tulburari de personalitate! Si zicea omul din propria experienta cu clientii! Dar, pana cand nu esti dispus sa accepti ca ai o problema, ci o eviti, cam cum crezi ca vei putea scapa de ea? Cum crezi ca poti sa scapi de toate problemele pe care ti le aduce orice adictie, orice comportament compulsiv, daca tu negi ca ai suferi de acea adictie, negi ca ai avea vreo compulsie? Bei de spargi, ai o gramada de belele din cauza asta, si ca sa fie cercul vicios complet, ai vrea o viata fericita, dar negi, respingi si chiar te superi daca auzi ca nu o ai fiindca esti alcoolic.

„Micul Print” – Antoine de Saint-Exupéry

Un tip povestea, ilar, cum se imbatase si confundase caloriferul cu wc-ul. “Betiv nenorocit, asta esti, ba! Esti un betiv nenorocit”, urla ea, dimineata, la el. El nu a inceput sa-i cante: “Nu mai urla, se aude din bloc, am inteles ideea, ai risipit iubirea pe un dobitoc, iesi naibii din casa, eu asta astept, iubito, esti libera sa-ti cauti fraierul perfect”. Nu, el a ras si a zis: “Da! Asa e, asta sunt io! Sunt un betiv nenorocit, ai dreptate! Scuze.” Asta nu inseamna ca a si facut ceva in acest sens. A ramas doar la nivelul acesta, un prim nivel absolut necesar: a admite, a recunoaste, a realiza. Pentru atingerea unui scop mai e absolut necesar si nivelul urmator, de a invata si apoi de a actiona. Din momentul in care realizezi ceva si iti doresti ceva, e necesara actiunea si, oricate esecuri ai intampina, daca scopul este unul important pentru tine si realizabil, merita sa continui. Cat? Omul este masura tuturor lucrurilor.

Despre Christosul ma-tii

Aceasta este ultima parte si are toata legatura cu femeile si cu mamele. O femeie adulta, matura, constienta (se poarta acum termenul “asumata”) va sti care ii este masura, din propria experienta. Stie ca e un exemplu prin ceea ce face, prin comportamentul ei, si pentru copii. Nu vrea sa aiba fete care sa ajunga femei care se spetesc si se plang. Nu vrea sa aiba baieti care ajung barbati tolaniti pe canapea, care le cer sotiilor inca o bere, in timp ce ele dau cu aspiratorul.

O astfel de femeie constienta nu va ajunge sa se planga ca ea se speteste si barbatul sta tolanit si, eventual, ii cere sa-i mai aduca o bere. Chiar si cu un astfel de barbat se poate descurca! Mai ales daca se poate descurca excelent si fara el, nuuu? Se poate descurca adaptandu-se la propria ei masura, nu la masura lui sau a altuia. Tu, cand iti iei haine, pantofi, le iei dupa masura altuia sau a ta? La fel, si viata ta e dupa masura ta, nu a altuia.

O femeie bine crescuta (adulta, matura nu numai fizic, ci si psihic, si emotional) va sti cand sa se opreasca si cat sa faca. Nu va fi masochista. Nu va merge singura, de bunavoie si nesilita de nimeni, pana la epuizare. Va avea discernamant. Isi va asuma masura in care va face sau nu va face lucrurile. Atat e destul, asta e musai, asta se amana, asta nu e treaba mea, pentru asta cer sprijin. Va sti cel putin intuitiv ca iubirea e o autostrada cu doua sensuri si ca nu poti iubi fara sa te iubesti.

Exista o reciprocitate dulce intre aceste doua sensuri ale iubirii. Daca iubesti, pui umarul si nu te astepti sa fie totul in functie de tine si pentru placul tau, iar femeia si copiii sunt niste fiinte pe care le iubesti practic, nu niste accesorii. Daca iubesti, nu te vei epuiza facand ceva pentru altul, ca apoi sa-l faci pe ala sa se simta de tot rahatul pentru ca tii sa sa il si anunti cat esti de epuizata dupa tot ce ai facut pentru el. Nu faci asta cu femeia ta, cu barbatul tau, cu copilul tau. Nu faci asta cu nimeni. Cu atat mai mult nu vrei s-o (mai) faci daca a facut-o ma-ta cu tine. Sau tac’tu, desi putin probabil, mai probabil e ca tac’tu credea, pe atunci, ca daca bea nu mai aude.

Invoci si te rogi la Christosul ma-tii ca macar tie sa-ti dea mintea de pe urma. Inveti sa faci atat cat este necesar. Inveti ce inseamna “necesar”. Repeti pe silabe: ne-ce-sar! Atata! Inveti sa faci cu placere atata cat e necesar, ca daca faci fortat, chinuit, ca si cum ai fi maltratat, n-ai cum sa te simti bine si nici rezultatul chinului tau nu va ferici pe nimeni.

Daca tu ai o adictie cu munca, daca iti place “muncim, nu gandim”, daca atunci cand ramai fara obiectul muncii, ramai fara nimica… Esti la fel de dependent/a ca si un alcoolic, ca un drogat. Nu te poti astepta la lucruri bune in viata ta fara echilibru. Orice dezechilibru produce niste consecinte.

Da’ de ce nu renunti tu la munca fara cap? Da’ de ce nu inveti tu sa te relaxezi? Da’ de ce crezi tu ca stii ceea ce trebuie si acest “trebuie” trebuie sa ti-l impui si tie, si celor dragi, si oricui poti? Da’ de ce dupa ce faci ceva sau dupa ce faci prea mult reprosezi, te victimizezi? Da’ de ce nu ceri ajutor? Da’ de ce nu faci atat cat poti? Da’ de ce te enervezi? Da’ de ce nu te calmezi? Da’ de ce nu stii sa te bucuri de viata si esti mereu trist/a, suparat/a, nervos/nervoasa, frustrat/a? Da’ de ce nu poti sa faci nimic neconditionat, nici macar pentru cei pe care spui ca-i iubesti? Da’ de ce tre’ sa faci mult si prost in loc de putin si bine (neconditionat)? Da’ de ce numesti tu masochismul si sadismul asta “iubire”? Da’ de ce crezi ca asa ar trebui sa se chinuie toti? Da’ de ce nu iti intelegi barbatul/femeia, copilul, colaboratorii/superiorii/subalternii, prietenii, rudele etc samd ca sunt nefericiti cu tiparul asta? Da’ de ce nu vrei sa intelegi ca tu, in primul rand, nu poti fi fericit/a cu tiparul asta? Da’ de ce nu incepi sa devii constient/a ca e doar o chestiune de maturizare? Da’ de ce refuzi sa cresti, sa inveti si sa actionezi intelept? Da’ de ce crezi ca le stii tu pe toate?

Ooo, daaa…

Da’ de ce? Ooo, daaa… “Oda lui da’ de ce” are cea mai simpla rezolvare posibila: exemplul cu care am inceput, cu pisica. Ziua in care vei incepe sa-l inlocuiesti pe “Da’ de ce?” cu “Si ce?” este prima zi a restului vietii tale senine, cu bucurie. Ceea ce-ti doresc!

P.S. Intre timp, cat am terminat eu de scris, pisica Elsa a adormit bustean, cu capul pe mana mea, cu o labuta pe mousepad si cu alta, plus juma’ de coada, in borcanul de serbet de trandafiri, uitat deschis. Nu stiu de ce. Nu stiu nici de ce eticheta serbetului ma duce cu gandul la trandafirul Micului Print si la… la… la… La vie en rose. 🙂

Un gând despre „Oda lu’ da’ de ce

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.