Empatia sta la baza constientizarii conexiunii dintre toate fiintele. Animalele sunt capabile de empatie. Plantele sunt capabile de empatie. Copacii comunica si se sustin reciproc prin reteaua radacinilor lor. Creierul este dotat cu neuroni-oglinda, prin care copiaza si imita ceea ce observa la altul. Empatia reprezinta mai mult, inseamna a sti, prin experienta, sau a-ti imagina cum este in locul altuia sau pur si simplu a-ti pasa. Un amic spunea amuzat o gluma cinica: bogatii mai degraba dau de pomana la cersetori decat la filosofi. Pentru ca se tem ca ar putea deveni saraci, precum cersetorii, dar nu se tem daca ar putea deveni filosofi.

Conexiunea dintre regi si cersetori, conexiunea a tot ce exista e oricum vie, doar ca nu suntem mereu constienti de ea. Empatia ne aduce mai aproape de aceasta constientizare. Dulce-amar, vesel-trist, dar empatia nu se manifesta neaparat ca o forma de iubire, cat mai ales ca o forma de teama de a nu pati ce a patit altul.

Ce legatura au toate acestea cu sistemul imunitar si nervos? Si ele functioneaza tot pe baza de conexiune, intre ele si intre ele si tot ce exista. Dificultatile le intaresc. Ce nu te omoara te face mai puternic. Problema e ca oamenii nu vor sa fie puternici si nici sa afle de ce sunt capabili. Isi cauta mereu zona de confort si o imprejmuiesc cat pot de bine. Oamenilor le plac povestile cu eroi dar nu le place sa fie eroi. Doar schimbarea, noutatea si greutatile pot intari sistemul nostru imunitar si sistemul nervos. De cate ori n-am putea spune ca nu ne simtim capabili sa trecem prin ce trecem? Si de cate ori trecem, pana la urma?

Dostoievski spunea ca omul se poate adapta la orice, dar nu ne intrebati cum. Viktor Frankl, supravietuitor a patru lagare naziste, mentiona acest citat in cartea lui. M-am gandit adeseori ca inimaginabilul poate deveni posibil. Cand un amic imi povestea ca s-a intamplat sa n-aiba efectiv ce manca de Craciun, mi s-a infiorat carnea pe mine. Flamand si singur, a iesit pe strada si a vazut luminite, oameni veseli, familii pregatindu-se de sarbatoare, prin ochiurile de geam. La fel ca in povestea “Fetita cu chibrituri”. In sinea sa se dadea o batalie mentala intre plans si furie si atunci l-a intrebat, din adancul sufletului, pe Dumnezeu, ca un racnet interior al omului ingenuncheat in fata vietii: “De ce, Doamne? De ce mi se intampla toate astea mie? Cu ce am gresit?” Primul sau gand-raspuns a fost: “Ca sa vezi cum e si ca sa-i poti intelege pe cei care traiesc asta.”

Omul respectiv si-a revenit din acea situatie, a gasit serviciu, e bine. Dar de fiecare data cand se aseaza la masa, mai intai isi impreuneaza palmele si spune o rugaciune: “Binecuvanteaza, Doamne, mancarea aceasta si mainile care au muncit pentru ea. Multumesc. Amin.”  Omul acesta a asistat la fapte greu de descris in cuvinte, care multora dintre noi li se pot parea desprinse din filme. A vazut copii calcati de tancuri, a vazut copile violate si schingiuite, a vazut orori inimaginabile.

Da, toate acestea, rau inspre mai rau, pana la tot raul, toate acestea sunt posibile si le poate trai oricare dintre noi. Se stie legatura dintre un sistem nervos sanatos si un sistem imunitar sanatos. Am avut ocazia sa verific practic aceasta de nenumarate ori. Un sistem nervos stabil, echilibrat, motivat si hranit de un sentiment de multumire si de acceptare, este cea mai puternica armura a omului complet vulnerabil si ii asigura functionarea impecabila, in mod natural, sistemului imunitar.

Cand aproape am plans de bucurie pentru o mancare calda sau pentru un dus cald, cand am experimentat numai un pic din ceea ce poate insemna lipsa de confort existential, pe toate planurile, am inteles ca vorba aceea, ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem sa ducem si ne intareste, e cat se poate de adevarata. Unii oameni, nemultumiti si frustrati, nici nu banuiesc ca nemultumitului i se poate lua darul. Oamenii sunt capabili, mai degraba, de compromisuri hidoase, decat de asumarea demna a corvoadelor existentiale, care inseamna parasirea zonei lor de confort.

Va asigur ca parasirea zonei de confort inseamna sanatate curata. Inseamna sa descoperi cine esti si ce poti, inseamna calire a sistemului nervos si totodata a celui imunitar. Se petrece un lucru extraordinar cu sistemul imunitar in conditii precare. Devine mai puternic, in mod natural. Oameni care au supravietuit in conditii extreme pot confirma acest lucru, precum fara indoiala o poate confirma si stiinta. Nu exista nicio pastila si niciun medicament pentru asta. E doar un proces natural.

adn

Un preot i-a raspuns unei femei deznadajduite, care plangea amarnic, un lucru cat se poate de intelept si de sanatos. I-a spus ca n-are decat sa planga, asta nu va schimba cu nimic situatia ei si nici lumea nu se va opri din loc la lacrimile ei. Lumea nu se opreste in loc la necazurile nimanui, fiindca acelea reprezinta insasi binecuvantarea fiecaruia, sansa de a afla cine este si ce poate, de a-si parasi zona de confort si de a deveni un individ mult mai puternic.

Calirea otelului se face prin foc. Calirea omului se face prin necazuri. Problema societatii moderne e ca majoritatea necazurilor pe care le-ar marturisi oamenii sunt fictive, nu sunt pe atat de reale pe cat ni le imaginam. Doar mintea noastra le ridica la rang de necazuri sau nenorociri si refuza sa vada in spatele lor binecuvantarea si sansa la o empatie mai profunda, la o constientizare mai adanca a conexiunii noastre cu tot ce exista.

Asadar, pentru un sistem nervos sanatos si echilibrat si pentru un sistem imunitar puternic, acceptati cu bucurie provocarile vietii si treceti senini si cu drag prin ele. Cu iubire si nu cu frica, fiindca frica oricum nu ajuta la nimic si nu va imbunatateste cu nimic calitatea vietii. Iesiti cu incredere din zona de confort si nenumarate vor fi beneficiile. Bolile si necazurile nu reprezinta decat fortarea omului de a iesi dintr-o situatie care nu-i mai serveste si nu-i mai e de folos ca sa evolueze. Legea naturii nu este zona de confort. Aceasta notiune le e complet straina plantelor si animalelor. Copacul indura demn vant, ploi si soare si nici macar nu face fructe pentru beneficiul sau, personal. Cati oameni sunt demni precum copacii, in fata vietii?

Cati oameni inteleg bucuria de a se darui? Cati oameni inteleg empatia ca pe o conexiune si nu ca pe o teama de a nu pati ceva rau, precum poate pati altul? Cati oameni au drag de a impartasi aceasta existenta cu tot si cu toate? Cat ne pasa de noi si cat ne pasa de toti? O celula singura moare, daca nu e sustinuta de intregul organism. Iar daca nu sustine organismul, de asemenea moare. Moare oricum, insa prin existenta ei efemera poate face o diferenta pentru ea, in primul rand, cat si pentru organism. Il poate servi sau i se poate opune, cu malignitate.

Pentru stiinta nu este o noutate ca un virus poate trai in simbioza cu un organism. Desi ni se inoculeaa mereu teama ca n-ar trebui sa permitem o astfel de infratire, ca nu e posibila, ca ne va dauna si poate chiar ne va ucide. Dar sportivii ne-au demonstrat contrariul: in lupte, box, in artele martiale e un fapt cunoscut ca nu castiga cel mai puternic, care loveste cel mai aprig, castiga cel care poate indura cele mai multe lovituri. In final, nu va castiga si nu va fi mai puternic cel care va incerca sa se protejeze, fiindca acela nu se poate cali, ci acela care va depasi tot ceea ce nu poate preveni. Sistemul imunitar este un sistem combativ si, daca iese la lupta, e setat sa lupte si sa distruga intrusii pana la autodistrugere. Iar noi habar n-avem ca acelasi sistem imunitar, pe care il provocam sa lupte, nu intamplator, in perfecta lui constructie naturala, permite accesul unor organisme, si nu intamplator nu reactioneaza. E doar setat pe principiul: ce nu te omoara te intareste.

Daca ne-am trata creierul la fel cum ne tratam sistemul imunitar, ne-am feri de cunostinte. Precum in mitul biblic al marului si al tentatiei cunoasterii. Daca ne-am feri creierul de cunoastere, cum ne ferim sistemul imunitar de provocari, am orbecai fara sa stim pe ce lume suntem si ce trebuie sa facem ca sa ne adaptam la aceasta lume. Exista cunoastere neuronala si exista cunoastere imunitara. Iar ambele se dezvolta ca o necesitate fireasca de adaptare.

Doar ce am avut ocazia sa asist la diagnosticarea unui om care mananca alimente preparate la cuptorul cu microunde. Omul era perfect sanatos si nu inregistra niciun efect al alimentatiei nesanatoase. Ne plangem ca alimentele sunt nesanatoase, ca sunt procesate, ca ne imbolnavesc. Si uitam cel mai important lucru. Arsenie Boca, un vizionar, spunea ca o cruce peste mancarea otravita ii poate anihila efectele nocive. Pare absurd, dar oare este? Cum e posibil ca omul acela sa fie perfect sanatos? Cunoscandu-l, explicatia e simpla: omul acela e un om multumit. Munceste cu drag. Traieste senin si cu zambetul pe buze. Adevarat va spun, sistemul nostru nervos si sistemul nostru imunitar sunt facute sa reziste la orice. Intrebarea este: ne bucuram de acest adevar sau ne infricosam? Acolo unde e teama, acolo e zona de confort. Se poate oricum, dar nu ne intrebati cum. Fiecare afla asta singur, pe pielea lui.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: