Perfect sanatos

Privesc un cuplu cu un copil, in a treia zi la mare, la plaja. E greu sa treaca neobservati. Sunt tineri, frumosi, atrag atentia. Se cearta tot timpul. In prima zi, el era suparat fiindca ea uitase ceva. Ieri, ea il certa pentru ca nu avusese grija de fiul lor, care fugise spre mare si isi udase adidasii. Mereu se ataca reciproc si e foarte ciudat, in contradictie cu frumusetea si aproape perfectiunea lor aparenta, din exterior.

Fiul lor are vreo 4 ani. Azi, statea deoparte si privea copiii care faceau baie in mare. Desi era cam racoare afara, copiii intrasera oricum in apa. Baiatul era imbracat cu pulover si jacheta, avea gluga pe cap si esarfa la gat.

– Sa nu te apropii de apa! striga mama la el. Femeia are un tatuaj frumos pe picior. Poarta ochelari negri, de soare.
– De ce-l imbraci asa gros, de zici ca-i iarna? protesteaza sotul ei.
– Dar ce ar trebui, sa-l las sa faca baie in mare la 15 grade? Avem un copil bolnavicios.
– De aia e mereu bolnavicios, fiindca ii “dezvolti” imunitatea cu haine groase…
– E bolnavicios! Daca face baie acum, face angina. Te duci tu la doctor cu el?
– Deci mai bine il imbracam gros ca sa-l protejam de boli, se enerveaza barbatul.  Se ridica, se repede la copil, ii scoate esarfa si jacheta.
– Imbraca-l la loc! tipa femeia.
Cei doi se cearta, dar pana la urma ii scot puloverul copilului, care ramane doar cu jacheta. Parintii raman certati.

Pe drumul spre plaja, trecusem pe langa un sanatoriu de tratament pentru copii cu paralizie cerebrala si alte boli grave. Faceau gimnastica de dimineata si mamele le ridicau copiilor mainile si picioarele, fiindca ei erau incapabili sa o faca singuri.

Privesc marea si ma gandesc: “Parintii astia, care s-au certat adineauri, nici macar nu sunt constienti ca au un copil perfect sanatos.”

la mare

– Ai zis ca luam avionul si mergem in Cipru, o aud pe femeie, de sub patura in care e invelita. Acolo e soare, e cald. Pana la urma, ce vacanta la mare mai e si asta? Avem doua valize cu haine subtiri.
– Stii de ce n-am mai mers, i-a raspuns suparat barbatul. Atat ne permitem anul asta. Vrei sa stai acasa? Vrei sa-ti gasesti pe unul mai bogat?
Se pare ca femeia il atinsese intr-un punct dureros. Ar fi putut sa-i fie alaturi, ca doar ii promisese ca va fi langa el, la bine si la greu.
Cunosc oameni care nu au fost niciodata la mare. Nu au posibilitati financiare. Si e posibil sa nu aiba niciodata.

Privesc marea si ma gandesc ca oamenii astia nici nu-si imagineaza cat sunt de bogati.

– Vreau sa merg in costum de baie pe plaja. Sunt tanara si frumoasa. Vreau sa postez fotografii cu mine, bronzata, pe Instagram. Viata trece…
Femeia isi pune ochelarii de soare spre a-si ascunde lacrimile.
– Uite, a iesit soarele, ii raspunde sotul. Da-ti jos hainele, sa-ti fac poze. Da, esti frumoasa. Uite, oamenii inoata. Tu de ce stai in trening?
– Bate vantul. Mi-e frig, ii raspunde ea si se inveleste mai bine cu patura.
– Vino incoace…
Barbatul se apropie de ea, s-o ia in brate. O strange la piept, o saruta pe frunte. Ea e suparata si il respinge, dand din umar. Da, e tanara si frumoasa si atata timp cat e asa, isi permite sa se poarte astfel.

Privesc marea si ma gandesc ca femeia asta nu vede cum viata ei, in care este frumoasa si iubita, nu trece, doar se petrece zilnic, cu un rost. Dar ei nu-i este de ajuns. I se pare ca fericirea e in alte lucruri. La alta mare, langa alt barbat. E tanara si naiva.

Trece pe langa noi un batran orb, purtand ochelari negri, dar nu de soare. Paseste zambind. Nepoata il tine de mana si il indruma pasii. Se vede ca-i cam plictisita, fiindca batranul merge foarte incet, dar isi iubeste bunicul, dupa grija pe care o manifesta. Il avertizeaza la fiecare pas:
– Un val! Uite acum vine un val!
Dar batranul, parca intentionat, paseste mai mult catre mare, desi si-a udat deja pantalonii suflecati.
– Bunicule, doar te-am avertizat!
Pasesc impreuna si zambesc.
– Mama, bunicul asta e orb? ma intreaba fiul meu.
– Da, dragul meu, dar nu doar el.
– Dar cine mai este orb?
Ma uit la femeia care s-a ridicat adineauri sa-si imbrace fiul cu puloverul. I se parea ca baiatul tremura de frig. Barbatul ei s-a ridicat si el, infuriat. A inceput sa-si stranga lucrurile, ostentativ, ca sa plece.
– Se pare ca in jurul nostru sunt multi oameni orbi, care nu vad lucruri evidente…
– Dar de ce nu le vad?
– Fiindca nu-si dau seama ca sunt orbi.
– Si le vor vedea vreodata?
– Sper ca da, copile. Si mai sper ca nu va fi prea tarziu…

Sursa: http://www.matrony.ru/molodyie-krasivyie-neschastnyie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: