Cum sa-mi gasesc linistea

Daca ti-ai pierdut linistea si n-o poti gasi, cu siguranta ai avut-o si stii ce bine era cu ea. Problema e ca oamenii isi conditioneaza singuri linistea, de aia o pierd si simt ca n-o mai gasesc. Ea e tot acolo, sade bine mersi. Daca imi rezolv cutare problema, voi fi linistit. Daca eu si cei dragi suntem sanatosi, sunt linistit. Daca am bani, sunt linistit. Depinde si de cantitate, desigur… 🙂 Daca, daca, daca… Linistea e coana mare si nu-i place sa fie conditionata de nimic. Dansa e anticamera iubirii.

Aud azi tarasenie de la o prietena. Cum ca si-a pierdut linistea si ii e greu sa si-o recapete. Ce se intamplase? Pai, caz grav, tragedie, catastrofa! Facuse curatenie si intrase barbatul incaltat in casa, se dusese glont la bucatarie fiindca ii era omului sete. Linistea ei s-a dus, insotita de curatenia facuta, in urma unor urme de pantofi. Pai, na iubire! Cum sa iubesti fara liniste? Daca linistea depinde de curatenie si curatenia depinde de descaltatul omului, cum sa ai liniste si cum sa iubesti? Ce iubesti, mai exact? Daca zici ca iubesti linistea, doar ce ai inselat-o. Ai iubit mai mult curatenia. Daca zici ca-ti iubesti barbatul, doar ce l-ai inselat. Fiindca ti-a pasat mai mult de curatenie decat de faptul ca venise insetat de la munca. Daca te iubeai pe tine, nu renuntai la propria-ti liniste.

Linistea e tot acolo, la locul ei. In anticamera iubirii. Senzatia ca-ti pierzi linistea e doar senzatia indepartarii tale de ea. Tu intri in alta stare, care nu-i de liniste, tocmai fiindca iti conditionezi linistea de multe si marunte, de multi „daca…”

Linistea e centrul fiintei noastre. In loc sa graviteze toate in jurul ei si depinzand numai si numai de ea, noi o tratam ca si cum ea ar trebui sa graviteze in jurul tuturor si sa depinda de toate maruntisurile. Linistii nu-i pasa de toate astea. N-avem decat sa credem ca linistea e negociabila, exact aceasta negociere ne va da starile in care traim, care ne sunt mai casa decat locuinta in care stam. “Acasa” e mereu starea in care suntem, pretutindeni. Nu degeaba se spune ca primul pas spre intelepciune e sa nu te nelinistesti, fiindca e oricum inutil.

Cum sa-mi recapat linistea? Nu-i nevoie sa o regasesti, n-ai pierdut-o, ea e tot acolo unde ai lasat-o. Doar alunga gandurile care iti dau alta stare decat cea de liniste si atat. Gandurile si emotiile respective devin casa in care traim. Linistea nu dispare niciodata, noi preferam sa traim in alta stare, in care nu ne simtim bine.

Concret, ce ai rezolvat daca ai iesit din starea de liniste? Faptul e consumat. Curatenia a fost compromisa. Ce rost are sa iesi din starea de liniste? Dai timpul inapoi cumva, e cumva posibil sa nu se intample ceea ce deja s-a intamplat? Nu. Daca e asa importanta curatenia, n-ai decat s-o faci la loc, desi oricum nu-i perena. Se va murdari din nou. Daca nu s-ar intampla acest ciclu de schimbare spontana si totul ar fi peren, insasi existenta noastra pe aceasta planeta nu ar mai fi posibila, atat cat este.

De fiecare data cand parasim starea de liniste, nu reusim decat sa inrautatim mult mai mult situatia din cauza careia iesim din starea de liniste. Adineauri aveam liniste si curatenie, acum am urme de pantofi si sunt suparata pe sot, fiindca ii era sete si s-a grabit, stricandu-mi curatenia si linistea. Nu stia, saracul, ca linistea mea depinde de el, de curatenie,  de faptul ca trebuia sa astepte la usa sa-i dau un pahar de apa, in timp ce se descalta si imi facea mie pe plac.

E tragi-comic faptul ca agitatia, nelinistea si nefericirea nu rezolva niciodata nimic, doar se multiplica. Omul se nelinisteste pentru ca-si conditioneaza singur linistea. In mod paradoxal, ma agit ca sa-mi gasesc linistea.

Te nelinistesti, te imbolnavesti si e mai rau. Te nelinistesti si mai tare, fiindca vrei sa te insanatosesti. Mereu va fi o problema, o cauza pentru care „merita” sa te nelinistesti, nu-i asa? Imi povestea deunazi un om cum a inceput sa aiba probleme cu coloana vertebrala, din cauza ca mergea mereu aplecat, coplesit de griji care il apasau permanent. Care era cauza? Mersul? Grijile? Cauza tuturor problemelor este iesirea din starea de liniste. Sanatatea depinde direct proportional de liniste, nu invers. E un fapt demonstrat stiintific.

Linistea n-are nicio vina si nu pleaca nicaieri. Adevarul e ca ne place teribil sa inventam motive de neliniste. Pentru unii dintre noi, asta a devenit o a doua natura, impotriva naturii, altfel parca nici nu simtim ca existam. Sunt nelinistit, deci exist.

In liniste, simt ca mor. Cum adica sa nu fie toate cum vreau eu, cum gandesc eu, cum cred eu, cum imi place mie? Ce viata mai e si asta? Adevarat va spun: o viata agitata si plina de nefericire.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: