Intr-o zi, l-am intrebat pe reprezentantul unui mare maestru spiritual cum se impaca iubirea neconditionata, concept atat de intens predicat si sustinut de toate orientarile spirituale, cu acceptarea neconditionata pe care o implica si pe care psihologia o considera o prostie. Spre exemplu, o femeie pe care o bate sau o inseala sotul ar trebui sa accepte neconditionat acest tratament, din iubire neconditionata? Raspunsul a fost cat se poate de categoric: iubirea neconditionata este un ideal catre care e de dorit sa tindem toti, dar daca eu as fi o femeie pe care o bate sau o inseala sotul, mi-as face imediat bagajele si as pleca.

Pai, ce fel de iubire neconditionata este asta? Este iubire neconditionata pentru sine. Nu poti concepe iubirea neconditionata ca fiind numai despre si pentru altul, ea trebuie sa fie valabila si pentru tine. Fiecare om e dator si responsabil sa se accepte si sa se iubeasca si pe sine, neconditionat.

Iata ce spune un psiholog despre femeile care raman in relatii toxice si abuzive, din iubire neconditionata pentru copii:

“Iubirea matura este iubirea in care amandoi ne simtim in siguranta si securitate, in care invatam, cu efort uneori, sa nu il ranim pe cel de langa noi. Iubirea matura este un sentiment si o decizie care are la baza reciprocitatea. Relatie bazata pe respect, grija si responsabilitate unul fata de celalalt.

Multe femei uita ca sunt femei si nevoile lor, neconditionate, sunt sa fie iubite, dorite, ascultate, intelese. Sacrificiul nu este iubire, este o neputinta, o renuntare, un abandon. El, copilul meu, nu isi doreste renuntarea mea la mine, nu este alegerea lui. Il incarc cu vina si responsabilitati care nu ii apartin. Si un alt efect al „sacrificiului” este egocentrismul, narcisismul copilului. Il invat ca nevoile lui sunt in centrul atentiei, ca lui „i se cuvine”, ca „merita” atentia si efortul meu si ca eu nu am nevoi. Ii anulez sansa de a invata empatia, atentia la nevoile celuilalt, faptul ca ceea ce fac are impact asupra celuilalt si sunt atent sa nu ranesc. Empatia sta la baza unei relatii sanatoase, in care nevoile mele si nevoile tale sunt importante, in egala masura.” (Domnica Petrovai)

Barbatii pot spune: pai, numai despre femei e vorba aici? Cu noi cum ramane? Priviti un pic istoria lumii. Cati barbati au fost abuzati de femei, cati au fost violati, cati au fost agresati, cati au fost supusi cu forta de catre femei? Statistic vorbind, cate femei isi cresc singure copiii, in urma abandonului tatalui, si cati barbati isi cresc singuri copiii, in urma abandonului mamei? Femeile au mult mai putina putere decat barbatii, iar barbatii si-au folosit de foarte multe ori puterea, de-a lungul istoriei omenirii, pentru a supune femeile, pentru a fi serviti si nu pentru a servi. Bucuria unui barbat, la fel ca bucuria unei femei, ar trebui sa se masoare in capacitatea de a fi de folos si de a le aduce bucurie celorlalti prin tot ce poate face.

Planul acesta material include reguli, conditii. Florile nu infloresc neconditionat, au nevoie de pamant fertil, de soare, de apa. Inclusiv aceste conditii trebuie privite ca facand parte din ceea ce numim iubire neconditionata. Acestea sunt conditiile materializarii ei. Cine nu le accepta nu poate tinde catre realizarea conceptului de iubire neconditionata.

Iubirea nu consta in intentii, consta in vorbe si mai presus de toate in fapte. Iubirea se manifesta practic. Faptele reflecta cel mai mult iubirea. Traim intr-o lume materiala tocmai pentru a materializa conceptul de iubire in practica, nu in predica.

inger

Femeile trebuie sa inteleaga ca, acceptand sa traiasca intr-un iad si contribuind la el, nu fac decat sa-l intretina.

Realizarea iubirii neconditionate include, in egala masura, aceste doua etape necesare: iubirea neconditionata de sine si iubirea neconditionata pentru ceilalti. Aceste etape sunt absolut necesare pentru maturizarea psihica si spirituala a omului. Prin asumarea acestor etape, omul practica responsabilitatea de sine si pentru ceilalti. Pana cand aceste doua etape devin ca una, devin similare si se contopesc, mai e cale lunga. E nevoie de mult exercitiu de conexiune, responsabilitate si reciprocitate, pana la nivelul de desavarsire spirituala a unui sfant.

Un sfant stie, prin experienta directa, nu prin teorie, ca iubirea e dincolo de minte. Oamenii experimenteaza un pic din aceasta stare elevata de constiinta atunci cand se indragostesc. De cele mai multe ori, dupa ce trece efectul chimic si biologic, oamenii se intreaba unde le-a fost capul. Totusi, starea aceea ne place tuturor. Ce o strica? Nevoile diferite, ale unor oameni diferiti, care intra in conflict. Lipsa reciprocitatii. Interesul fiecaruia. Conditii care sunt necesare aici, in acest plan, pentru materializarea iubirii neconditionate.

Imaginati-va ca ati murit, dar reveniti ca o fantoma. Va mai intereseaza cumva materialismul acestei lumi? Interesul propriu? Va mai poate afecta ceva lumesc? Nu, pentru ca ati devenit liber de conditionarile lumii. Asa sunt sfintii. Ei au realizarea de sine si a lui Dumnezeu, a naturii noastre de dincolo de acest plan material, de dincolo de chimie, biologie si minte, de dincolo de marginile a ceea ce numim noi viata pamanteasca. De aceea unii sfinti au putut deveni martiri. Rostul lor material pe acest pamant se implinise oricum, iar martirizarea lor servea drept exemplu. Sfintii au acceptat cu bucurie martiriul. Pentru ca avea de suferit doar corpul, care oricum nu le apartinea si pe care oricum aveau sa-l paraseasca.

Spiritualitatea si psihologia nu se contrazic, dimpotriva. Intrebarea corecta e: pentru ce ar accepta cineva orice, neconditionat, din partea altcuiva? Chiar daca este vorba despre un tratament abuziv? Daca omul respectiv nu este un sfant, care si-a implinit rostul realizarii de sine pe pamant, in toate celelalte cazuri raspunsul sincer este: dintr-un interes personal si nu din iubire neconditionata. Acest interes poate fi o frica, poate fi o nevoie, pentru care omul plateste un pret. Dumnezeu nu ne cere niciodata sa platim un asemenea pret, dimpotriva. Tocmai din iubire neconditionata pentru Dumnezeu, din aceasta acceptare neconditionata, omul poate renunta la interesul personal care il determina sa plateasca un asemenea pret. La fel cum orice dependent renunta la adictia sa, cand este capabil sa iubeasca ceva mai presus de ea.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: