Nascut fara maini si fara picioare, Nick Vujicic este astazi unul dintre cei mai intens motivationali oameni din lume. Iata prima parte a discursului sau de la TedX, numit „Overcoming hopelesness” („Cum sa depasim lipsa de speranta”).

miracol-vujicic

„Ma numesc Nick Vujicic, m-am nascut in Australia in 1982, m-am mutat din Australia in California in anul 2006. Cat despre povestea vietii mele… sunt recunoscator ca oamenii mi-au cunoscut viata intr-o anumita masura, macar din videoclipuri de pe Youtube sau din poze cu un tip zambitor si fara membre.

Oamenii ma intreaba mereu: „Ce ti s-a intamplat si cum ai depasit toate prin cate ai trecut?” Esenta mesajului pe care il transmit este: “Transforma peretii in usi”. Cand vorbesc pentru corporatii, mesajul pe care imi place sa-l folosesc este: “Transforma obstacolele in oportunitati.”

Ma bucur sa va impartasesc si voua acest mesaj. Stiu ca un miliard de oameni sufera azi de foame. Stiu ca un milion de oameni se vor sinucide anul acesta. Asta inseamna cate un om la fiecare 40 de secunde. Stiu ca in ziua de azi exista 120 de milioane de sclavi si am cunoscut sclavi sexuali, am vazut varful piramidei afacerilor si am cunoscut miliardarii. Am cunoscut bancherii si orfanii.

Cu totii cautam ceva. Cautam speranta. Speranta pe care nu o poti avea doar fiindca te-ai nascut cu speranta. Nu, noi ne nastem cu durere. Ne nastem si traim cu dificultati.

Cat despre viata noastra… Parintii mei m-au invatat mereu ca, chiar daca nu stim pentru ce m-am nascut astfel, avem de ales. Sa fim maniosi pentru ce nu avem sau sa fim recunoscatori pentru ce avem. Puterea acestei alegeri a fost primul lucru cu care a trebuit sa ma confrunt, pentru a lua o decizie in ce ma priveste, mai ales in primii ani de scoala.

Multi copii ma necajeau. Si am devenit omul care a vorbit la 5 congrese, a intalnit 7 presedinti din intreaga lume. Asa ca, oriunde merg, vorbesc despre valoarea vietii, vorbesc despre mesajele de descurajare din sistemele scolare ale diferitelor natiuni.

Iubirea este cea mai importanta. Cand simtim ca nu avem suficienta iubire si nici destula speranta, incepem sa ne pierdem forta vitala. Eu, in copilarie, aveam un mare perete, o mare opreliste. Eram inconjurat de patru pereti si de un plafon scazut de sansa. Am fost eliberat in atatea feluri si mai ales am supravietuit, zi dupa zi, datorita parintilor mei, care ma iubeau, ma incurajau si imi spuneau ca eram frumos asa cum eram si ca nu trebuia sa ma necajeasca ce spuneau altii despre mine.

Am fost chiar primul copil cu nevoi speciale, integrat intr-un sistem de invatamant din Australia, si am primit premiul “Tanarul Anului” in 1990. Lumea e un loc plin de durere, lumea are nevoie de speranta si de iubire. Fara speranta, ceea ce simtim este: “Ce caut eu aici?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: