De unde ideea asta?

Cine a zis ca viata trebuie sa fie usoara? Ca totul merge de la sine? De unde ni se putea inocula o asemenea idee? Fiindca ni s-a zis in copilarie ce viata au printii si printesele din povesti si apoi ni s-a zis ca si noi suntem printisori si printese? Fiindca am citit ceva spiritual, new age, in care se zicea asta? Si da, mi-am zis, vreau si eu, asa trebuie sa fie, nu? Suna bine, comod, “eliberator”…  Dar uite, intre timp, ce viata disonanta am, ce diferenta, nu-i asa? Nu merit viata asta, iar viata asta nu ma merita pe mine.

Zicalele spirituale sunt intelese nu gresit, ci foarte gresit. Pai, stim noi ce inseamna, din punct de vedere spiritual, profund si autentic, ca viata este usoara sau ca totul merge de la sine? Stim noi din ce stare de constiinta ar spune cineva chestiile astea, nu doar teoretic, ci in urma propriei experiente? Sau ne dam macar seama ca noi intelegem totul prin prisma noastra, prin nivelul nostru de experienta si prin starea noastra de constiinta? E ca si cum un om liber l-ar asigura pe un prizonier din lagar ca este la fel de liber. Din ce punct de vedere, mai exact?

Ce spune religia?

Unii reprezentanti ai religiilor zbiara ca toate chestiile astea new-age suna “diavolesc”. Sunt doar teribil de gresit intelese. Astfel de teorii nu indruma gresit, oamenii le pricep gresit. Menirea lor este sa-i faca omului pofta, sa-i trezesca dorinta sau macar curiozitatea de a atinge acel nivel de constiinta prin care sa le poata verifica practic si personal adevarul. Prin insusi modul in care religia intelege si interpreteaza aceste lucruri, dovedeste ca a ramas doar la nivelul mental de separare drastica si categorica dintre bine si rau. Religia, care e o contradictie, un paradox, in sine. Religia ortodoxa, de pilda, il propovaduieste pe Iisus. Adica face exact ceea ce Iisus n-a vrut, fiindca Iisus tocmai la asta s-a impotrivit.

Ce inseamna ca viata merge de la sine?

Zicala sau teoria ca viata ar trebui sa fie usoara si de la sine se refera la o stare de abandon, la o stare de constiinta in care orice faci ti se pare usor, orice sacrificiu, fiindca ai o motivatie si un scop cu mult superioare bietei tale persoane. Adica ce a facut un Iisus, din iubire de oameni. Ia imaginati-va ca Iisus putea sa se salveze. Ba, mai mult de atat. Nu vi se pare ciudat ca a facut miracolele despre care se vorbeste, dar n-a facut niciun miracol sa se salveze? Religia, in schimb, ar fi mai degraba tentata sa-ti ceara sa renunti la tot pentru ea, sa-ti devina ea scop si motivatie, in numele lui Dumnezeu, pe care zice ca-L serveste.

Cine a zis ca viata asta trebuie sa fie usoara? Cum naibii sa fie usor sa-ti cunosti mintea prin propria minte? Cum naibii sa fie usor sa te „lupti” cu binele si raul din si prin propria minte? Cum sa fie usor sa-ti linistesti mintea, s-o aduci la pace? Cum sa fie lejer sa accepti conditionarile vietii acesteia, inca de la prima respiratie? Cum sa fie simplu sa treci senin prin tot restul, ca un sfant, si sa induri orice, in loc sa vrei si sa te lupti pentru ceva personal?

Cum sa fie usor si placut daca nu ne mai asigura cineva toate cele necesare, ca in copilarie? Specialistii sunt de parere ca stresul este mai mereu confundat cu responsabilitatea. Cum sa traiesc clipa daca trebuie sa muncesc pentru ea?

happy

Cum poate fi viata usoara?

Viata este usoara si totul merge de la sine numai atunci cand te abandonezi unor scopuri cu mult mai presus de tine. Nu mai simti cum te dor mainile, muncesti cu drag, iubirea te face sa nu mai simti durerile, sa nu percepi efortul ca pe un efort, sa-ti devina o bucurie, sa te simti recunoscator ca poti sa te oferi. Atunci, viata este usoara si merge de la sine. Doar din punctele astea de vedere.

Vai, cat de bine suna, nu-i asa? Din punctul de vedere egoist al oamenilor, chestia asta se intelege asa: vreau cat mai mult pentru mine, depunand cat mai putin efort, vreau sa fac numai ce-mi place, sa traiesc numai placeri, totul sa fie usor si de la sine, fara niciun merit sau transpiratie personala.

Fara merit si transpiratie personala nu ajungi sa afli cine poti fi. Nu exista absolut nicio cale usoara. Niciun om n-a devenit campion pe o cale usoara. Teoria despre simplitatea vietii, despre cum totul poate fi usor si de la sine este emisa tocmai din starea de constiinta a omului care a depus deja efortul sa afle cine poate fi. A ajuns pe un varf de munte si iti spune ca e asa de frumos, incat te asigura ca merita efortul sa urci pana acolo. Iar tu ce intelegi? Ca vine sa te care in spinare? Ca trebuie sa astepti pe careva sa vina sa te care? Ca o sa inveti sa levitezi pana acolo? Ca o sa te bucuri de privelistea aia, de starea aia, de nivelul ala de constiinta fara sa depui niciun efort? Ca o sa ajungi acolo usor si de la sine?

Atunci continua sa visezi. Asa ceva nu se va intampla niciodata. Viata este grea, chiar foarte grea. Viata nu este despre ceea ce crezi ca poti, ci tocmai despre ceea ce crezi ca nu poti. Nu este despre ceea ce crezi ca stii, ci tocmai despre ceea ce nu stii. Viata iti cere mereu ceea ce nu stii ca esti, ceea ce nu stii ca poti sa simti, sa faci, iti cere sa te adaptezi si sa suporti necunoscutul. Iti cere sa te impaci si sa traiesti cu ideea ca tot ce faci e oricum inutil, daca te atasezi de ceea ce faci sau castigi, avand in vedere ca mori. Viitorul are infinite posibilitati incerte, cert e doar faptul ca toate sfarsesc prin moarte.

Daca stii ca nu ramai vesnic intr-o vacanta, nu merita efortul sa explorezi acele locuri, sa te bucuri de ceea ce poti face sau descoperi acolo? Ba da, fireste. Dar ar fi inutil sa te atasezi prea mult de camera de hotel pe care urmeaza s-o parasesti curand.

freedom

Si eu cum ajung acolo?

Pana la starea de constiinta de total abadon de sine, de iubire pentru oameni, pentru Dumnezeu, mai presus de sine, pana la starea de constiinta in care nimic n-ar fi prea mult sau prea greu in numele iubirii, pana la starea in care ce oferi te bucura mai mult decat ce primesti, nu exista usor si de la sine.  Dar chiar si in acea stare, doar constiinta, in sine, face diferenta. Imaginati-va acea stare ca pe un anestezic. Operatia e aceeasi. Doar ca unii o resimt pe viu, altii sunt anesteziati, precum drogatii sau indragostitii, si li se pare ca totul decurge usor si de la sine.

Einstein a spus acelasi lucru, cand se referea la teoria relativitatii, in gluma. Aceeasi perioada de timp ti se pare mai lunga sau mai scurta, in functie de ce faci. Timpul trece mai greu cand faci ceva ce nu-ti place si mult mai usor, pe nesimtite, cand faci ceva ce-ti place.

Spiritual vorbind, viata asta nu ni s-a dat doar pentru placere animalica, fiindca atunci n-o sa descoperim in aceasta viata cine suntem decat la nivel de: sunt un animal. Avem nevoie sa invatam, ca sa trecem clasa. E treaba fiecaruia daca ii place sau nu. Ca acceptam sau nu, e necesar sa depunem efort. Sa trecem prin ce nici nu ne imaginam,  prin multe chestii neplacute, pana cand ajungem sa ne cunoastem mai bine, pana cand toate astea incep sa ni se para doar niste amuzamente, niste iluzii. Cand incepem nu doar sa intelegem, ci sa simtim la propriu, pe propria piele, sa constientizam ce a spus Einstein, poate o sa vrem sa nu ne mai mintim si sa nu ne mai gasim scuze sau justificari. Sa fim sinceri cu noi insine. Sa ne dam seama pentru care motiv egoist nu ne place sa facem niste treburi si le percepem ca fiind un efort.

Adevarul e ca viata asta e grea. Ca trebuie sa muncim. Ca doare. Ca ne putem ridica mai presus de toate astea, daca vrem. Dar tot prin munca. Tot prin consecventa. Tot prin efort. Tot printr-un pret de platit, tot printr-o conditionare. Indiferent ce am face, nu scapam de ceea ce credem ca-i greu, rau, dureros. Singura eliberare e sa ajungem la o stare de constiinta in care nimic sa nu ni se mai para astfel. Asta e tot ce putem face.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: