E un citat care cuprinde in el chintesenta naturii noastre spirituale: “Tu esti acela”. Pare atat de simplu, dar la ce anume se refera? Pe de o parte, se refera la a ne regasi pe noi insine, de a ne vedea si reflecta in orice fiinta, pe de alta parte, sa reusim astfel sa ne reflectam in toti si totodata in Unul, in Fiinta Suprema, in Dumnezeu. Un indiciu pretios se regaseste in Biblie, sub indemnul de a nu-i face altuia ce noua nu ne place. Si in rugaciunea “Tatal Nostru”, sub indemnul de a-i ierta pe altii spre a fi noi insine iertati.

Ananda Hinaraj spunea ca citatul din cartile Maestrilor poate fi si mai mult redus si simplificat, la un singur cuvant, care ar putea fi o ruga profunda, in sine: “Tu”. Tu, nu eu, eu sub forma de tine. Poate fi bine pentru toti numai in aceasta stare de constiinta originara, din care provenim cu totii, si de care ne-am indepartat, atrasi de forma, de materie, de gand, de o falsa identitate care ne separa.

picatura-si-fotografia

Toata aceasta teorie e preambulul unei intamplari simple si edificatoare. Ma urc intr-un taxi. Il aleg fiindca avea lumina verde aprinsa, semn ca e liber, desi erau multe taxiuri disponibile, cu lumina stinsa. Soferul vorbea la telefon. Ii comunic adresa si mentionez ca ma grabesc sa ajung intr-acolo. Taximetristul nu se grabeste, e mai atent la conversatia lui telefonica. Nu porneste imediat si, dupa ce pleaca, merge extrem de incet, insistand la interlocutorul sau telefonic sa continue conversatia, pe care m-as fi asteptat ca tocmai el s-o incheie, ca sa ne vedem de drum.

-Stiti, ii spun direct, m-as simti mai confortabil daca ati incheia convorbirea telefonica si ati fi mai atent la drum. Nu va suparati…
– Nu ma supar, doamna, doar ma mir, imi raspunde omul cu sinceritate nedisimulata, in timp ce inchide telefonul nu in urma dorintei mele, ci pentru ca nu se putea intelege cu interlocutorul, care nu-i raspundea activ, la fel cum el insusi nu raspundea activ la ceea ce facea. De ce sa va deranjeze ca vorbesc la telefon in timp ce merg?
– Pai, daca n-ar fi niciun motiv, nu ar exista chiar si o lege in acest sens, argumentez.
– A, legea aia! Pai si aia care au dat-o vorbesc la telefon in timp ce merg. Care-i problema?
– E vorba despre atentie. In calitate de client, m-as simti respectat, in urma serviciilor dvs, daca ati acorda toata atentia cursei. Daca stiam ca sunteti ocupat sa vorbiti la telefon si ca veti continua in timpul cursei, puteam alege un taximetrist complet liber si disponibil.
– Dar, doamna, pe mine chiar ma ajuta sa ma concentrez mai bine la mers faptul ca vorbesc la telefon. Iar asta nu inseamna ca nu-mi respect clientul, dimpotriva.
Simteam ca omul era sincer. Si la fel de direct ca si mine. Mirarea lui ma mira, mirarea mea il mira. Am incercat sa inteleg punctul lui de vedere, modul lui de gandire.
– Deci, sa inteleg ca pe dvs nu v-ar deranja, in calitate de client, daca taximetristul ar vorbi in timpul cursei?
– Deloc! De ce sa ma deranjeze, daca isi vede de drum? M-ar deranja si mi-ar fi jena daca ar trebui sa asist la o conversatie privata de-a lui, in cazul asta da.
– Va inteleg. Ceea ce pe dvs nu va deranjeaza, considerati ca n-ar trebui sa-i deranjeze nici pe altii. Si, totusi, suntem diferiti, oricat de greu ne-ar fi sa credem. Ramane de vazut daca suntem dispusi sa luam in considerare faptul ca pe altul chiar poate sa-l deranjeze ceea ce pe noi nu ne deranjeaza. Mie mi-e indiferent daca discutia telefonica pe care o purtati este privata sau nu. Cred ca asta va priveste pe dvs, nu-i treaba mea.

Taximetristul ma asteapta sa cobor si sa revin. Cand ma intorc, avea tigara aprinsa, geamul intredeschis, in masina mirosea a fum. Continuand sa fumeze, in timp ce ma urcam in taxi, omul ma intreaba:
– Va deranjeaza ca fumez?
Ma gandesc o clipa si ii raspund ca nu, poate sa continue. Mi-era destul de indiferent daca fuma sau nu, desi as fi preferat sa n-o faca. Am apreciat ca macar s-a ostenit sa ma intrebe. As fi apreciat si mai mult daca ar fi anticipat ca era posibil sa ma deranjeze si ar fi evitat ca, pentru placerea sa, sa ma astepte cu masina plina de fum. Insa asta simteam ca ar fi trebuit sa fie treaba lui, iar daca el nu si-o asuma, treaba mea era sa fiu ok oricum. Era deja suficient schimbul de pareri. Ajunsesem la timp, indiferent de convorbirea telefonica sau de discutia principiala despre convorbirea telefonica. Ne facuseram oricum treaba impreuna. Placerea e optionala si personala.

“Tu esti acela”, tu esti oricare. Dar daca nici prin cap nu-ti trece ca acel oricare poate fi diferit de tine? Ca depinde de tine sa anulezi aceasta aparenta diferenta? Esti, oare, dispus sa-i acorzi atentie? Sau doar ti se va parea aberant? Suntem, oare, dispusi sa devenim la fel cu cei care nu sunt la fel ca noi, in aparenta? Indiferent de acestia si chiar de reciprocitate? Aceasta este intrebarea. Daca toti am fi dispusi la asta, ar fi bine pentru toti. Dar insasi aceasta disponibilitate li se pare multora o utopie si tocmai de aceea chiar este.

Anunțuri

Comments on: "Cum ar putea fi bine pentru toti?" (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: