Totul incepe si se reduce prin: ce vrei? Cati oameni ar fi interesati de reteta fericirii prescrisa de un calugar? Daca vrei sa folosesti informatiile spirituale, new-age, yoga sau orice gen de cunostinte sau practici ca sa te simti tu bine, ca fiind totul despre tine si placerea ta, despre cum sa-ti fie tie usor si comod, fara sa depui efort sau cu efort cat mai putin, fara sa-ti folosesti discernamantul, atunci ai grija ca poti sa ajungi s-o iei razna astfel.

De asta religia se opune asimilarii si practicarii unor astfel de cunostinte. De asta le considera instrumente diavolesti, rele. Fiindca pot fi, intr-adevar, foarte periculoase. Cel putin in aceeasi masura in care pot fi extrem de benefice, de folositoare.

Ceva atat de pretios precum yoga n-a fost inventat ca sa castigi tu la loto. Ca sa obtii tot ce vrei, aici, in aceasta viata, fara efort. Ca sa te folosesti de alti oameni. Ar fi ridicol si complet lipsit tocmai de spiritualitate, nu crezi? Pretul moralitatii nu este niciodata unul negociabil si nu-l poti pacali pe Dumnezeu. Din acest motiv, practicile spirituale erau ascunse, secrete, nu avea oricine acces la ele. Nu erau predate in scoli, nu erau publice, existau prea putini specialisti autentici. Stiintele spirituale sunt ca o bomba cu ceas in mainile unui ageamiu, interesat doar de beneficiile exterioare, materiale, pe care le-ar putea obtine.

De regula, scopurile oamenilor alterneaza intre obtinerea placerii si evitarea suferintei. Doua fatete diferite ale aceleiasi monede, de aceeasi valoare.  Scopul este cel mai important. Pentru care motiv esti interesat de spiritualitate? De cunoastere si de practici spirituale? De informatii new age? Ce urmaresti, ce doresti, de fapt? Exista foarte putini, extrem de putini cunoscatori autentici. N-o sa-i vezi ca-si fac reclama. Ei nu-si impartasesc cunostintele oricum si oricui. Datoria lor este sa le protejeze si sa le ofere numai celor interesati in mod autentic de evolutie si realizari de natura spirituala.

deus-interruptus

Cineva zicea ca suntem 99% animal si 1% discernamant. Prin discernamant iti asumi responsabilitatea de a fi om, mai presus de animal. Mai presus de placeri si pofte animalice. Scuzele si acuzele nu sunt de niciun folos. Degeaba iti suna bine spiritualitatea, daca nu ti-e scop. Animalul ar spune mereu ca n-are 99% din ce si-ar dori.

Animalul stie cine este, dar nu este constient de consecintele actiunilor sale. Dar omul, omul stie cine este? Este macar interesat sa afle? Asta face toata diferenta. Pentru care scop folosesti niste informatii, instrumente, tehnici.

Animalul, lipsit de discernamant, se autodistruge, in cele din urma. Precum soarecele din acel experiment stiintific despre placere. I s-a conectat un fir la creier, in zona responsabila cu placerea orgasmica, iar animalul putea activa oricand acea zona apasand un buton. A uitat de mancare, a uitat de orice altceva si a tot apasat butonul, pana cand a murit.

Deci, iata, animalul, despre care am putea crede ca este cel mai interesat de supravietuire, se autodistruge pentru propria placere de moment. Omul nu are decat o singura sansa de a se ridica mai presus de animal. Sa acceseze placeri superioare celor animalice. Problema e ca la strugurii astia se ajunge greu si omul, necunoscandu-le gustul, crede ca sunt acri tocmai pentru ca necesita efort. In primul rand, efortul este perceput ca desprinderea de dependentele placerilor bine cunoscute.

Mistificarile spirituale sunt disonante cognitive, prin care omul se minte ca ar fi interesat de notiuni de spiritualitate, in timp ce alearga si isi consuma tot timpul si toata energia dupa scopuri cat se poate de animalice. Cand, vreodata, iti vor ajuta banii, placerile, traiul usor si comod, sa raspunzi la intrebarea: cine esti? Stii cine esti, dincolo de aparente, dincolo de etichete, de statut, dupa ce nu te mai identifici cu corpul tau, cu gandirea ta, cu povestea ta, cu problemele sau dorintele tale materiale, cu familia ta, cu societatea in care traiesti, cu aceasta lume?

Exista un pret de platit pentru tot. Chiar si pentru a obtine un trai usor. Intotdeauna, pretul e mare, indiferent ca suntem constienti sau nu. A fost simplu pentru acel animal sa apese butonul placerii usor de obtinut, dar cat l-a costat asta, in final?

Cati sunt dispusi sa plateasca pretul adevarului? Eu ii aud pe majoritatea oamenilor spunand ca nu sunt pregatiti. E cat se poate de indoielnic ca vor fi vreodata. Dar are grija viata de asta. Oamenii nici nu vor realiza cat sunt de pregatiti, atunci cand vor pierde tot ce s-au straduit sa obtina. Si deseori nici atunci nu realizeaza ca efortul lor a fost in van si ca efortul, daca tot exista acest pret de platit, poate fi depus in alt scop. Intr-o zi, nu mai avem incotro. Cand incepe trezirea, iti dai seama ca niciodata n-ai fi putut sa te simti pregatit pentru acest necunoscut. Chiar daca esti cat se poate de pregatit.

Acum, ce urmeaza sa faci si in ce scop? Imagineaza-ti o clipa ca ceea ce vrei sa obtii, prin ceea ce urmeaza sa faci, vei fi pierdut deja. Mai ai chef?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: