Inca aud ecoul vorbelor tatalui meu, vorbe pe care mereu mi le repeta in copilarie si adolescenta: “simtul echilibrului”. Calea de mijloc, precum ar spune Buddha. Nicio forma de exces nu poate reprezenta calea. Azi voi scrie despre alimentatie.

Nu am niciun merit ca sunt vegetariana, asa m-am nascut. Niciodata nu mi-a placut carnea, nu mi-au placut gustul si mirosul ei. Deci, in cazul meu, n-a prea fost o optiune. M-am simtit diferita si neinteleasa si m-am bucurat cand a aparut moda raw-vegana, fiindca am aflat ca exista si alti oameni, care sustin altceva decat aceia care pareau diferiti de mine. Sustin ca nu este sanatos consumul de carne, cu dovezi stiintifice.

Am avut de multe ori tendinta sa-mi arog superioritatea regimului meu alimentar, poate si in urma faptului ca m-am simtit exclusa sau chiar pedepsita pentru preferintele mele culinare. Insa nicio astfel de justificare nu este justificata, intemeiata. Mi-am amintit ca n-am niciun merit pentru asta. Puteam, la fel de bine, sa ma nasc o carnivora inraita, sa-mi placa sa consum carne si sa nu-mi convina ca unii zic ca n-ar fi sanatos, fiindca aceasta informatie ar porni o adevarata contradictie in mine.

Stiu prea bine, vegetariana fiind, ca nu-i sanatos sa fumezi, fumatoare fiind. N-am niciun drept, asadar, sa judec preferintele culinare ale cuiva, cata vreme un nefumator m-ar putea judeca si categorisi pe mine. Sau cata vreme am facut parte sau pot face parte din toate categoriile: au existat perioade in viata mea cand am fost carnivora, fumatoare si in toate felurile. Asa ca m-am mirat cel mai tare, de nenumarate ori, de masochismul paradoxal cu care m-am hranit adesea.

Ieri, s-a intamplat sa vorbesc cu o femeie care mi-a spus ca tine post. Am auzit-o spunand: “asta avem voie, asta nu avem voie, sambata e dezlegare la peste”. Viata multor oameni este guvernata de “Asa trebuie, asa nu. Asta trebuie sa fac, asta nu. Asta am voie, asta nu.” Daca ar fi intrebati care este motivul, n-ar prea sti sa-l spuna, venind din ei insisi. Ar fi tot fiindca “Asa trebuie, dar nu stim de ce. Ca sa (ne) fie bine.” “Binele”, pe care il urmaresc unii oameni, are de multe ori la baza o pura frica irationala. De o autoritate, de boala, de pacat, de neizbavire spirituala. Adica, in mod paradoxal, exact inversul motivelor pentru care ceea ce fac sa izvorasca, in mod natural, din ceea ce simt si sunt: din iubire, grija si responsabilitate constienta pentru fiinta lor si a altora.

“Binele” care rezulta de aici e ca oamenii se impart in categorii. Iar asta numai “bine” nu este. Si unii, si altii, se pot simti regi sau paria in categoriile lor. Categoria, in sine, este “raul”. Toti oamenii sunt raw-vegani. Nu cred ca exista niciun carnivor care sa nu consume uneori un mar crud, o felie de pepene, o rosie cruda, o salata. Toti suntem raw-vegani, doar ca unii dintre noi mai consuma si altceva, de pilda carne.

food art

Regimul alimentar nu poate rezolva totul. O banana e raw vegana, dar contine foarte mult zahar. Zaharul hraneste celulele canceroase. Cunosc raw vegani sau vegetariani obezi. E clar ca alimentatia lor nu este una echilibrata, ca ceva este in neregula. Un raw vegan, pionier in Romania in acest trend, a recunoscut intr-un interviu public ca acest regim alimentar nu i-a rezolvat problemele, framantarile interioare, depresia. Cunosc oameni care si-au impus sau au adoptat un regim alimentar drastic, raw vegan, si au avut ulterior probleme de sanatate. Cunosc carnivori mult mai pasnici si mai buni la suflet decat unii oameni care postesc sau au adoptat un regim din care au exclus carnea.

Hipocrate a avut dreptate ca suntem ceea ce mancam, dar nu doar la nivel fizic, corporal, ci si la nivel psihic sau spiritual. Daca trufia, orgoliul de a nu consuma carne, inclusiv prin reprimare, se transforma intr-o categorie din care ii excludem pe alti oameni si ii judecam, insusi acest fapt nu ne serveste prea mult in directia evolutiei pe care o dorim. Fiindca ne hranim orgoliul si trufia si ne hranim apoi cu ele.

Poate fi de mirare ca unii oameni salveaza animale sau militeaza pentru un tratament bland al animalelor, in timp ce servesc animale sacrificate in farfurie. Face parte din paradoxul naturii umane. Omul este si el un animal, care consuma animale. Omul este capabil sa omoare oameni. Diferenta e ca animalele fac asta din instinct si din stricta necesitate, pe cand omul o face din placere si chiar in exces. Vechi civilizatii aveau obiceiul sa se roage inaintea sacrificarii unui animal pe care urmau sa-l consume. Ma indoiesc ca vreun raw vegan ar refuza sa consume carne daca n-ar avea posibilitatea de a consuma absolut nimic altceva, ca sa supravietuiasca. Exact ca in filmul “Life of Pi”.

Am avut sansa de a afla cateva detalii din culisele bolii si tratamentului lui Steve Jobs. Un ilustru medic, care a facut parte din echipa care l-a tratat, nu putea pricepe ce anume fusese gresit, de ce au esuat sa-l salveze. Un om, care s-a  vindecat de cancer de colon in stadiul IV, l-a lamurit pe medicul respectiv. Dieta raw vegana, pe baza de suplimente, precum spirulina si chlorella, poate avea doua taisuri. Pe de o parte, ajuta enorm organismul, pe de alta parte, poate dauna, in anumite cazuri. Fiindca aceste alge, care ar putea eradica foametea planetara, fiind alimente atat de complete si considerate superalimente, pe buna dreptate, contin, printre altele, fier si metale. Iar fierul si metalele hranesc celulele si tumorile cancerigene.

Corpul isi face treaba lui, pe baza programarii noastre. Pe baza hranei pe care i-o furnizam. Dar corpul este influentat si de programarile noastre mentale, de bagajul nostru de emotii interioare. Gandurile si emotiile reprezinta tot o forma de hrana, mai subtila, dar extrem de importanta si mult prea des ignorata. Nu putem vorbi despre vindecare sau despre evolutie spirituala fara sa luam in considerare hrana, sub toate aspectele ei.

Un raw vegan poate ca are grija de hrana sa alimentara, dar daca ii judeca si ii categoriseste pe carnivori, nu are grija de hrana sa mentala si sufleteasca. Pana la urma, oricat de sanatos, minunat, frumos, tonifiat, am avea grija sa fie corpul nostru, el tot moare intr-un final, dintr-o cauza sau alta. Si atunci, ce am facut? Ne-am preocupat excesiv de ceva ce nu ne apartine decat temporar si care ne va parasi. Am ignorat hrana mentala si spirituala.

Unii oameni au grija in exces de hrana lor mentala. Aduna si consuma informatii, digera biblioteci si universitati, nu se satura de cunoastere. E tot o forma de exces. In final, cea mai spilcuita si nobila minte tot ne va parasi. Si nici nu se poate spune ca ne ajuta intotdeauna in aceasta viata, ca ne asigura pacea, fericirea. Hrana trupului si hrana mintii nu vor fi niciodata suficiente, in lipsa hranei spirituale.

De aceea, va intreb azi, in zi de post: cu ce va hraniti sufletul? Cu iubire sau cu furie, ura, resentimente? Cu iertare sau cu razbunare si regret? Cu compasiune sau cu judecati, etichete si categorii? Cu blandete si bunatate sau cu frica, nervi, reprimari si agresivitate?

Comments on: "Despre alimentatie, carne si suflet" (1)

  1. Si un sfant parinte spunea ca „decat sa tii post si sa te mandresti, mai bine mananci carne.” E adevarat ca gandurile si emptiile sunt cele mai importante in mentinerea sanatatii, dupa cum spune si Lazarev, si toti vindecatorii spirituali. Si totusi, a manca carne, reprezinta un mod de a accepta uciderea animalelor, a unor fiinte viii, chiar de a o incuraja. In plus, prin carne se introduc in organism si caracteristicile energetice ale animalelor sacrificate, inclusiv teama si durerea lor din momentul sacrificarii. De aceea cei ce mananca carne nu pot avea vibratii inalte, oricat s-ar stradui.
    Desigur, asta nu trebuie sa fie un motiv de mandrie pentru vegetarieni, dar nici sa ne induca un sentiment de acceptare a carnii pe baze false. Cei care nu s-au simtit bine trecand prea brusc la dieta vegetariana aveau probabil organismele prea intoxicate, si obisnuite cu toxinele carnii, exact la fel ca fumatorii inraiti cu nicotina. In plus, majoritatea celor bolnavi si care trec brusc la vegetarianism nu o fac din motivele corecte, emotiile si convingerile lor sunt inca „carnale”, de aceea probabil dieta singura nu da rezultate. Totusi, au existat cazuri de vindecari de cancere atunci cand s-a renuntat la carne – pentru oamenii foarte credinciosi si optimisti.
    Nu proteinele, mineralele sau vitaminele continute in vegetale fac bine sau rau singure, fara componenta spirituala (si asta o spune un medic.:) ) Altfel, cum se explica sanatatea deplina a unor asceti care mananca doar paine uscata si cateva legume, timp de ani de zile? Ba, exista chiar si oameni care se hranesc doar cu prana, au scris chiar si carti.
    Desigur, nu spun acum sa ne grabim toti sa ajungem acolo, sa fortam, dar nici sa luam partea biochimica a hranei drept definitorie.
    Dupa parerea mea, toti oamenii vor trebui sa ajunga la vegetarianism, mai devreme sau mai tarziu, e o evolutie fireasca. Nu putem pretinde ca suntem buni si sa acceptam uciderea unor fiinte drept lucru firesc. Si apoi, mai departe, cine stie, poate chiar la hranirea cu energie universala… Desigur, fiecare are ritmul lui, si nu trebuie fortat sau grabit.

    Totusi, mi-a placut articolul, pentru ca are un ton echilibrat, si spune adevarul fara a incerca sa convinga.

    Iata si pareri similare::
    https://childagain.wordpress.com/2015/10/19/pareri-ne-cuminti-despre-un-aspect-banal-al-societatiinoastre/
    http://univcrestact.blogspot.fr/2010/12/despre-consumul-carnii.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: