Despre mancare

„Daca te uiti cu lupa la apa pe care o bei – mi-a spus mie un inginer – ai sa vezi ca apa e plina de viermi, mici, mici de tot, care nu se vad cu ochiul liber. O sa vezi viermii si n-o sa mai bei. N-o sa mai bei si o sa crapi de sete.”

„- Si care e mancarea care-ti place cel mai mult, mosulica?
– Toate, toate, fiule. E mare pacat sa zici: asta-i buna, asta-i rea!
– De ce? Nu poti sa alegi?
– Nu, vezi bine, nu se cade.
– De ce?
– Pentru ca exista oameni infometati.”

„E o fiara crancena omul, cand e tanar; o fiara crancena, care mananca oameni! Mananca el si carne de miel, si pasari, si porci, da’ pana nu mananca carne de om, nu, nu e satul.”

„Lupii nu se mananca intre ei, dar calugarii da!”

„Nu poate sa treaca nici o seara fara sa mancam? Eu aveam un unchi care era calugar si in zilele saptamanii nu baga in gura nimic, decat apa si sare. Duminica si de marile sarbatori adauga un pic de pasat. Ei bine, a trait 120 de ani.”

mancare

„Eu, a zis el, cand am pofta de ceva, stii ce fac? Ma indop pana mi se face greata, ca sa mi se faca lehamite si sa nu-mi mai fie gandul acolo. Sau sa ma gandesc la lucrul acela cu dezgust. Cand eram pusti, ma innebuneam dupa cirese. Nu prea aveam bani, nu puteam sa cumpar multe odata, asa ca, dupa ce le mancam, aveam pofta sa mananc altele. Zi si noapte, numai la cirese mi-era gandul, imi curgeau balele dupa ele, un adevarat chin! Dar intr-o buna zi, m-am infuriat, sau mi-a fost rusine, nu stiu bine. Am simtit ca ciresele fac ce vor din mine si ca sunt un caraghios. Atunci, ce-am facut? M-am sculat noaptea tiptil, am scotocit in buzunarele lui taica-meu, am gasit o megidie de argint, am umflat-o si dimineata cu noaptea-n cap m-am dus la unul cu fructe. Am cumparat un cos intreg de cirese, m-am instalat intr-un sant si m-am pus pe mancat. Am varat si am tot varat in mine la cirese pana m-am umflat. Nu mult dupa aia, mi-a fot rau la stomac si am varsat. Am varsat, am varsat pana m-au luat toti dracii, jupane, dar din ziua aceea s-a ispravit cu ciresele. Nu le mai puteam suferi. Eram eliberat. Ma uitam la ele si spuneam: nu mai am nevoie de voi!”

„Curioasa masinarie si omul asta! Zise el uimit. Il indopi cu paine, cu vin, cu peste, cu ridichi de luna, si din asta ies oftaturi, rasete si visuri. O uzina! Cred ca in capul nostru e un cinema sonor si vorbitor.”

„Divina e forta nepieritoare care transforma materia in spirit. Fiecare om are in el o particica din aceasta divina valtoare si de aceea izbuteste sa transforme painea, apa si carnea in gandire si in actiune. Zorba are dreptate: Spune-mi ce faci din ceea ce mananci ca sa-ti spun cine esti!”

(din cartea „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: