Despre facerea omului

Intr-o dimineata, bunul Dumnezeu s-a trezit catranit de tot. Ce soi de Dumnezeu oi mai fi si eu? N-am nici macar un om care sa ma tamaieze sau sa jure pe numele meu si sa mai treaca vremea! M-am saturat sa tot traiesc de unul singur ca o cucuvea batrana!

Scuipa in palme, isi sufleca  manecile, isi pune ochelarii, ia un bulgare de pamant, scuipa deasupra, sa-l faca lut moale, il framanta bine, asa cum se cuvine, plamadeste din el un omulet si-l pune la soare. Dupa 7 zile, il scoate de acolo. Era copt.

Bunul Dumnezeu se uita la el si-l bufneste rasul: sa ma ia dracu’, zise el, daca asta nu e un porc asezat pe labele din spate! Nu-i defel ce am vrut eu sa fac. Am sfeclit-o! Il apuca de pielea gatului si-i arde un picior. Hai, cara-te! Intinde-o! N-ai decat sa faci alti purcelusi acum, al tau e pamantul. Da-i drumu’!

Dar, sa-mi fie cu iertare, nu era defel un porc. Purta o palarie moale, o haina aruncata intr-o doara pe umeri, un pantalon cu dunga si niste papuci cu ciucuri rosii. Si mai avea la cingatoare – diavolul trebuie ca i l-a dat, cu siguranta – un pumnal bine ascutit pe care sta scris: „Te aranjez eu!” Era omul.

Bunul Dumnezeu i-a intins mana sa i-o sarute, dar omul si-a rasucit mustata si a zis: „Hai, mosulica, da-te la o parte, ca vreau sa trec!”

(din cartea „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis)

creatia

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: