Educatia emotionala

Educatia inteligentei emotionale este denumita si alfabetizare emotionala a copiilor. Cercetarile neurosiintifice din ultimii 30 de ani au aratat ca stima de sine a copilului e cea mai importanta. Rezultatele scolare influenteaza mult mai putin succesul in viata.

Ne nastem cu sase emotii, inscrise in codul nostru genetic: bucurie, tristete, teama, furie, surpriza, dezgust. Rolul lor a fost dintotdeauna sa ne ajute sa supravietuim. Inhiband emotiile copiilor sau incercand sa le indepartam pe cele asa-zis “negative”, ii invatam sa-si reprime niste instrumente extrem de valoroase pentru existenta si dezvoltarea lor.

E preferabil sa incurajam si sa sprijinim copiii sa-si traiasca emotiile pana la capat, sa nu le considere bune sau rele. Fiindca fiecare emotie are un rost, unele pot indica dureri care au nevoie de vindecare. Incercarea de a inlatura o emotie nu face decat s-o amane. Emotiile reprimate nu dispar, raman depozitate in amigdala, sediul lor din creierul limbic.

Orice ocazie poate scoate la suprafata si reedita emotia reprimata, prin orice ii poate aminti copilului de circumstantele in care a simtit-o prima oara. E ceea ce se numeste ancora in psihologie. Cele cinci simturi se ancoreaza de o situatie si imprima amintirea unei emotii.

emotions

Alfabetizarea emotionala a copiilor, dupa Daniel Goleman, autorul “Inteligentei emotionale”, consta in incurajarea lor de a-si accepta si trai emotiile. Parintele isi poate sprijini copilul, fiindu-i alaturi, incurajandu-l sa-si defineasca emotia, s-o verbalizeze, s-o localizeze pe corp si sa-i acorde atentie. Aceasta tehnica il conecteaza pe copil la sine si la prezent, sustinut de caldura si iubirea parinteasca.

E cel mai bun sprijin si totodata cea mai eficienta educatie pe care o poate oferi un parinte. Copilul nu se simte singur, iar senzatia aceasta il va insoti intreaga viata. Senzatia ca fiinta lui este pretioasa si conteaza, ceea ce ii consolideaza stima si increderea in sine, senzatia de a fi acceptat, de a fi incurajat sa se manifeste, fiind el insusi, senzatia de a se simti iubit.

Primul pas este verbalizarea emotiei. O emotie verbalizata este o emotie acceptata si integrata in constient. E foarte important ca parintii sa incurajeze discutia, sa-si intrebe copiii cum se simt si sa-i indemne sa vorbeasca despre asta. De multe ori, cand ne sunam sau ne intalnim, ne intrebam unii pe altii: “Ce faci?”, dar de fapt aceasta intrebare nu se refera atat de mult la ceea ce facem, cat la ceea ce simtim. Cea mai importanta atentie pe care i-o putem oferi cuiva este asupra a ce simte. Toti oamenii au nevoie de oameni carora le pasa. Cum se simte un om e mai important decat ce face, daca a mancat, daca s-a achitat de sarcini sau si-a rezolvat problemele. Fiindca, pana la urma, toate acestea depind in cea mai mare masura, indiferent ca ne dam sau nu seama, de modul in care ne simtim.

Al doilea pas este trairea, asumarea emotiei respective. Parintele isi poate sprijini copilul sa invete ca emotiile vin si pleaca si ca el este perfect capabil sa treaca prin ele. In caz contrar, daca parintele isi va sili copilul sa-si reprime emotiile, el va invata ca aceastea sunt periculoase si ca nu este echipat sa le poata face fata, atitudine care ii va stirbi increderea in sine.

Al treilea pas este acceptarea ca suntem diferiti si simtim diferit. E foarte important sa ne invatam copiii ca e in regula sa aiba emotii diferite de altii, inclusiv de parinti, ca e in regula sa simtim in mod diferit, iar asta nu inseamna nicidecum ceva bun sau rau si nu e nevoie de standardizari, comparatii sau categorii.

Al patrulea pas este sa ne incurajam copilul ca orice emotie este buna, este in regula. Atunci cand copilul este indemnat sa se concentreze si sa-si accepte lumea interioara, cu incurajarea ca este perfect echipat si capabil sa gestioneze tot ce se afla acolo, el stabileste un contact mai bun cu sine, iar acest contact ii asigura resursele de care va avea nevoie pentru a se descurca in diferite situatii de viata.

Al cincilea pas, extrem de important in parenting, este reorientarea atentiei copilului. Il putem numi un pas-cheie. Cu toleranta si blandete, putem redirectiona emotiile “negative” sau (auto)distructive ale copilului catre noi, transformandu-le in altceva. Cand copilul simte furie, parintele ii poate redirectiona furia de la altii sau de la sine catre joc. Il poate antrena intr-o bataie cu pernele, prin care copilul sa-si poata manifesta si canaliza furia, si-o poate goli in timp ce si-o traieste si nu si-o reprima.

Atunci cand nu te simti singur, cand te simti inteles si acceptat, orice emotie ai avea, nu te mai temi de supravietuire. Aceasta este teama care se ascunde in majoritatea comportamentelor dificile la copii si adulti. Frica de supravietuire genereaza tendintele de control si de manipulare sau acceptarea cu mai multa usurinta a situatiilor sau relatiilor nocive. Un copil care isi simte parintele mereu alaturi, in copilarie, creste mult mai puternic, curajos si increzator, e mult mai sanatos, mai putin conflictual, mai performant si armonios in viata si in relatiile cu ceilalti.

Sursa: Olivia Mantelers, expert in parenting

Comments on: "Educatia emotionala" (2)

  1. Constantin said:

    …..Ne nastem cu sase emotii, inscrise in codul nostru genetic: bucurie, teama, furie, surpriza, dezgust. Rolul lor a fost dintotdeauna sa ne ajute sa supravietuim….
    De ce șase emoții, pentru că la enumerarea textuală sunt de fapt cinci ? Întrebarea este retorică, pentru că în această seara postez ultimul comentariu pe blog-ul dumneavoastră. Nu voi mai vizita acest blog din motive personale (și, cu siguranță, subiective). Am început să-l vizitez în urma apaiției dumneavoastră în emisiunea UNIVERSUL CREDINȚEI, dar ceea ce afirmați și arătați în acea emisiune generează clar (pentru mine) o disonanță cognitivă. De fapt, întrebările „existențiale” pe care vi le puneți – sau le puneți în gura copiilor / copilului – nu au nici cea mai mică legătură cu trăirea ortodoxă, trăire care aduce cele mai mari satisfacții sufletești. Vă doresc tot binele din lume, pentru lume ! (pentru sine se pare că nu prea aveți abilități).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: