Omul si societatea

Cursul de dezvoltare personala pe care l-am sustinut la Bacau a fost gazduit de Centrul Oxygen, dedicat reabilitarii dependentilor. Printre participantii la curs s-au numarat psihologi si asistenti ai centrului. Ii multumesc preotului Liviu Burlacu pentru onoarea de a urma cursul alaturi de mine si pentru organizarea sesiunii de la Bacau. Dansul a avut initiativa infiintarii centrului, inaugurat in martie 2016, si depune eforturi colosale pentru a-i sprijini pe oamenii internati, in procesul lor de reabilitare. Locul e plin si sunt chiar liste in asteptare. Sunt internati, de bunavoie, dependenti de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, de video games.

Il voi numi Dean (dupa actorul din filmul „Rebel without a cause”), spre a-i pastra anonimatul. E unul dintre pacientii centrului de reabilitare. Inalt, carismatic, cu o claie de par in dezordine, e rebel si revoltat pe oameni, pe societate, pe sistem, pe “ceilalti”. Cu o seara inainte, il auzisem injurand, plangandu-se ca femeile bat la cap, rudele judeca, oamenii eticheteaza, toti vor cate ceva si nu-i poti multumi, nu le poti face pe plac. Vor de la tine sa fii intr-un fel sau altul, sa respecti reguli, si nu exista nimeni care te inteleaga si nicio forta divina care sa te salveze.

Intr-o scurta pauza, Dean mi s-a adresat brusc, spargand tacerea. Mi-a zis sa am grija sa pastrez curatenia. “Poftim?”, l-am intrebat, invitandu-l sa continue. “Mda, a mormait, noi facem curatenie aici. Trebuie pastrata curatenia. Toti vor asta, parca numai asta ii intereseaza. Curatenie si iar curatenie.” “Care toti?”, l-am intrebat. “Toti, aici, acolo, aia, ei…”, a inceput el sa devina incoerent. “Numai de asta le pasa.”, a adaugat cu obida. “Cui? Care ei?”, am insistat. “Ei, lor… Tuturor… Aici, acolo, peste tot… Sa respecti reguli, ca asa trebuie sa fie, ca asa fac toti.”

Am tacut. “Stii, imi marturiseste cu un zambet conspirativ, cand cineva arunca la cos ceva, mie imi vine sa arunc langa cos.” Ridica din umeri, cu privirea plecata in pamant. “Asa sunt eu. Pur si simplu asa imi place.” Continua sa rada, fara sa ma priveasca. “Pai, atunci fa ce-ti place.”, il provoc usor. “Nu pot, aia e. Se supara ei, toti. Nu le convine ca nu pastrez curatenia, la fel ca ei. Ca nu sunt ca ei.”

Incepe brusc sa picure, apoi se porneste ploaia. Cade lin si tacut peste noi. Ramanem amandoi nemiscati. “Uite, ii zic, zambind si eu, nu mai conteaza. Vine ploaia. Curata tot, curata murdaria. Face curatenie la loc, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.” Ridica mirat ochii spre mine, ma priveste o clipa, apoi fixeaza iar pamantul. “Hmmm… Stii, imi zice, cand le spuneam asta se uitau ciudat la mine. Am incercat sa le spun. Uitati-va – erau niste tevi de-alea de scurgere – vedeti? Toate duc in acelasi loc. Tot acolo ajung. Dar pe ei nu-i intereseaza.”

Scurta mea pauza s-a incheiat. “Iti multumesc, omule, mi-a facut placere.” “Multumesc, si mie”, imi raspunde cu o sinceritate simpla si adanca.

Intru la curs si mentionez scurta discutie. Psihologii de la centru se anima. Dean e o mica vedeta acolo. Aflu ca are inclinatii artistice, dar n-a facut nimic cu ele. De multa vreme e dependent de droguri. Are o varsta matura si n-a putut niciodata sa se adapteze la lumea si la realitatea asta. Aflu ca e un visator si vorbeste de parca ar fi de pe alta lume, de pe o lume mai buna, e foarte profund si intepenesc toti, impresionati, cand incepe el sa vorbeasca.

A fost diagnosticat cu tendinte paranoide. Majoritatea dependentilor capata automat astfel de etichete generice de diagnostic. La cativa ani, apare un nou standard de criterii pe baza carora se stabileste diagnosticul psihiatric. Manualul se schimba cam la 5 ani si reprezinta Biblia psihoterapeutului. La moda este acum manualul inventat de americani, pe care l-au preluat si europenii. Acum, conform acestui manual, depresia se diagnosticheaza cu mult mai multa usurinta. Daca in 2000, unul dintre criteriile de stabilire a patologiei era o suferinta ce depasea 6 luni, acum acest timp s-a redus la 6 saptamani. Si a fost inclus si doliul aici. Deci, daca un om sufera mai mult de 6 saptamani dupa un deces, indeplineste unul dintre criteriile prin care, din punctul de vedere al psihiatriei moderne, ar putea fi diagnosticat cu depresie si i s-ar putea prescrie tratament medicamentos.

Traim intr-o societate care are tendinta de a patologiza viata cotidiana, precum spunea cineva foarte bine informat si pregatit in domeniul psihoterapiei. Din aceasta tendinta de a patologiza se fac bani si industria farma prospera. Nu poti? Ia pastile! Criteriile de adaptabilitate la societate se ridica la o stacheta aproape imposibil de satisfacut, caz in care individul incepe sa creada si i se induce ideea ca nu este suficient de bun sau e „defect”. E nevoie de altul, mai bun, care sa-i prescrie o reteta sau care sa-l conduca. Ajungem sa luam medicamente pentru a rezista la acest mediu cu standarde aproape imposibile, pentru a ne adapta la un nivel insuportabil de stres, de pilda. Doliul prelungit sau neintelegerile frecvente cu seful au devenit criterii de diagnosticare cu depresie.

krishnamurti

In conditiile acestea, in conditiile in care se intampla, de pilda, ca la facultatile de stat sa predea astfel de stiinte niste profesori care nici macar nu au diploma de absolvire, se pare ca Dean are mare si cutremuratoare dreptate cand vorbeste despre sistemul in care traim. Logica lui e perfecta cand abordeaza subiectul asta.

Dean s-a refugiat ani de zile in droguri, anesteziindu-si constiinta, preferand o alta realitate, mai adaptata perceptiei sale. E tare catranit pe oameni, pe societate, pe sistem. Refuza sa se adapteze la toate acestea. Parintii lui sunt batrani si disperati. Nu stiu ce sa mai faca, nu-l mai pot intretine, ar prefera sa-l preia psihiatrii, sa-l faca om normal si adaptabil. “E genial ce spune, marturiseste un psiholog. Ai tot sta sa-l asculti. Zice foarte bine, pana intr-un punct in care i se frange logica.” Care e acel punct? E punctul in care vine vorba despre responsabilitatea lui.

Omul asta refuza sa se adapteze la lumea asta, sa traiasca si sa functioneze in ea. Dar alta mai buna nu exista decat in visele si in gandurile lui, din pacate. Intre timp, refuzand contactul cu realitatea asta, deseori incomoda, neplacuta, dureroasa sau chiar nedreapta, pierde bucuriile pe care le-ar putea trai aici. Pierde timpul de aici si tot ce ar putea face, in aceste conditii. E unul dintre oamenii care nu se pot dezvolta personal din cauza ca refuza sa existe aici. Poate ca nu putem schimba sistemul, dar putem schimba ceva in ce ne priveste. E singura cale de a schimba ceva si in sistemul din care facem parte. Pot schimba o singura piesa din acest sistem: pe mine insumi. Iar asta mi-ar putea deveni suficient.

Chiar daca aceasta realitate include o societate care ne vrea steril de perfecti si aproape imposibil de adaptabili la standardele ei, spre a-i servi interesele. Chiar daca vorbim despre o societate care s-a indepartat de natura si care o distruge, tot pentru interesele ei. Sa nu uitam ca vorbim despre o societate creata de oameni, de noi. In care omul nu se mai adapteaza naturii, in care omul e nevoit sa se adapteze omului. Poti parasi societatea, poti parasi realitatea, dar daca nu-ti asumi responsabilitatea de sine, nu te vei putea regasi nicaieri. Refuzand contactul cu o parte din tot ce exista, pierzi dureros o parte din contactul cu tine.

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Omul si societatea" (1)

  1. Exista multi astfel de Dean-i, dar din fericire, majoritatea reusesc sa gaseasca un compromis cu realitatea. aici pot fi inclusi toti idealistii, visatorii, hipersensibilii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: