Liberul arbitru a reprezentat mereu un subiect important pentru filosofie, religie, spiritualitate, cat si pentru stiinta. De liberul arbitru pare sa depinda insusi continutul vietii noastre si calitatea ei, in functie de alegerile pe care le facem. Filosofi renumiti, precum Allan Watts, sustin ca nu prea exista liber arbitru. Fiindca a ni-l exercita ar insemna sa cunoastem toate premisele posibile ca sa putem lua cea mai buna decizie, iar asta este imposibil. Unii psihologi au fost de parere ca liberul arbitru nu prea se poate manifesta sau chiar nu exista, deoarece constientul este infim in comparatie cu inconstientul, si atunci nu putem vorbi despre alegeri prea constiente. Orientarile spirituale inclina spre a demonta liberul arbitru, ca pe un mit, in contradictie cu religiile, care se bazeaza pe el si il ridica il slavi.

Miza liberului arbitru a incins de multe ori discutiile si creierii oamenilor, in teorii deterministe, fataliste sau non-deterministe. Suntem victimele destinului, suntem niste marionete sau putem decide si alege? Iata ce au descoperit experimentele neurostiintifice despre capacitatea de a ne exercita liberul arbitru.

Primele experimente au fost facute in anii ’70-‘80 de cercetatorul Benjamin Libet, de la universitatea California. Participantii aveau in fata un buton si un ceas, puteau apasa oricand butonul, cu conditia sa se uite mai intai la ceas. Activitatea neuronala le era monitorizata prin electrozii de pe scalp si fiecare apasare de buton era imediat inregistrata. S-a descoperit ca, din momentul in care participantii luau decizia apasarii butonului si pana in clipa in care il apasau, treceau 200 milisecunde. Electroencefalograma a aratat ca zona din creier, responsabila cu initierea miscarii, devenea activa cu 500 milisecunde inainte ca voluntarii sa apese butonul. Deci creierul se activa cu 300 de milisecunde inainte ca omul sa decida ce voia sa faca. Rezultatul experimentului a condus catre ideea ca liberul arbitru este o iluzie, iar deciziile sunt luate de creier si nu de sinele constient.

Experimente asemanatoare s-au reluat si rezultatele lor au inregistrat chiar perioade mai lungi intre momentul activarii creierului si momentul luarii deciziei constiente. Un studiu din 2008, al unor cercetatori de la Institutul Max Planck din Leipzig, a concluzionat ca decizia unui om poate fi anticipata cu 7 secunde inainte ca omul sa o ia. Participantilor la experiment li s-a cerut sa apese un buton cu mana dreapta sau stanga si sa retina momentul cand au luat decizia. Oamenii de stiinta au descoperit ca poate fi predictibila decizia voluntarilor prin studiul activitatii lor cerebrale. Acelasi studiu a fost repetat de Marcus Du Sautoy, profesor de matematica de la Universitatea Oxford, in cadrul Centrului de Neurostiinte din Berlin, conducand la aceleasi rezultate, care au fost prezentate intr-un documentar BBC.

Foarte interesant este un alt experiment, condus tot de Libet. Cercetatorul le-a cerut voluntarilor sa-si propuna sa indoaie un deget, atunci cand doresc, dar de indata ce devin constienti de aceasta decizie, sa se opuna si sa nu demareze actiunea. Neurologul a descoperit ca activitatea cerebrala a voluntarilor, care debuta inainte de indoirea degetului, inceta imediat in clipa cand acestia decideau sa nu treaca la actiune. Rezultatul acestui studiu a fost ca putem alege constient sa ne impotrivim deciziilor inconstiente ale creierului.

Acest rezultat este foarte important si relevant, deoarece el conduce la concluzia ca e posibil ca liberul arbitru sa fie o notiune gresit inteleasa. Se pare ca nu suntem dotati cu asa ceva si ca au dreptate orientarile spirituale, filosofii si psihologii care sustin acest lucru. Creierul nostru, in mod inconstient, o ia inaintea a ceea ce am putea numi liber arbitru, exercitare constienta a deciziei si a vointei. Totusi, rezultatul acestui studiu scoate in evidenta o alta concluzie: poate ca nu suntem dotati cu liber arbitru, dar suntem dotati cu puterea de a ne opune inconstientului si modului in care functioneaza propriul creier.

Psihologul Daniel Kahneman confirma rezultatul experimentelor lui Libet si afirma ca deciziile noastre sunt rezultatul modului in care constiinta intervine asupra partii inconstiente a creierului. Mark Halett, specialist in neurostiinte la Institutul National de Sanatate al SUA, crede ca oamenilor le este dicicil sa accepte lipsa liberului arbitru fiindca nu realizeaza ca sinele este diferit de creier. El spune ca e ca si cum ne-am imagina ca mintea ar fi separata de corp, in activitatea cerebrala regasindu-se personalitatea noastra. Absenta liberului arbitru nu inseamna ca suntem masinarii, inseamna doar ca sinele constient cunoaste doar o parte din deciziile creierului.

morpheus neo matrix

Patrick Haggard, un renumit specialist in neurostiinte, din Marea Britanie, a realizat un experiment, al carui rezultate demonteaza complet liberul arbitru. Prin tehnica stimularii magnetice transcraniene, creierul este activat printr-o bobina magnetica, iar corpul raspunde in mod automat. La experiment a asistat un jurnalist de la publicatia „The Telegraph”. Asistenta profesorului Haggard a apropiat o bobina de capul acestuia si a activat-o apasand un buton. Aratatorul profesorului s-a miscat involuntar, fara intentia acestuia. In 20 de milisecunde de la apasarea butonului, degetul s-a miscat, acesta fiind timpul necesar ca impulsul magnetic al bobinei, transmis la creier, sa fie transmis mai departe, de creier, catre corp.

Profesorul Haggard a afirmat ca suntem niste masinarii care pot fi controlate. Nu exista liber arbitru asa cum este el conceput de diferite religii. Nu ne putem impotrivi si nici nu putem decide liber in anumite situatii, in care putem fi efectiv controlati. „Nu exista un ‚eu’ care sa poata spuna ‚eu vreau sa fac altfel’, a concluzionat specialistul, adaugand ca noi nu putem modifica legile cauzale si curgerea Universului. Avem doar complexitatea de a putea stoca date si de a le prelucra, in rest suntem doar martorii evenimentelor si ai circumstantelor exterioare.

Liberul arbitru si capacitatea de a-l exercita au cel mai mare impact in justitie. Royal Society, una dintre cele mai importante academii stiintifice britanice, fondata in 1660, a publicat recent un raport care facea referire la un caz relatat in 2002 de revista New Scientist. Un american de aproape 50 de ani a inceput sa manifeste brusc o atractie sexuala ciudata, pe care n-o mai avusese. Incepuse sa colectioneze pornografie infantila, apoi i-a facut avasuri fiicei sale vitrege, ajungand chiar sa molesteze un copil. A fost condamnat pentru pedofilie si obligat sa urmeze un program de reabilitare, dar nici acolo nu s-a putut abtine de la pornirile sale sexuale deviate. Inainte de a fi trimis la inchisoare, barbatul a vrut sa mearga la spital, acuzand lipsa de echilibru si dureri groaznice de cap. Analizele neurologice si RMN-ul au descoperit o tumora cancerigena in zona creierului responsabila de comportamentul social.

Dupa extirparea tumorii, americanul a revenit la un comportament normal si a fost declarat vindecat dupa 7 luni. Dupa un an, i-au revenit obiceiurile proaste, iar analizele medicale au indicat recidiva tumorii. Din nou, dupa operatie, pacientul a revenit la un comportament normal.

O influenta asupra comportamentului pot avea si produsele, substantele si mai ales medicamentele pe care le folosim. De pilda, medicamentele pentru Parkinson pot accentua apetitul pacientilor pentru mancare, sex, alcool si jocuri de noroc. Astfel de cazuri s-au constatat in toata lumea. In urma consumului anumitor medicamente, oamenii au devenit dependenti de pornografie, de sex si de jocuri de noroc, numeroase procese fiindu-le intentate companiilor farmaceutice.

Oamenii de stiinta sunt de parere ca liberul arbitru este o iluzie, totusi una destul de necesara. Niste experimente realizate de psihologi de la Universitatea Minnesota si British Columbia au aratat ca voluntarii carora li s-a indus ideea existentei liberului arbitru au trisat mult mai putin la teste decat cei carora li s-a indus contrariul. Un studiu similar, condus de profesorul Roy Baumeister, a aratat ca persoanele care credeau ca actiunile umane sunt rezultatele evenimentelor anterioare erau mult mai egoiste si se comportau mult mai agresiv decat cele care credeau in existenta liberului arbitru, care se poate manifesta in ciuda circumstantelor exterioare si a evenimentelor din trecut.

Alte studii au dezvaluit faptul ca oamenii care cred in liberul arbitru sunt mult mai eficienti la locul de munca. Dr.Kathleen Vohs a concluzionat, in urma unui astfel de experiment, ca a crede in liberul arbitru conduce catre un comportament moral. Alti specialisti sustin ca nu este necesar sa intretinem credinta iluzorie in liberul arbitru.

 „Atunci cand intelegem cauzele care se afla in spatele gandurilor si sentimentelor noastre putem, in mod paradoxal, sa obtinem un control mai mare asupra vietii noastre. Una e sa ne certam cu sotia din cauza ca suntem intr-o dispozitie proasta, alta e sa intelegem ca dispozitia a fost provocata de glicemia scazuta. Atunci cand intelegem acest lucru admitem, desigur, ca suntem doar o marioneta biochimica, dar putem prelua controlul macar asupra uneia dintre sforile prin care se manevreaza marioneta: o simpla gustare ar putea fi secretul bunei dispozitii. Asadar, intelegerea cauzelor sentimentelor si gandurilor noastre constiente ne permite sa ne croim o carare mai inteleapta prin viata”, scrie Sam Harris in cartea sa, „Free Will” („Liberul arbitru”).

Un alt specialist in neurostiinte, Michael Gazzaniga, sustine fervent renuntarea la iluzia liberului arbitru. El spune ca daca nu am fi aflat ca pamantul nu este plat, ne-am fi intrebat, in continuare, unde se termina si daca la capatul lui cadem. Descoperirile stiintifice, argumenteaza Gazzaniga, ne permit sa evoluam spre alte intrebari, renuntand la iluzii care nu ne mai folosesc.

Dat fiind ca liberul arbitru nu poate fi exercitat din cauza ca inconstientul este mult superior constientului , l-am putea redefini ca reprezentand doar capacitatea de exercitare constienta a deciziei si a vointei pentru a ne impotrivi setarilor automate si inconstiente ale creierului si pentru a accepta ceea ce nu putem schimba, legile fizice, legile cauzele, circumstantele de viata si oamenii pe care nu-i putem influenta. Nu ne putem exercita liberul arbitru decat asupra noastra, cu alte cuvinte. Si chiar si asupra noastra, in mod extrem de limitat, opunandu-ne… noua insine si tendintelor noastre. Si chiar si aceasta opozitie ascunde un nivel de acceptare si de constientizare: accept cine sunt, dar vreau sa fiu altfel, sa devin un om superior celui de ieri.

„N-am spus ca va fi usor. Am spus ca va fi adevarul.” (personajul Morpheus, din filmul Matrix). Mi-a placut cum spunea cineva ce inseamna a deveni constient si a deveni, totodata, spiritual: „inseamna sa nu mai fim ingaduitori cu noi insine”. Inchei cu alte vorbe intelepte pe care mi le-a spus un adept al unei orientari spirituale care sustine, la fel ca stiinta, ca liberul arbitru este doar o iluzie: „Ca sa ma vezi intr-adevar, ca sa vezi cine sunt, mai intai trebuie sa-mi dau ranile la o parte.”

Sursa: http://www.descopera.ro

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "S-a demonstrat stiintific: nu exista liber arbitru" (12)

  1. Astia-s cretini! Liberul arbitru este o calitate a sufletului, nu a creierului. Porci nesimtitori!

    Apreciază

  2. Todea Steluta said:

    Liberul arbitru este condi’ionat de nivelul de con;tiinta si intelegere a fiecaruia. astfel un om care sinte frica, va lua deciziile din frica, iar cineva care simte iubire, deci un alt nivel de constiinta mult mai subtil, va lua deciziile din iubire.

    Apreciază

  3. Foarte tare articolul , putin amestecate spiritualismul , religia cu stiinta , in rest o sesiune de brainstorming !

    Apreciază

  4. […] Articolul despre care vorbesc il gasesti AICI. […]

    Apreciază

  5. Bowen cluj Oana Hatagus said:

    Am o intrebare. Oare cine ia decizia sa nu dam curs unui impuls subconstient?🙂 Liberul arbitru? Subconstientul?

    Apreciază

  6. Experimentele acelea pot fi adevărate, dar concluzia este falsă – sau cel puțin, parțială. Pentru a spune că nu avem liber arbitru din cauză că suntem coordonați de inconștient, ar trebui să pretindem că știm ce este acesta, sau cel puțin, că este ceva exterior nouă, care ne ”ia” liberul-arbitru. De fapt, inconștientul suntem tot noi, partea cea mai profundă și mai adevărată, am putea spune. Științele spirituale spun că prin intermediul inconștientului și subconștientului se manifestă însuși Sinele nostru superior; Da, poate că el știe ceea ce am alege, și știe chiar să aleagă mai bne decât mintea noastră conștientă, care este doar o „interfață”.
    Din alt punct de vedere, desigur că există momente când corpul se comportă ca o „mașinărie”, iar când un element este defect, putem lua decizii proaste; Asta nu înseamnă însă că nu avem liber-arbitru, ci doar că acesta este „alterat” de proasta funcționare a mașinii. Tocmai de aceea, idealul este să evoluăm spiritual cât mai mult, pentru ca Sinele, sau sufletul nostru să ajungă să ia majoritatea deciziilor, chiar și atunci când trupul nu funcționează bine.

    Desigur, există și alte aspecte aici, ca de exemplu, gradul de liber-arbitru pe care îl avem fiecare. și care este în funcție de nivelul nostru spiritual, Oamenii cu vibrație mai înaltă au mai puține condiționări, karmice sau de altă natură, decât cei cu vibrație joasă. Cu alte cuvinte, există un anumit raport între destin și liber-arbitru, individual pentru fiecare. Dar cu cât ne creștem vibrația, cîștigăm mai mult liber-arbitru, și ne mai eliberăm puțin de destin. Nu zice nimeni că este ușor, dar nici nu trebuie să credem că destinul e bătut în cuie, sau că orice am face, nu avem liber-arbitru, și cu asta gata. Ar fi o filosofie foarte comodă, pentru că ne absolvă de orice responsabilitate.
    În practică, dacă avem o vibrație pozitivă, și mai avem și voință, și determinare, putem chiar influența evenimentele. (Dacă ați văzut filmul „The Secret”, sau ”Poți să îți vindeci viața” de Louise Hay, vă puteți face o idee.)

    Un subiect foarte interesabt, oricum, ca toate cele prezentate pe acest blog ! Mulțumim că ne faceți să gândim,🙂

    Apreciază

  7. Cred ca exista o deosebire intre „liber arbitru” si „a face ce vrei”sau a” lua o anumita decizie”.Daca admitem ca teoria haosului este valabila. daca principiul de nedeterminare a lui Heisenberg e valabil eu vad in alt mod acest numit „liber arbitru”Asa cum mecanica newtoniana nu se poate aplica la nivel cuantic tot asa niste experimente „en gros”nu se pot aplica la un nivel subtil.In rest cred ca explicatiile mele si modul in care vad eu lumea nu prezinta interes pentru nimeni de aceea nu mi le expun.Ma bucur cand mai descopar cate un articol interesant.Oamenii se multumesc sa existe,sa se imbrace,sa manance,sa bea si apoi sa moara

    Apreciază

  8. Sunt de multa vreme de parere ca nu exista liber arbitru, dar eu numai din punct de vedere religios ma pot exprima. Pur si simplu pentru ca nu ii poti spune cuiva ca are liber arbitru si ca poate alege ce vrea, dar daca nu alege un anumit lucru va pati nu stiu ce. Adica poti face ce vrei dar daca nu faci aia…sau aia…o sa ti se intample aia…sau aia…Din punctul meu de vedere nu exista liber arbitru.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: