Fara munca interioara, munca exterioara devine o povara aproape insuportabila si adesea teribil de frustranta. Munca interioara e cea mai durabila investitie, care poate avea ca scop si ca efect fericirea. Nu exista fericire exterioara autentica decat ca prelungire a celei interioare si niciodata invers.

Iluzia oamenilor e confuzia in ce priveste fericirea. O considera ceva ce vine din exterior, in orice forma. O asteapta cu infrigurare si depun eforturi exterioare pentru ea. E o fata morgana. Cu cat te straduiesti mai mult, cu atat parca obtii praful de pe toba si cu atat fericirea se indeparteaza. Prin fiecare scop marunt, exterior, atins, fericirea aia durabila, pe care credeai c-o vei prinde de-un picior si o vei tine bine, se indeparteaza. Si vrei mai mult, si mai mult. Si devii din ce in ce mai nefericit. Mai frustrat, fiindca nu pricepi de ce nu esti pe deplin fericit nici macar atunci cand ti-ai atins scopurile care credeai ca te vor face fericit sau din cauza carora te-ai fi declarat nefericit in urma cu o vreme.

Iata paradoxul. Fericirea nu poate fi decat un atribut interior, care isi reflecta efectele si in exterior. Se spune ca prostul poate fi nefericit si in rai, pe cand inteleptul poate fi fericit si in iad.

Mai, omule, tu realizezi c-o sa mori? Iti trece asta macar o data pe zi prin cap? Te gandesti vreodata ca, orice ai face, tot o sa mori intr-o buna zi? Iti raportezi existenta de zi cu zi la acest verdict implacabil? Ah, dar poate te gandesti ca ai putea trai mai mult, ca evolueaza stiinta si iti inlocuieste artificial organele si iti face un corp nou-nout, in care sa dainui, pana nu mai avem loc unii de altii pe planeta. Nu-i nimic, visam sa populam si alte planete, sa ne extindem in tot Universul. E ca si cum eu nu mai am loc de lucruri in casa mea si ma extind si in a ta, si tu in a altuia, si tot asa…🙂

Dar intrebarea cea mai importanta este: de ce ai vrea sa traiesti mai mult? De ce ti-ar trebui mai mult timp si mai mult spatiu? Ca sa… ce? Daca esti nefericit AZI si te astepti sa fii fericit maine, intr-un oarecare viitor potential magic, daca astepti sa ti se intample ceva sau sa obtii ceva ca sa devii fericit si impacat cu tine insuti, traiesti intr-un vis din capul tau. Te scalzi in marea iluzie ca AZI esti nefericit, dar POTI fi fericit in viitor. Cand vei obtine ce doresti, desigur. Dar daca AZI esti nefericit, tu cu tine insuti, in interiorul tau, nimic din ce-ti va aduce viitorul nu te va face realmente fericit. Nu va exista nimic ce sa castigi si sa nu poti pierde. Daca AZI nu muncesti in interiorul tau, ca sa ajungi sa te simti implinit si fericit neconditionat, nu vei reusi niciodata, n-ai nicio sansa sa ajungi acolo nici peste 1000 de ani, indiferent ce ai obtine intre timp, in exterior. Daca irosesti si ignori munca ta interioara de azi, n-ai decat sa te minti ca munca ta exterioara te va duce acolo unde doresti. Sa ma anunti si pe mine ce vei culege dupa ceea ce semeni.

masca

Daca muncesti mai mult in exterior decat in interior, suferintele tale sunt extrem de sofisticate si nenumarate. Uiti cine esti, uiti chiar sa traiesti, uiti c-o sa mori. Uiti ca esti un simplu vizitator pe aici si incepi sa te comporti ca si cum ai fi stapan, ca si cum ceva ti-ar putea apartine din ce ai putea obtine, ca si cum ai putea pastra ceva. Iti pierzi timpul. Iti irosesti munca. Eforturile si puterea ta sunt canalizate spre nicaieri.

Unde vrei sa ajungi? Care este scopul tau? Daca nu este fericirea pura, opreste-te si nu citi mai departe. Sa ma scuzi daca te-am retinut pana acum, din timpul tau, pe care ti l-ai putea folosi ca sa castigi un iPhone sau ceva mai concret decat vorbele mele.

Peste tot auzi sfaturi, care mai de care mai spirituale sau mai eficiente, despre cum ai putea sa ajungi sa-ti atingi scopurile, cum poti sa realizezi ce doresti, cum poti deveni un om de succes (ce-o mai fi si asta si cui i-ar ajuta?), cum poti sa devii marea cu sarea, sa castigi multi bani si sa te doara la basca. Pentru munca exterioara, pot fi bune. Dar pentru munca interioara sunt amuzante si chiar ridicole. Poti sa-ti faci planuri si strategii pentru urmatorul cincinal, poti sa reciti afirmatii pozitive si mantre pana te doare gura, daca nu muncesti in interior, orice miracol exterior astepti va fi doar in si mai marele tau dezavantaj!

Mai amuzant, poate speri si iti doresti, in secret, sa castigi la loto. Poate ca asta inseamna pentru tine munca interioara: ”Universule, Dumnezeule, ma auziti si pe mine? Ca in melodia lui Janis Joplin, se poate un Mercedes Benz si pentru mine, va rog?” Universul si Dumnezeu raman muti. Poate ca rad. ”La ce ti-ar trebui un Mercedes Benz, mai exact, omule? Ce folos ti-ar aduce? Folosul asta, asa cum ti-l imaginezi tu, e chiar folos sau poate fi un dezavantaj si mai mare pentru tine?” Pai, tu vrei sa castigi sau sa muncesti ca sa obtii un si mai mare dezavantaj si nici macar nu-ti dai seama? Iti pui vreodata intrebarea la ce-ti foloseste ceea ce vrei?

Daca vrei un Mercedes Benz ca sa fii in siguranta, sa stii ca mor oamenii chiar si in Mercedes. Daca crezi ca o sa fii mai fericit in Mercedes, sa stii ca se intampla ca unii oameni sa planga in Mecedes si altii sa rada in caruta. Daca esti barbat si vrei Mertan ca sa agati, iti cumperi iluzii si dupa aia o sa te dai lovit ca femeile sunt materialiste, folosesc, consuma si pleaca sau nu iubesc. Pai, tu pe cine vrei sa iubeasca femeia? Pe tine sau masina ta? Atunci de ce vii cu ea la inaintare, n-ai altceva de oferit, din ce esti tu? In cazul asta, o sa vina si ea, femeia, cu tangaj de tanga si cu machiaj la purtator.

Acolo o sa va intalniti la mijloc. Apoi o sa vedeti fiecare ce se ascunde in spatele mastilor voastre si cum sunteti de fapt, goi. O sa va speriati unul de altul. Ea, de tine, fara caii putere, tu, de ea, fara machiaj. Asta numiti intalnire, potentialitate de iubire? O sa aveti parte doar de un sex furtunos, fiecare animat de iluzia pe care i-a servit-o celalalt. Mintile voastre se vor „iubi” si si-o vor trage in toate pozitiile. Masca fiecaruia va fi stimulata de masca celuilalt, prin iluziile prin care se hraneste mintea fiecaruia. Ce astepti, aia primesti, si dupa aia culmea e ca tot tu te plangi. Obtii ce vrei si tot nefericit esti. Femeia o sa se planga ca nu-i iubita si ca-i folosita, barbatul o sa se planga ca femeia e materialista si ca-l foloseste, dar se merita unul pe altul cu varf si indesat. Fiecare si-a irosit munca. Fiecare a muncit in exterior, unul pentru o masina, altul pentru un aspect fizic, amandoua niste masti, niste etichete si carti de vizita prin care se prezinta, amandoua niste iluzii. Vai, vai, cata munca si cat efort necesita toate astea!

oglinda

Oamenilor nu le trece prin cap sa analizeze sincer ce-si doresc, sa-si puna scopurile la microscop, sa se cunoasca mai intai pe sine. Ca acolo e buba.

Osho era renumit si blamat ca practica spiritualitatea, dar avea totodata o colectie impresionanta de Rolls Royce-uri. Era cat se poate de ostentativ si asa si voia sa fie. Pai cum sa fii spiritual si sa te plimbi in Rolls Royce? La ce-ti ajuta, cum spuneam mai devreme? Osho a vrut sa arate ce diferenta enorma este intre a face dintr-un lucru un scop si a-l folosi, ca pe orice lucru. Daca-l ai si iti permiti sa ai acel lucru, fara sa ti-l fi propus ca scop, daca nu depinzi de el, il poti folosi linistit. Esti stapanul temporar al acelui lucru si el iti ofera niste beneficii, aici si acum. Dar daca faci din el un scop si apoi te atasezi de el, lucrul acela iti devine stapan. Asta e diferenta.

Daca esti in stare sa te bucuri si in caruta, si in Mercedes sau Rolls Royce, diferenta de confort sporit nu va conta prea mult. Fericirea interioara e mult mai intensa decat dotarile exterioare si trebuie sa recunoasteti ca le surclaseaza detasat.

Unora le poate ingheta sangele in vene numai la gandul mortii, tocmai fiindca teama ascunde uitarea acestei realitati si ignorarea celor mai profunde scopuri ale vietii. De ce crezi tu ca ai venit aici, ca te-ai nascut? Ca sa te distrezi, sa mananci si sa bei, ca sa muncesti, sa acumulezi lucruri, sa faci copii si sa mori? Nu ti se pare cam putin? De ce vrei sa te multumesti doar cu atat? Unii ar putea spune: ”Pai, atunci, de ce as mai munci? Daca tot mor intr-o zi? Mai bine as sta asa, degeaba, dar atunci as muri mai repede. De foame.”🙂 E foarte adevarat. E nevoie sa muncesti ca sa primesti. Diferenta consta in altceva, in CE vrei sa primesti. In scopul pentru care muncesti. Altfel, vor exista mereu un dezechilibru si o frustrare enorma intre munca ta si ceea ce primesti. Eu nu pot decat sa te asigur ca daca muncesti mai mult in exterior, decat in interior, in aceeasi proportie nu vei fi fericit.

Ce inseamna sa muncesti in interior? Sa te intrebi de ce faci tot ceea ce faci in exterior. Sa-ti faci o lista cu tot ce te nemultumeste si te nefericeste si s-o analizezi, sa te gandesti daca vei fi intr-adevar fericit obtinand tot ce ai pus pe lista aia. Sa sapi adanc, sa te cauti pe tine. Sa vrei sa te cunosti si sa te vezi la fata, asa cum esti. Sa accepti orbirea care te-a adus in ipostaze de nefericire, sa te ierti pentru atatea eforturi depuse in van, pentru atata putere irosita, pentru atata timp pierdut pana acum. Sa iti verifici scopurile, sa pornesti de la ele. Pana la a ajunge la tine si la cine esti, treci mai intai prin verificarea a ceea ce vrei. Intreaba-te de ce vrei ceea ce vrei. Mergi sincer cu intrebarile mai departe si in profunzime, pana cand simti ca ajungi la sursa, la miezul problemei. Nu te opri, indiferent cat de incomod iti este sa descoperi adevarul sincer despre tine. Te-ai ignorat pana acum, era mai simplu sa privesti in afara, sa dai vina pe ceva exterior. Acum, nu mai ai nicio scuza, intoarce-ti privirea si atentia catre tine. Numai asa vei descoperi ce semeni si de ce culegi ceea ce culegi.

Intrebarea cea mai importanta este: vreau sa am sau vreau sa fiu? Vreau sa fiu fericit sau vreau sa obtin diverse placeri trecatoare? Daca as avea putere infinita, daca as putea face si obtine TOT ce vreau, cum si pentru ce as folosi-o? Daca as fi Dumnezeu, ce mi-as cere si ce mi-as oferi? Gandeste-te sincer la toate astea, noteaza-ti raspunsurile, ca si cum ai face un test de autenticitate cu tine insuti. Ia sa te vad, mai, OMULE, la fata! Arata-ti chipul, da-ti jos mastile! Mastile tale sunt urate, dar tu, omule, TU esti frumos!

Si tot ce pot eu sa fac pentru tine e sa muncesc interior, la mine, ca sa te vad asa cum esti, sa curat oglinda mea, s-o pastrez clara si limpede, ca prin ea sa te vad frumos si sa te iubesc. Ca sa iti pot refuza iubirea conditionata de masti si ca sa-ti ofer oglinda iubirii neconditionate de sine.

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Munca interioara si exterioara" (2)

  1. Excelent! Dar am ajuns la concluzia ca oamenilor le este lene sa munceasca cu ei insisi iar unora chiar le place sa sufere. Le place in „balticia caldicia”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: