Legile existentei

Nimeni nu are dreptul sa intervina in viata altuia, sa-i dea sfaturi cum sa fie sau ce sa faca, decat daca i se cer. Fiecare are dreptul sa fie martor tacut si neutru al existentei altuia si s-o imbratiseze in sinea sa.

Nimeni nu are dreptul sa actioneze spre a-l impiedica pe altul sa fie sau sa faca ce doreste, decat atunci cand este pus in pericol direct si nu potential. Si chiar in acest caz, nimeni nu are dreptul sa faca rau, ci doar sa se apere. Fiecare are dreptul sa accepte alegerile altuia si sa-si aleaga circumstantele conform propriilor alegeri.

Nimeni nu are dreptul sa-i pretinda altuia circumstantele pe care si le doreste si care il implica direct pe altul si nici sa i le imputa. Fiecare are dreptul si libertatea sa-si creeze singur aceste circumstante.

Nimeni nu poate face pe nimeni sa devina constient sau responsabil decat prin propriul exemplu. Si chiar si rezultatul acestui exemplu ramane o optiune pentru altul. Fiecare are datoria morala, fata de sine, sa fie si sa se poarte asa cum si-ar dori s-o faca altul.

Nimeni nu are dreptul sa judece, sa invinovateasca, sa atribuie greseala. Nici asupra sa, nici asupra altuia. Fiecare e liber sa transforme orice tinde sa se indrepte in aceste directii, de indata ce devine constient.

Nimeni nu are dreptul sa-i serveasca altuia cazna teribila a verbului ”trebuie”. Existenta nu ”trebuie”. Existenta nu poate fi prevenita, controlata sau salvata.

Singura exceptie in toate aceste cazuri o face situatia cand omul liber devine sclav, benevol sau fortat. Cand omul ajunge sa serveasca intereselor altuia, benevol sau fortat. Fiecare ii serveste altuia dupa buna sa cuviinta, cu exceptia situatiilor cand este silit de altul sau cand se sileste singur. Cand omul alege benevol sa fie sclav, o face din propriul sau interes, in primul rand. Astfel, omul devine sclavul propriului sau interes. Propriul sau interes, care il poate aduce in postura de sclav, merita atentia omului, in acest caz, in niciun caz omul la care s-a tocmit sclav.

justice statue

Iustitia la romani, Themis la greci sau Isis la egipteni
reprezinta o zeitate obiectiva, nu oarba

Tot ceea ce nu tine de noi si ne este impus fortat e menit sa ne impinga catre realizarea libertatii interioare neconditionate. Daca noi incercam s-o conditionam, in functie de propriul interes, devenim sclavii propriilor interese.

Singura libertate autentica este libertatea interioara a omului. Aceasta libertate, omul o confunda cu libertatea de ego. Pentru a-si satisface libertatea de ego, omul devine dispus sa devina sclav. Degeaba injura printre dinti, degeaba ii injura pe altii. Degeaba se chinuie, daca nu observa ca este sclavul propriei libertati si ca tiranul e chiar el insusi. Acest tiran capata tot atatea chipuri exterioare, cate interese egotice oarbe are omul.

Ceea ce numim pret, sub orice forma, reprezinta o echilibrare si o compensare de energie. De cand ne nastem, primim. Aer, apa… Pentru tot ceea ce primim, platim. La fel ca in orice calatorie sau vacanta. Platim biletul de transport, platim cazarea, platim mancarea, platim distractia, platim daunele, stricaciunile pe care le provocam.

Cand vrem doar sa primim, fara sa si oferim, incalcam de fiecare data legea existentei. Nu pretuim viata, ca dar. Nu pretuim viata, ca trecere. Ca vacanta si calatorie. Vrem sa controlam trocul energetic in favoarea noastra, dar existenta nu poate permite asa ceva, fiindca ea se reechilibreaza compensatoriu imediat. E natura ei sa fie asa. Nu este punitiv. Nu este rea-vointa. Este doar energie care curge si care se afla mereu in echilibru. Nimeni n-o poate controla, nimeni n-o poate opri, nimeni nu o supervizeaza. Nimeni nu sta sa faca note de plata. Dar fiecare plateste compensatoriu pentru tot ceea ce primeste si pentru tot ceea ce strica in acest echilibru perfect. Fiecare primeste daca ofera.

Nu exista stare de a fi aici, acum si in acest plan, in care sa nu se petreaca un schimb. Respiratia este cel mai bun exemplu. Daca stai degeaba si nu faci nimic, atunci cand esti in vizita, ceva tot se intampla: pierzi timpul. Si pentru asta platesti. Cu alt timp. Pornind de la respiratie, timp, actiune sau bani, totul reprezinta un schimb. Traim intr-o dimensiune in care energia se manifesta compensator, fiind fluida si in miscare. Aceeasi energie, in alta dimensiune, care o include si pe aceasta, in care traim noi, nu se misca, nu este fluida, este intr-o stare de perfect echilibru, care nu necesita nicio compensare. Aceasta dimensiune nu poate fi perceptibila si accesibila omului, cata vreme el este prins in diversele lui plati, cu atat mai mult cu cat pe om nici nu-l intereseaza ce este energia, in sine, ci modul in care o poate avea mai mult, pentru el. Iar asta e imposibil, fiindca nu asta este natura energiei.

Cand esti musafir, platesti pentru orice stricaciune provoci si iti este permis doar sa primesti ceea ce ti se ofera si sa te bucuri. Daca uiti ca esti vizitator, platesti pentru tot ceea ce nu-ti apartine si tratezi de parca ti-ar apartine. Marea drama a omului este ca uita faptul ca, in aceasta viata, e doar un musafir care vine si pleaca.

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Legile existentei" (8)

  1. principii vagi , frumoase ca prezentare dar lipsite de logica ! chiar dupa cum incepe: nimeni nu are dreptul sa actioneze…decat cand…este in pericol DIRECT SI NU POTENTIAL ! si chiar in acest caz nu ai dreptul SA FACI RAU< CI DOAR SA TE APERI ! asta deja este o TAMPENIE si nu merita sa citesti mai departe !…ceea ce se spune aici este despre cum sa ne comportam in rai, unde ne hranim din lumina si bem roua de stele, si cantam psalmi toata ziua …si toata noaptea, caci acolo notiunile astea nu exista, de fapt !…imi reprosez doar faptul ca le-am citit pana la sfarsit !…ca sa ma dumitesc ce ineptii cuprind !

    Apreciază

  2. Ce faci atunci cand esti intr-o familie, iar unul dintre soti gandeste ca viitorul familiei este mai sigur intr-un anume fel, iar celalalt crede ca in alt fel? Ce este mai bine pentru cei doi? Dar pentru copil?🙂 Cum poti impaca doua puncte de vedere TOTAL opuse, fara sa incalci aceste reguli pe care tu le-ai enuntat?🙂

    Apreciază

    • Binele este o notiune foarte relativa. Mai bine e uneori chiar dusmanul binelui. Orizontul e infinit, dar se restrange si se tot restrange, pana ajunge un punct, iar acesta e punctul de vedere al fiecaruia. Doua puncte de vedere total opuse fie ajung la mijloc, fie raman separate.

      Apreciat de 1 persoană

  3. […] Livia Nimeni nu are dreptul sa intervina in viata altuia, sa-i dea sfaturi cum sa fie sau ce sa faca, […]

    Apreciază

  4. Foarte frumos si corect spus! multumim si multa sanatate!

    Apreciază

    • O putem numi experienta terestra, o putem numi karma sau o putem numi bun simt, numele nu conteaza prea mult. Cel mai important e faptul ca suntem responsabili de ea, de viata noastra. Si de a altora. Eu multumesc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: