”Tot ce numim real e alcatuit din lucruri care nu pot fi considerate reale.” (Niels Bohr, Premiul Nobel pentru Fizica)

PERCEPTIA

E cunoscut, in mod stiintific, faptul ca ochii si creierul construiesc culori din valuri de energie. Ganditi-va putin la acest lucru si la implicatiile sale. Deci exista, de fapt, doar valuri de energie, pe care le percepem prin creier si simturi ca fiind materiale, palpabile. Dar pana si iluzia palpabilului a fost demontata, cata vreme s-a descoperit ca atomul este gol. Asadar, nimic nu atinge nimic, iar perceptia, senzatia care rezulta, este doar de natura energetica. Perceptiile nu sunt decat un transfer sau o conexiune, o interactiune energetica.

Culorile izvorasc din lumina, iar lumina este definita ca forma de energie electromagnetica. Undele acestei energii calatoresc prin Univers cu viteze incredibile, fiecare avand atributele de lungime de unda si viteza de vibratie (frecventa). Dar energia nu capata aceste atribute, pe care noi i le atasam in mod rational si conventional, decat in contact cu altceva, cu puncte de referinta masurabile sau cu obiecte. De fapt, energia este absolut libera si exista absolut peste tot. Punctele de referinta masurabile reprezinta niste conventii pur mentale, iar obiectele reprezinta forme de materie, adica energie condensata. Energia libera se transforma in contact cu energia condensata.

Undele electromagnetice formeaza spectrul electromagnetic, din care fac parte atat culorile vizibile, cat si razele x, gamma, ultraviolete, infrarosii, microundele, undele radio si TV, care sunt invizibile. Asta inseamna ca nu tot ce este lumina poate fi perceput cu ochiul liber sau prin simturile noastre. Unele unde sunt invizibile. Si vom vedea, un pic mai incolo, ce este intunericul.

VIBRATIA

Stiti cum creste frecventa, vibratia? Prin apropiere. Si scade prin departare. Cu cat se micsoreaza lungimea de unda, cu atat sporeste vibratia. Cu cat este mai inalta frecventa unei culori, cu atat mai aproape sunt valurile undei energetice, unele de altele. Toate acestea sunt lucruri demonstrate stiintific, dar ia ganditi-va putin la semnificatii, din punct de vedere spiritual. Iata cum exista vizibilul, dar si invizibilul, care reunesc laolalta ceea ce noi obisnuim sa numim ”realitate”.

Din spectrul cromatic pe care il percepem, culorile de cea mai inalta frecventa sunt violet, indigo si albastru. Culorile de cea mai joasa frecventa sunt galben, portocaliu si rosu. Culoarea rosie are o frecventa de aproximativ 430 de trilioane de vibratii pe secunda, cea mai mica dintre culori. Undele violet traverseaza mult mai repede un punct decat cele rosii. Daca extrapolam asta la interpretari spirituale, stim ca rosul este asociat primei chakre de jos, iar indigo-ul primei chakre de sus, deci am putea spune ca ”trecem” mai repede prin ceva (de exemplu, printr-o situatie neplacuta) cata vreme ne apropiem mai mult de natura noastra spirituala pura, indepartandu-ne de natura noastra instinctuala.

Cantitatea de energie dintr-o unda luminoasa este direct proportionala cu frecventa sa. Cu cat o unda luminoasa are o vibratie mai inalta, cu atat contine mai multa energie. Cu cat o unde luminoasa are o vibratie mai joasa, contine mai putina energie. Asta ne poate da de gandit raportat la nivelul energetic propriu si la starile asociate, pe care le resimtim zilnic.

SPECTRUL ROGVAIV

Termenul ”spectru” provine din latina, inseamna aparitie, infatisare, si a fost folosit de fizicianul Isaac Newton, in urma descoperirilor sale din secolul al XVII-lea. Spectrul rogvaiv de culori este rezultatul fenomenului de refractie. Newton a descoperit ca, atunci cand o raza luminoasa trece printr-o prisma, ea se divide in 7 culori. O singura raza de lumina pare ca se desparte in 7 culori diferite din cauza frecventelor si lungimilor de unda diferite ale culorilor.

dispersie

Cand lumina cade asupra unui obiect colorat, acesta va absorbi din lumina doar acele culori care corespund structurii sale atomice. Restul culorilor se va reflecta si va da obiectului culoarea pe care noi o vedem cu ochiul liber. Aceste culori vor fi transmise de retina spre creier, sub forma de impulsuri electrice, iar creierul le va decodifica. Cand lumina alba cade pe un obiect albastru, acesta ne va aparea de culoare albastra fiindca el absoarbe toate culorile din lumina, mai putin albastrul.

Iata o concluzie foarte importanta: orice lucru, obiect, fiinta, orice este material (energie condensata), absoarbe din lumina ceea ce este, ca structura atomica, si reflecta ceea ce nu este. Deci, noi percepem, practic, cu ochiul liber si prin creierul nostru ceea ce NU este un obiect. Si numim asta ”realitate”, prin asta intelegem ce ESTE obiectul respectiv.

Prin intelegerea mai profunda a fenomenelor de reflexie si de refractie putem invata mai multe despre ce suntem si despre spiritualitate decat dintr-o biblioteca intreaga de carti sau milioane de predici. Mi-amintesc cat eram de fascinata, in copilarie, de povestea SF a omului invizibil. Ceva devine invizibil atunci cand nu reflecta lumina sau cand lumina reflectata nu este perceputa de ochi. Un geam are un indice foarte mic de reflexie a luminii. Experimentele stiintifice au reusit sa transforme un obiect in aproape invizibil prin devierea, curbarea undelor reflectate de acesta. Tot astfel s-au construit si avioanele americane de lupta, asa-zis invizibile, renumitul model ”Stealth”. Acestea au o forma care permite suprafete mici de reflexie, iar vopseaua lor are un indice mare de absorbtie a undelor electromagnetice. De aceea devin aproape invizibile pe radar.

CE SUNT REFLEXIA SI REFRACTIA?

Daca o unda luminoasa intalneste suprafata care separa doua medii transparente (aer-apa), unda sufera reflexie si refractie. Prin reflexie, unda se intoarce partial in mediul din care a venit, prin refractie isi schimba directia de propagare. Prin reflexie si refractie, unda nu-si modifica deloc frecventa, doar lungimea. Aceasta se modifica deoarece viteza de propagare a undei variaza de la un mediu la altul, raportat la vid.

O alta concluzie foarte importanta: lumina NU-si modifica vibratia, in sine. Doar atunci cand este sparta, fragmentata, in cele 7 culori, fiecare dintre acestea are o vibratie diferita. De retinut este faptul ca aceste 7 culori au vibratii diferite, dar sursa lor are mereu aceeasi vibratie, neschimbata. Intoarse la sursa, cele 7 culori nu mai exista, separate, iar vibratiile lor diferite devin una, din nou. Cum apar cele 7 culori? Cand lumina intalneste un obiect, precum prisma lui Newton. Cand energia intalneste o forma de-a sa, condensata, care are alta vibratie. Atunci, energia se adapteaza aparent la forme si la interactiunea cu ele. Se adapteaza la intalnirea sa cu sine, intr-o forma condensata. In realitatea ultima, e aceeasi energie, de fapt.

Fara lumina, nu putem percepe, vedea, absolut nimic. Practic, perceptia noastra compenseaza tocmai ce lipseste din realitate. Cum se raporteaza asta in relatiile interumane? Eu absorb din tine ceea ce sunt si reflect ceea ce nu sunt eu si esti tu. De aceea, acelasi om se poarta diferit cu oameni diferiti.

Natura mintii este de a fi neutra si asa ar putea ramane in toate aceste procese, in relationari. Ca mintea sa ramana neutra este nevoie de efort constient si sustinut. Fiindca judecata noastra are tendinta sa se alinieze imediat in functie de perceptii (care sunt interactiuni energetice, de fapt). Folosita ca instrument inconstient, mintea limiteaza imediat ceea ce percepem ca fiind realitate, in functie de propriile setari. E ca si cum ar reduce totul, tot ce exista, la sine, dar e vorba despre un fals sine. Acest ”sine” a aparut ca un cumul al setarilor anterioare ale mintii, iar aceste conexiuni neuronale sinaptice au fost create in urma perceptiilor noastre asupra ”realitatii”. In urma interactiunii energetice dintre noi si ceea ce exista in afara noastra, in urma a ceea ce numim experiente.

E ca si cum as spune ca acest corp sunt eu, e sinele meu. Dar el nu-mi apartine si se modifica in permanenta. E ca si cum as spune, despre setarile mintii, ca sunt precum setarile unui computer si acela e ”sinele” computerului. Nimic mai fals. Computerul e o masinarie nesetata, pe care o setez asa cum vreau si ii modific setarile in permanenta. E ca si cum as spune ca realitatea e ceea ce percep eu, dar exista si daltonisti, care au perceptii diferite asupra realitatii. Ce sunt ”eu”? Raspunsul este la finalul articolului.

S-a descoperit ca avem in creier o capacitate de stocare a informatiei echivalenta cu intreaga retea de internet. Aceasta descoperire stiintifica a venit ca o concluzie a constatarii ca sinapsele se pot dedubla, in lant, dubland astfel posibilitatile lor de interconectare, de legaturi neuronale posibile. Dedublarea sinapselor inseamna ca o sinapsa are o copie, aproape o clona de-a sa. De ce am avea nevoie de asa ceva, de ce ar avea nevoie creierul nostru de astfel de dubluri? Ce facem cand ne temem ca un fisier din computer poate fi sters din greseala? Il copiem altundeva. Ce putem face cu acele doua copii? Le putem modifica separat si in mod diferit, pe baza continutului initial. Dedublarea sinapselor ne demonstreaza, practic, ca ne sunt disponibile infinite posibilitati.

Ne putem ridica oricand vibratia, in mod constient, ne putem modifica aceste legaturi neuronale si ne putem schimba modul in care interactionam energetic, ne putem schimba perceptiile. Atat asupra noastra, cat si asupra celorlalti si asupra a tot ce exista. E suficient sa realizam faptul ca absorbim din tot ceea ce este ceea ce suntem noi si ca reflectam, ca pe un asa-zis refuz, restul, ce nu suntem, ce nu am integrat in noi, ce nu acceptam. E ca si cum am refuza un dar si i l-am da inapoi celui care ni-l ofera, fiindca nu ni se potriveste si, ca atare, nu ne este pe plac. Astfel refuzam sa integram diferentele si ne separam, ne delimitam de tot ceea ce exista, identificandu-ne doar cu ceea ce ne este pe plac si dorim sa absorbim, sa fim.

Asa vom trai trunchiati, fara cunostinta si constienta de tot ce exista. Si tot astfel vom avea o perceptie incompleta, limitata si trunchiata, asupra a ceea ce numim ”realitate”. E ca si cum am refuza o contopire energetica. Practic, ne ramane din realitate doar atat cat suntem capabili sa absorbim din ea, limitand-o astfel, prin noi insine. Realitatea devine ce vrem si ce alegem noi sa fie, nu ce este ea, fundamental si in totalitate. Cioplim din realitate doar atat cat reprezinta chipul si asemanarea noastra si refuzam restul. Ca si cum nu ne-ar privi, ca si cum n-ar exista.

INTUNERIC SI LUMINA

O companie britanica a produs un material atat de negru incat absoarbe toata lumina vizibila, cu exceptia unui procent de 0,035%, reusind sa stabileasca un nou record mondial. Materialul este realizat din nanotuburi de carbon, fiecare de 10.000 de ori mai subtire decat firul de par. Cand privesti acest negru profund, atat de intunecat incat formele si contururile se pierd in el, ai senzatia neplacuta ca ai privi intr-un abis.

Deci, ce este abisul, ce este intunericul? Ceva care absoarbe in foarte mare masura lumina. E clar ca intunericul absoarbe in cea mai mare masura lumina tocmai pentru ca este la fel ca ea! Mitul conform caruia intunericul este doar absenta luminii este complet demontat. Atunci, ce reflecta intunericul? Ceea ce numim intuneric sau negru este reflectarea exact a ceea ce NU este ceea ce privim sau observam. Negrul este perceput de ochii nostri ca fiind negru tocmai fiindca el absoarbe cel mai mult albul, adica este alb in cea mai mare masura. Intunericul este, in cea mai mare masura posibila, exact lumina! La acest paradox minunat chiar merita sa reflectam putin…

rainbow

CROMOTERAPIA

Vibratiile culorilor au rol terapeutic. Profesorul de arte vizuale Harry Wohlfarth si Catherine Sam, de la Universitatea din Alberta, au realizat un studiu asupra unor copii cu varste cuprinse intre 8-14 ani, suferinzi de handicapuri si tulburari comportamentale. Au schimbat culorile si luminozitatea din camerele copiilor, inlocuind nuantele de galben si albastru cu portocaliu, bej si maro. Comportamentul agresiv al copiilor s-a diminuat si le-a scazut presiunea sangelui. Acelasi rezultat s-a constatat chiar si in cazul copiilor orbi. De aici se poate deduce ca expunerea la lumina si cromatica actioneaza in moduri care depasesc simturile si perceptiile noastre. Culorile sunt asociate cu afectivul si emotionalul si sunt considerate opuse mintii, partii rationale, chiar si de multi psihiatri contemporani, care folosesc cromoterapia. Totusi, este impropriu sa spunem ca ar fi culorile opuse mintii, avand in vedere ca mintea este neutra. Mai corect ar fi sa spunem ca setarile mintii pot fi depasite si transformate prin cromatica si prin tot ceea ce stimuleaza partea emotional-afectiva, iar aceasta poate crea instantaneu noi si diferite legaturi sinaptice.

In functie de vibratiile lor, culorile pot avea rol terapeutic si nu numai. Michael Kasperbauer, cercetator la US Agricultural Research Service Center din South Carolina, a demonstrat ca asezand folii rosii de plastic sub bumbac si tomate, in locul foliilor traditionale, negre sau transparente, productia a sporit cu 20%. Culoarea rosie este asociata cu expansiunea, cu agresivitatea. Expunerea la rosu, adica exact la culoarea care lipseste, de fapt, din obiectul perceput ca fiind rosu, determina privitorul s-o compenseze, s-o produca. Alte studii au aratat ca unor oameni expusi la culoarea rosie le-a sporit agresivitatea. Asta face, de fapt, ochiul: compenseaza culorile, iar privitorul e nevoit sa compenseze vibratiile care lipsesc din tot ceea ce vede.

Astfel, prin participarea privitorului, totul redevine tot. Vibratia energiei se reintregeste ca un tot, ca un vas din cioburi sparte. Intreaga realitate nu este decat o reconstituire a vibratiei energiei, a unui tot care aparent s-a fragmentat, s-a separat. Realitatea ultima e ca acest tot nu s-a spart si nu s-a fragmentat niciodata, cu adevarat. Dovada e ca mereu exista un privitor care compenseaza vibratia care lipseste. Deci, totul redevine tot, in permanenta.

Vechii egipteni, chinezi si indieni erau adeptii cromoterapiei si o foloseau pentru a trata diferite afectiuni sau pentru mentinerea starii de sanatate. Cromoterapia a intrat intr-un con de umbra cand a fost descoperita penicilina, in 1938, si cand au inceput sa fie folosite antibioticele. Dar cercetatorii contemporani incep sa fie de acord cu vechile civilizatii si sa recunoasca din ce in ce mai mult efectele terapeutice ale cromoterapiei: culorile au impact puternic asupra psihicului uman, ne influenteaza starile si chiar sanatatea.

Glanda pineala controleaza ritmul zilnic al vietii. Ea este influentata de modul in care functioneaza creierul nostru. Mintea este neutra, e influentata de perceptii, iar perceptiile sunt interactiuni energetice, rezultate in urma experientelor. Creierul este computerul care proceseaza aceste date primite din exterior, sub forma de semnale electrice, transformandu-le in judecati si intr-un sistem coerent asupra realitatii, in functie de setarile sale neuronale (care depind de modul in care sunt create legaturile sinaptice). Setarile neuronale sunt stabilite in urma experientelor si a perceptiilor. Acestea influenteaza mintea. Cercul s-a inchis. Mintea este neutra. Ea este doar o oglinda prin care se reflecta si se refracta energia. Iata ce este, mai exact, ceea ce numim ”realitate”. Sau realitate cotidiana…

CE SUNT EU? CE ESTE REALITATEA?

Desi nu suntem constienti, ochii si corpul nostru se adapteaza in permanenta la vibratiile si la lungimile de unda din jur. Din momentul in care incepem sa avem perceptii vizuale, in copilarie, conectam aceste perceptii cu primele noastre procese de invatare. Asa apar primele setari neuronale, despre care am vorbit mai sus.

Deci, ce este realitatea, in mod fundamental? Este similara cu filmul pe care il vedem proiectat la cinematograf. Totul din film pare extrem de real, de parca am asista la acele scene in realitate. Filmul ne influenteaza, daca suntem atenti la el, daca ne acapareaza si participam la cele ce se intampla si se desfasoara pe ecran. Deci, participam si suntem prezenti acolo unde ne indreptam si ne concentram atentia. Ca efect al atentiei noastre focalizate, apar emotiile, perceptiile simultane experientei, modul prin care ne conectam energetic. Emotiilor li se subordoneaza imediat mintea, care este, de altfel, neutra. Un exemplu extrem de simplu si clar ca mintea e neutra: nu putem spune absolut nimic, nu putem avea absolut nicio parere despre gustul unui aliment pana nu-l gustam, pana nu-l simtim efectiv.

Tot ce vedem in film ne provoaca emotii, prin participarea noastra: plangem, radem, oftam. Sau ne plictisim. Cand ne plictisim si nu mai acordam atentie filmului, ne detasam. Poate privim oamenii din jur si ii vedem prinsi in actiunea de pe ecran, iar astfel devenim martorii tuturor perspectivelor. Putem deveni constienti, instantaneu, mutandu-ne atentia, de toate perspectivele existente in sala si in afara salii. Ne extindem atentia, de la atentie focalizata la atentie totala, total implicata. Exact cum definesc curentele spirituale energiile de tip Yin si Yang, feminin si masculin. De aici par sa derive majoritatea conflictelor intre barbati si femei: primii au atentie focalizata, ultimele au atentie impastiata in toate. Impreuna, contopite, energiile Yin si Yang se absorb una pe alta, intregindu-se intr-un tot energetic, cu vibratie unica.

Ce sunt eu? Energie pura, pura existenta. Care, prin constiinta, devine atentie focalizata si totodata distribuita pretutindeni, imprastiata in tot ce exista. Atentia depinde de gradul de cunostinta si de gradul de constiinta. Fara cunostinta si constiinta, avem impresia ca ramane doar non-existenta. Descartes s-a inselat spunand ”Gandesc, deci exist”. Adevarul este ca ”Exist, deci exist”. Prin constiinta, tot un fals sine, prin atentie focalizata si totodata imprastiata, percep (simt constient ca interactionez energetic) si capat cunostinta despre faptul ca exist.

De indata ce devenim constienti de altceva si ne mutam atentia de la ecran, ne amintim imediat ca realitatea nu este ceea ce vedem in film. Constatam ca exista si filmul, cu povestea lui, si ecranul pe care poate rula orice alt film, exista si spectatorii, inclusiv eu, cel care observa toate acestea, inclusiv acea persoana care este la pupitrul de comanda, dar mai ales putem vedea care este sursa filmului. Filmul de pe ecran este proiectia unui fascicul unic de lumina, care se imprastie in toate culorile si pixelii de pe ecran.

P.S. Amintiti-va, cand priviti ceva, ca vedeti exact culoarea care lipseste. Si ca VOI o compensati.🙂

Surse: http://psihologice.3x.ro, http://ro.math.wikia.com, http://www.hotnews.ro

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Ce sunt eu? Ce este realitatea?" (4)

  1. Da, asa este! Bine explicat! Unii, foarte putini, constientizeaza acest lucru, insa ce e de facut in continuare? Misticii, sfintii, maestrii/guru autentici din toate religiile spun acest lucru din antichitate…si ce s-a schimbat de atunci? mai nimic! doar cativa, foarte putini (dupa cum spuneam anterior) au constientizat ce se intampla …restul turmei, in bezna totala! somn adanc in continuare! care e solutia, pana la urma? sa zicem asa : ok, deci eu stiu ca totul e energie, vibratie, ca de fapt nu exista nimic si totusi totul exista! (un oximoron), un vis in vis, ce fac mai departe cu ceea ce stiu? unii aleg sa se retraga in munti sa se roage/mediteze pana pleaca de aici, altii continua ca bioroboti cuantici la infinit, incercand pe cat posibil si reusiind uneori sa mai schimbe din programele initiale sau dobandite pe parcurs, insa mai departe, ce? ca faci ceva, ca nu faci nimic, totul egal zero, la nivel universal, de concepte primordiale! si atunci, solutia mea de pana acum a fost asa : ok, am inteles cat am putut sa inteleg pana acum, despre conceptele primordiale (poate pana plec de aici se vor dovedi si acestea false, nu se stie niciodata nimic) si atunci decat sa ma duc in cimitir, sa ma bag intr-un mormant si sa astept moartea, nefacand nimic tot timpul sau aruncandu-ma in plaja imensa a degradarii umane (cu viciile multiple aferente), mai bine incerc sa-mi construiesc eu aici, pe cat posibil, un vis frumos si bun in marele vis universal (ex igienizandu-ma pe mine de gandurile negative, pesimiste, alte gandiuri parazitare, incercand sa devin mai bun si implicit ajutandu-i pe ceilalti cu tot ce pot). Tu, ce solutie ai gasit? Ce parere ai despre solutia identificata de mine? Week-end placut in continuare si multumim mult pentru articolele bune, foarte bine explicate, pe care ni le daruiesti cu drag!

    Apreciază

    • Foarte interesant comentariul tau, Marius, mai rar citesc asa ceva. Solutia, cum ii spui tu, nu o vad ca pe o solutie propriu-zisa, parerea mea e ca depinde ce doreste fiecare si aia e solutia lui. Mitul pesterii al lui Platon e un bun exemplu. Miza e destul de simpla cand intelegi cum stau lucrurile: vrei un vis frumos (constient sau inconstient) sau vrei sa te trezesti.

      Apreciază

  2. […] Livia ”Tot ce numim real e alcatuit din lucruri care nu pot fi considerate reale.” (Niels Bohr, […]

    Apreciază

  3. Minunat. Si iata cum se aplica expresia „veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: