Cand castigi pierzi

Cea mai simpla cale spre nefericire e sa-ti spui ca nu poti obtine ce doresti din cauza altora, a lumii. A unei false competitii si a unor iluzorii asteptari, oricare altele decat cu si de la tine insuti.

sah

Poti sa-i oferi cuiva iubirea si paradisul pe o tava de aur, iar omul acela poate chiar sa-ti traga cu tava in cap fiindca nu i-ai oferit lături de porc. Fiindca alea ii plac si pe alea le vrea. Va fi nemultumit si nefericit daca pe el poate il bucura doar sa-i tina cineva companie printre lături si in suferinta.

Unii oameni nu vor decat ca altii sa li se alature in balta de noroi in care ei se scalda. Asta inteleg ei ca ar fi ”iubirea”. O confunda, din pacate, cu empatia. Poti sa te scalzi o vreme in noroiul altuia, ca sa-i oferi intelegere si mangaiere, dar nu poti ramane prea mult, fiindca te umpli si tu de noroi, daca celalalt nu vrea sub nicio forma sa iasa de acolo. ”Misery likes company” (Mizeriei, suferintei ii place compania).

Dumnezeu i-a spus porcului, vazandu-l cum grohaie si scurma in noroi si in lături, ca poate sa-l curete si sa-l ia langa El, sa-i arate paradisul, fericirea, puritatea. Porcul a incuviintat bucuros, a zis ca da, vrea sa mearga, dar cu o conditie: balta de noroi aveti pe acolo?

Prezenta omului merita sa fie acolo unde chiar reprezinta o prioritate si nu o optiune, acolo unde e dorita si pretuita. Mai mult decat balta de noroi si lăturile. Numai asa, iubirea din noi ne poate salva. Numai asa ne putem agata de mana pe care ne-o intinde cineva care a coborat benevol in balta noastra de noroi si printre lături ca sa ne aline. Numai asa onoram Dumnezeul si sfintenia din noi si din altii si revenim la puritate si virtute. Altfel, acela care a coborat in balta noastra de noroi si printre lăturile noastre, daca ramane prea mult acolo, s-ar putea sa uite de Dumnezeul din el, de sfintenie si puritate si s-ar putea sa riposteze atunci cand aruncam in el cu ce avem. Cu noroi si cu lături, adica. Si, uite asa, balta creste si duhoarea se inmulteste.

Un diamant ramane diamant chiar si daca e acoperit de noroi, gunoi, lături si duhoare. Numai ca s-ar putea sa nu dea nimeni doi bani pe el, ba chiar nici sa nu se poata apropia din cauza duhorii de nesuportat care il impresoara si nici sa nu-si dea seama ce se afla sub mormanul de gunoi si de noroi.

Nu putem sa (re)cunoastem si sa iubim in alt om decat atat cat (re)cunoastem si iubim in noi insine. Visul cel mai inalt al unor oameni e sa domine lumea si sa i-o traga in toate felurile. Din curiozitate, ca sa vada cum e daca pot. Ironia e ca in timp ce castiga tot ce-si doreste, omul pierde tot ce are mai de pret.

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Cand castigi pierzi" (3)

  1. Foarte bine zis! Similar cu „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi!”Evanghelia dupa Matei, capitolul 7
    6.Exact asa se intampla! Multumesc. Sanatate maxima si toate cele bune!

    Apreciază

  2. […] Livia Cea mai simpla cale spre nefericire e sa-ti spui ca nu poti obtine ce doresti din cauza altora, a […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: