Omul care miroase florile

Il privesc pe omul asta inalt si mintea mi se rupe dureros in doua. Vad omul sau bestia? Cum pot coexista intr-un zambet? E plin de cicatrici urate. Taiat la gat, taiat pe fata, cazut cu parasuta de la peste 1000 de metri, aflat in tir incrucisat la Revolutie, pare o masa de carne si oase reconstruita.

In copilarie, tatal sau venea beat adesea, il batea si-l dadea afara din casa. Iarna, pe ger. Statea in frig, plangand, pana nu-si mai simtea trupul si atunci se decorporaliza. Asa a invatat sa supravietuiasca. ”Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti sa duci.”

Bunica l-a povatuit ca nu era nevoie sa reziste asa. ”De ce n-ai venit la mine? Cine ti-a zis ca trebuie sa stai in frig?” Mereu poti merge altundeva. Mereu poti gasi caldura la oameni. Poate nu la cei de la care astepti. Dar mereu exista caldura, undeva…

Intr-o zi, bunica i-a aratat un cactus, intr-o glastra. ”Roaga-te, copile, si-o sa vezi c-o sa-nfloreasca.” Cactusul n-a inflorit. ”Te-ai rugat, copile?” ”Nu, bunico.”, i-a raspuns vinovat. ”Nu-i nimic, hai sa ne rugam impreuna.” Si cactusul a inflorit. O singura floare a dat. Absolut minunata, aparuta dintre spini. ”Trandafirii sunt frumosi tocmai pentru ca au spini.”, spune el.

„Unii oameni se plang mereu ca trandafirii au spini; eu sunt recunoscator ca spinii au trandafiri.” (Alphonse Karr)

flower of life

O femeie care vorbea cu florile l-a invatat Tantra. Cum sa respire odata cu florile. Dar el il voia doar pe Dumnezeu. Il simtea in toate florile si in toti spinii. L-a cautat peste tot. Pana la Himalaya. A meditat neintrerupt pana era cat pe ce sa moara. A facut isihasm. Intr-o zi, pe cand taia lemne la o manastire, un calugar batran l-a intrebat: ”Taicuta, il auzi pe Dumnezeu?”

Are multi ani de experienta in Tai Chi si arte martiale. A pus jos din doua miscari un golan de cartier care sarise cu un cutit de juma de metru. Mi-a povestit cum si-a invins cel mai redutabil adversar. Era masiv si cel putin cu un cap mai inalt. ”M-am ascuns dupa el. Faceam aceleasi miscari pe care le facea si el. Nu ma gasea. Cand s-a intors, i-am dat-o si a cazut lat imediat. Nu se astepta la asta.”

Zilele trecute, l-am vazut plangand. ”De sarbatori, niste oameni au batut crunt un batran. Fiindca le ceruse un pahar cu apa.”

”Rana este locul prin care patrunde lumina. Vindecarea durerii e in durere.” (Rumi)

E mereu bucuros, ca un copil mare. Invie atmosfera dimprejur. Imi aminteste de bunicul. Sa fii simplu e cel mai complicat. Cand se roaga, parca incremenesc pietrele. Omul asta traieste numai in prezent. Munceste de la 3 noaptea, in frig, pe camp, cate 16 ore, dormind cate doua ore, si pocneste de energie, cu acelasi zambet netulburat pe chip. E multumit si multumeste pentru orice. Binecuvanteaza mancarea. Oamenii. Clipele. Lacrimile. Florile si spinii.

”Ce te faci cand nu poti schimba nimic si e totul trist fiindca esti trist?” ”Ai auzit de fractali?”, raspunde si rade. ”Cum sa traiesti numai in prezent?” ”Simplu. Respira. Asculta. Miroase florile.”

Copyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Omul care miroase florile" (3)

  1. Frumoasa istorie! o lectie de curaj, de supravietuire, de umanitate…dar de ce „Vad omul sau bestia?” ? este vorba de bestia care sta ascunsa in fiecare om, generic vorbind?

    Apreciază

  2. […] Livia Il privesc pe omul asta inalt si mintea mi se rupe dureros in doua. Vad omul sau bestia? Cum pot […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: