Am avut la cursul pentru dezvoltare personala un preot care face consiliere cu dependenti. El insusi e un fost dependent de alcool. Declara despre sine ca este un preot alcoolic, desi n-a mai baut de ani de zile. A studiat foarte mult si spune ca o predispozitie nu se schimba niciodata. Studiile au demonstrat ca un om care are predispozitie genetica sa devina alcoolic, de exemplu, o va avea toata viata.

Problema e ca toti ne nastem cu predispozitii pentru dependente, cu predispozitia de a fi sau de a deveni ”defecti”. Suferinta, in sine, este o dependenta. De aceea intreb, in cartea mea: ”Nu cumva esti indragostit de suferinta ta?” Dependenta nu dispare niciodata, ramane tot acolo, infipta in creier, si poate reveni oricand, mai grav, mai agresiv, mai distructiv. Si atunci, suntem condamnati de la nastere?

Nu exista suferinta, exista doar inadaptare. Ma intreaba oamenii daca sunt sanatoasa acum, dupa cancer. Iar eu zambesc si le spun ca nu exista o stare perfecta de sanatate, cata vreme noi toti dezvoltam celule canceroase in corp, tot timpul, cata vreme avem predispozitie pentru asta. Important nu e faptul de a fi preocupat sa fii perfect sanatos, ci de a invata sa traiesti cu aceste celule canceroase, fara frica. Important e sa traiesti, pur si simplu. Cu predispozitii de tot felul. Important e sa te bucuri si mai mult de viata, in loc sa te inchizi si sa fugi de viata, cu un motiv foarte bun. Pana la urma, ce pierzi astfel? Chiar viata pe care nu vrei s-o pierzi, pe care vrei s-o traiesti. Cu predispozitii de adictii, cu celule canceroase, cu orice frici sau motive de suferinte la pachet. De a trai asa, in prezent, si de a continua sa actionezi, sa te implici, sa te bucuri de tot ce poti. Asta inseamna sa accepti si sa te adaptezi.

Dar cum faci asta? Cum gasesti motivatia sau puterea sa accepti, sa te adaptezi si sa te mai si bucuri? O frica, o dependenta nu dispar niciodata, pot fi doar inlocuite. Un atasament nu dispare niciodata, e inlocuit. Cu ceva mai bun sau mai rau. Atat, asta e diferenta. De aceea se spune: ”Cui pe cui se scoate”. Un fost dependent de alcool poate deveni dependent de droguri. Sau de Dumnezeu.

Iubirea e cel mai puternic atasament care poate vindeca alt atasament. Dar iubirea sau persoana iubita nu pot schimba dependenta fara ca dependentul sa doreasca asta. Iubirea devine noua dependenta numai daca omul vrea si ii permite sa devina noua lui dependenta. Iar omul poate gasi mereu o groaza de motive sa nu vrea asta sau sa spuna ca o vrea, dar in conditiile lui. Insa iubirea nu vindeca in conditiile pe care le vrea dependentul, ci in conditiile ei.

Orice dependent sau om nefericit, care sufera, va spune ca iubeste. Ca este capabil sa iubeasca. Sau ca tocmai din cauza iubirii, mai precis a lipsei ei, este el asa cum este. Nimic mai fals. Cum sa iubesti, daca nu te poti iubi pe tine? Cum sa iubesti, daca ranesti? Cum poti iubi fiind absent din prezent? Oamenii vor spune ca tot iubesc, in gandul si in sufletul lor. Dar cum poate fi suficient sau de folos gandul unui om sau ceea ce se afla in sufletul sau, fara ca acel gand sau acea simtire sa se manifeste in realitate, in prezent? La ce foloseste o scrisoare de dragoste care ramane inchisa ani de zile, intr-un plic neexpediat?

Iubirea nu se va adapta ea la om, omul trebuie sa se adapteze la iubire. Altfel, iubirea nu va deveni pentru dependent un atasament, o dependenta mai puternica decat cea pe care o are deja, oricare ar fi aceea. Nici macar iubirea neconditionata din ochii unui copil, pura precum iubirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este de gasit nici in trecut, nici in viitor, ci doar in prezent. La fel si iubirea. O traiesti sau nu. Devii iubire sau nu. Daca traiesti in trecut, poti gasi depresia, iar daca vrei sa traiesti in viitor, poti gasi anxietatea. Viata are o singura regula: te adaptezi sau nu la realitate. Iar asta depinde, intru totul, doar de tine insuti. Totul este despre a trai in prezent sau nu, asta e tot ce avem.

Dependentul fuge de constientizarea prezentului si a realitatii. Se refugiaza, ca sa nu simta. Crede ca asa n-o sa mai doara. Cand revine la realitate, doare mai mult, iar golul e si mai mare. Revine si mai puternic la dependenta sa si incearca sa umple golul cu firimituri de diverse placeri. Si tot asa…

aditia

Ca sa traiesti in prezent, trebuie sa simti. Totul. Cum sa simti cand esti absent?! De ce vrei sa fii absent? Tocmai ca sa nu simti. Fiindca a simti inseamna sa te deschizi. Asa intra tot, cand te deschizi. Intra si bucurie, si tristete, intra oamenii, lumea, Dumnezeu, iubirea, realitatea. Cand te deschizi, dai ochii cu tine, cu fricile si cu durerile tale. Insa numai asa poti simti. Cand te inchizi, nu mai simti, devii din ce in ce mai imun. La aproape tot ce se intampla in jurul tau. La nevoile sau la suferinta altora, la eforturile lor, la prezenta lor, dar mai ales la iubirea lor. Devii imun la viata insasi.

O spun in calitate de fosta dependenta de ciocolata, de alcool, de citit, de computer, de suferinta, in calitate de dependent si de co-dependent. Nimeni nu e defect, rau, reparabil, suntem doar raniti. Si nu realizam ce iluzie e asta, cand sunt atatea motive de bucurie in jur. Tine de responsabilitatea noastra sa alegem recunostinta si orice motiv de bucurie. Unor oameni poti sa le oferi toata iubirea si toate motivele de fericire, ei nu le vor vedea, fiindca fug, se inchid si se ascund.

Stiti cum imi explic eu ”cu moartea pe moarte calcand”? Ca sa devii fericit, e necesar sa renunti la ceva din tine. E firesc, fiindca tu, omul fericit, esti altul decat tu, omul nefericit. Deci, e ca si cum ai ”muri” tu, omul nefericit, ca sa se nasca din tine omul fericit. Cu alte cuvinte, omul care invata sa moara cate un pic, in fiecare zi, invata sa calce pe moarte. Adica invata sa traiasca!

E o mare provocare, de sfinti aproape, sa ramanem la fel de bucurosi si de prezenti in compania unor oameni dependenti. In absenta lor, mai precis. Asta e singurul motiv de reala tristete si de reala suferinta, pe care il recunoaste spiritualitatea, restul sunt doar iluzii. Doar sfintii pot ramane impasibili si plini de iubire, fara sa isi coboare vibratia inalta la nivelul de suferinta al dependentilor, care e o vibratie joasa, in prezenta unor oameni care refuza sa traiasca, sa se bucure de viata, care isi fac rau lor si altora, fie si numai prin absenta si neimplicarea lor. Doar sfintii pot sa nu se enerveze, sa nu sufere, sa nu se revolte, atunci cand vad cum oamenii pe care ii iubesc isi fac rau lor si altora. Apropo de iubire neconditionata, doar Dumnezeu poate suporta felul in care oamenii se ranesc si ranesc, doar Dumnezeu poate accepta neconditionat, poate iubi neconditionat.

Dar nici chiar Dumnezeu nu poate tine locul unui om absent, dependent, neimplicat, care nu traieste in prezent. Tocmai fiindca omul ala e unic si este el insusi o bucatica de Dumnezeu. De aceea, co-dependentii, adica oamenii care traiesc alaturi de un dependent, in cadrul unei relatii, in familie, sunt cei mai afectati. Sunt mult mai afectati decat dependentul. Pot chiar si sa moara mai repede, tocmai pentru ca sunt atat de afectati. Fireste, dependentul nu poate intelege, percepe asta. Dependentul are nevoie sa se victimizeze si se va considera mereu, pe sine, cel mai suferind, cel mai ranit, cel caruia ii este cel mai greu si cel care are cea mai mare nevoie de atentie si de sprijin. Si, in acelasi timp, va sustine ca el nu are nicio problema si nicio dependenta.

Co-dependentii sunt primii care au nevoie de ajutor si de sustinere, fiindca povara lor e cea mai grea, mai grea decat cea a dependentului. Dependentul traieste mult mai bine in simbioza cu dependenta lui decat traiesc cei din jur cu el. Fiindca ei sufera in mod constient, in timp ce dependentul isi anesteziaza constiinta si n-o mai resimte plenar decat atunci cand revine la realitate. Tocmai de aceea fuge din nou, fiindca nu poate suporta sa ramana constient prea mult, nu poate suporta sa ramana prezent si sa traiasca in prezent.

Insa Dumnezeu, iubirea, viata si realitatea nu exista decat in prezent si nicaieri altundeva. Ceea ce nu traim in prezent nu mai traim niciodata.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Cum se vindeca dependentele si atasamentele" (2)

  1. buna,

    te rog mult, cand ai 5 minute libere, spune-mi numele preotului, fost alcoolic si daca e posibil, parohia unde-l gasesc. vreau sa vorbesc cu el despre o ruda alcoolica, poate il poate ajuta…

    multumesc

    Apreciază

  2. […] Livia Am avut la cursul pentru dezvoltare personala un preot care face consiliere cu dependenti. El […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: