Schimbarea la fata

Zilele trecute am fost tulburata si cu sufletul ravasit in urma discutiei de suflet cu o persoana direct implicata in tragedia de la Colectiv. Mai intai, am inteles ca oamenii care au asistat la ce s-a petrecut acolo si cei direct sau colateral implicati inca nu pot vorbi. Sunt in stare de soc si gandurile lor se indreapta spre cei care inca se zbat intre viata si moarte in spitale. Oamenii acestia, atat de afectati, ei insisi, sunt disponibili, sunt deschisi catre ceilalti, chiar daca sunt inchisi in sine. Vor sa-i ajute pe altii, iar altii conteaza pentru ei aproape mai mult decat ei insisi. In universul lor incap si ceilalti, in continuare, indiferent de problemele cu care se confrunta ei insisi. Umanitatea de care ei sunt capabili e un exemplu si o motivatie, o invitatie de onoare catre noi toti. O invitatie de a ne privi pe noi insine si viata noastra intr-un mod mult mai sincer, de a se vedea fiecare onest la fata, reflectat in oglinda intregului sistem.

Oamenii acestia nu stiu cum va fi viata lor de acum inainte. Un lucru e cert, ei nu vor mai putea niciodata sa fie aceiasi. Li s-au prabusit multe fundamente interiore, legate de siguranta, de omenie, de sistemul in care traiesc, ba chiar legate de ei insisi, raportati la viata insasi.

In urma discutiei, mi-au ramas intiparite patru mari concluzii, care vizeaza tot ce reprezentam noi, ca oameni, si cam tot ce este viata, in sine:

  1. Suntem fragili, extrem de fragili.
  2. Suntem lipsiti de control, pana la a ne simti complet neputinciosi si vulnerabili.
  3. Avem nevoie ca ceea ce traim sa nu fie degeaba.
  4. Avem nevoie sa dam un sens la ceea ce traim, tocmai ca sa nu fie degeaba.

Viata poate parea o tragedie in sine, fiindca e menita sa se incheie cu o moarte. Cu atat mai mult cu cat nu putem sti cand ticaie ceasul pentru ultima oara. Tot ce avem, spre a transforma aceasta potentiala tragedie in ceva cu sens, sunt cele patru axiome de mai sus.

Oriunde ne-am duce, orice am incerca sa facem, toate se raporteaza, in continuare, la aceste patru axiome. Omul isi poate accepta deplina vulnerabilitate, deplina lipsa de control doar daca gaseste un sens prin care viata sa sa nu fie degeaba. Omul poate indura orice si se poate adapta la orice daca gaseste in sine un sens.

Daca nu-l gaseste, omul moare inca de pe cand se afla in viata. Moare de fiecare data cand se resemneaza, asa cum cantau cei de la Goodbye to Gravity. Numele trupei invita la acceptarea senzatiei de a-ti fugi pamantul de sub picioare, la senzatia de lipsa de control, la inaltare, totodata. Versurile cantecelor lor par profetice, azi: „The fire is burning me to bring you back to life, make you feel alive.” (Focul ma arde ca sa te aduc inapoi la viata, sa te fac sa simti ca traiesti. „We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, and the day we give in is the day we’ll die.” (Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atat de vii, iar ziua in care ne resemnam e ziua in care vom muri).

Tragediile, socurile existentiale sunt mereu niste dusuri foarte reci ale constiintei. Spre a le integra in noi si in sistemul nostru, dat fiind ca nu mai putem ramane aceiasi, avem nevoie sa le dam un sens si sa le facem sa conteze. Ce se petrece acum cu noi, romanii, este exact asta: singurul mod prin care putem depasi durerea e sa-i dam un sens si s-o facem sa conteze. Fiindca noi nu mai putem fi aceiasi. Niciodata. Mai putin aceia care se feresc ca propriul lor sistem sa fie zguduit din temelii. Aceia care se feresc de durere si de schimbarea la fata. Ei sunt cei care, nepermitand ca propriul sistem sa fie schimbat, nu permit nici ca intregul sistem sa fie schimbat, prin persoana lor.

Prin fiecare dintre noi, care nu mai poate fi acelasi, sistemul se va schimba, fiindca nu va mai putea ramane nici el acelasi, proportional cu oamenii care se trezesc si isi asuma ca-i priveste si pe ei ce li se intampla celorlalti. Soarta altora, binele altora, cat si propriile dureri. Omul nu poate deveni intreg pana cand nu realizeaza si nu simte organic ca ceea ce conteaza pentru el conteaza si pentru ceilalti.

Sistemul reflecta majoritatea. Cand fiecare isi va da seama ca el, ca individ, conteaza, la fel cum fiecare alt individ conteaza, in egala masura, sistemul se va schimba. In mod COLECTIV, nu-i asa?

impreuna

Eu, care am fost acuzata de faptul ca as avea ceva cu medicii, ma inclin azi in fata lor. La fel cum ma inclin in fata preotilor. Nu in fata numelor sau a functiilor, a statutului lor. Ci a OMULUI din spatele numelui, a functiei sau a statutului. Nu ma inclin in fata medicilor si a preotilor nedemni de statutul si de functia lor, ci in fata OAMENILOR care nu au nevoie de o functie sau de un statut ca sa fie OAMENI.

In ce-i priveste pe ceilalti, nu ne poate alina decat compasiunea. Pentru ce sunt ei acum si mai ales pentru ce vor fi siliti sa devina atunci cand sistemul se va schimba prin ceilalti. Fiindca stiu ce inseamna rezistenta, opozitia, fiindca stiu ce inseamna socul si senzatia de a muri cat timp esti in viata, ca sa devii cine poti fi.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Schimbarea la fata" (4)

  1. Îmi pare rău pentru suferință cumplita, prin care trec pacienții și familiile acestora. Ar fi multe de spus, putin de zis, oricât de mult ar cauta în acest moment vinovați pentru tragedie, oamenii nu se vor mai întoarce. Sănătate tuturor și însănătoșire grabnica! Condoleanțe familiilor indurerate!

    Apreciază

  2. Livia, am simtit tot ce spui tu acum 3 ani jumatate, cand am pierdut pe cineva foarte apropiat. S-a intamplat exact cum spui: simt ca nu voi mai fi niciodata aceeasi.
    Este dureros sa-mi imaginez ce este in sufletul celor care au prieteni intre tinerii din Colectiv. Sper numai ca noi toti sa dam un sens durerii acesteia, exact asa cum ai scris.
    Multumesc pentru ca ai scris ca si cand mi-ai fi citit in inima, ceea ce eu nu pot pune in cuvinte.

    Apreciază

  3. […] Livia Zilele trecute am fost tulburata si cu sufletul ravasit in urma discutiei de suflet cu o persoana […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: