Cum devii ceea ce esti

Cum devii ceea ce esti si nu stiai ca esti. O sa va spun povestea unui om foarte cunoscut. Numele lui e Julio Iglesias.

Mama sa era de vita nobila, tatal era medic ginecolog, unul dintre bunici era un jurnalist andaluz de succes, unchiul si varul sau au fost ambasadorii Spaniei, timp de 20 de ani. Parintii si-au dorit ca fiul lor sa devina avocat. Tanarului ii placea sportul si reusise deja sa aiba o cariera in plina ascendenta. Era fotbalist. Multi dintre noi nici nu si-l pot imagina in aceasta postura pe omul considerat cel mai romantic cantaret al tuturor timpurilor. Trebuie sa fi fost bun, in calitate de fotbalist, din moment ce ajunsese portarul faimoasei echipe Real Madrid.

julio iglesias portarAsta inseamna sa-ti placa sa faci ceva, dar vocatia, pasiunea cea mai mare nici nu ne-o stim, adesea. Unii oameni nu si-o afla intreaga viata. Tocmai pentru ca poate depinde de o ipostaza a ceea ce suntem si nici macar nu stim ca am putea fi.

Julio isi vedea de fotbal, in timp ce studia in paralel si dreptul, spre a le face pe plac parintilor, pentru a deveni ”cineva”. A obtinut licenta in drept, urmand sa faca parte din Corpul Diplomatiei Spaniole. O singura semnatura mai lipsea ca el sa-si inceapa noua viata, noua cariera. Avea 20 de ani.

Venea de la o petrecere, la 2 noaptea, cand a fost implicat intr-un accident rutier. Toti cei aflati in masina in care se afla si el au scapat nevatamati, ca prin miracol. Doar el a fost foarte grav accidentat. Cariera sa sportiva era definitiv terminata. A ramas paralizat mai bine de un an si jumatate, iar medicii erau foarte rezervati in privinta posibilitatii ca Julio Iglesias sa mai poata merge vreodata.

Un tanar infirmier care il ingrijea, pe cand se afla pe patul de spital, i-a observat nostalgia. Fostul fotbalist era framantat de ganduri despre menirea si scopul omului in viata. Eladio Magdaleno i-a daruit lui Julio o chitara, in scop terapeutic, spre a-l ajuta pe omul tintuit la pat sa-si depaseasca acea conditie. Bolnavul si-a descoperit, astfel, o noua pasiune si un nou scop in viata.

Pana atunci, fusese bun in ceea ce facea. De atunci inainte, insa, avea sa devina ceea ce era si nu stiuse. Fostul fotbalist, potentialul nou avocat habar nu avusesera ca vocatia lor era, de fapt, muzica. Daca nu ar fi avut loc acel accident, Julio ar fi renuntat la pasiunea sa pentru sport, spre a alege o cariera diplomatica. Desi acesta era visul parintilor sai si nu al lui. Poate ca Julio Iglesias ar fi fost un bun avocat si un bun diplomat, insa ma indoiesc ca la fel de bun precum portarul de la Real Madrid si nici pe de departe la fel de bun precum cantaretul Julio Iglesias.

Atatia dintre noi au un vis si, din diverse motive, mai ales din teama, nu si-l urmeaza niciodata, pana cand e prea tarziu. Insa, atunci cand iti urmezi pasiunea, precum a facut Julio, caruia ii placea sportul, surpriza e ca poti descoperi, pe parcurs, o alta pasiune mai mare si mai arzatoare, prin care te exprimi pe tine si talentul tau mai mult decat ti-ai fi putut chiar imagina. Mai sunt portari buni, avocati si diplomati, insa un cantaret precum Julio Iglesias e unic.

Ce a contribuit la schimbarea vietii lui? Un accident teribil. O stare cumplita de convalescenta. Acum, cred ca va dati seama ce potential extraordinar si ce dar i-au adus toate acestea aceluia caruia ii mai lipsea o simpla semnatura ca sa-si dedice viata diplomatiei. Cati oameni ar fi beneficiat de talentul sau diplomatic? Cu siguranta, enorm mai putini decat aceia care au beneficiat de talentul sau muzical. Un eveniment neplacut sau chiar groaznic poate ascunde cel mai mare dar pe care il primim, spre a ajunge la noi insine.

Daca Julio Iglesias s-ar fi considerat o victima, s-ar fi consolat cu gandul ca nu avea sa mai mearga niciodata. Ar fi dat la o parte chitara aceea, daruita de infirmierul cel inimos. Ar fi alunecat din ce in ce mai mult in depresie, ar fi ramas captiv in categoria de ganduri care ne amintesc tot ce nu putem face, desi am vrea. Daca ar fi tinut mortis sa ramana fotbalist sau sa devina diplomat, n-ar fi acceptat viata asa cum era, in acel moment, si si-ar fi refuzat sansa de a deveni altcineva, ceva ce nu banuise absolut nimeni, nici macar el insusi.

Tanarul Iglesias mai avea un talent. Scria poezii. Asta il ajutase sa-si exteriorizeze emotiile, mai ales in perioada sederii in spital. Imobilitatea sa fizica era compensata printr-o mai mare mobilitate interioara. Asa se intampla intotdeauna, daca permitem sa fie. Toate necazurile si dificultatile noastre ne imping la fileu provocarea de a scoate din noi miezul a ceea ce suntem. Le putem depasi, precum spunea Einstein, doar de la alt nivel de gandire decat acela pe care il aveam cand acestea au intervenit. In niciun caz din postura de victima. Daca Julio ar fi ramas blocat, la nivel mental, in neputinta sa, daca ar fi crezut-o ireversibila, daca l-ar fi preocupat mai mult sa se umple de furie si de acuze la adresa celor care produsesera accidentul, inclusiv la adresa sa, n-ar fi aflat niciodata cine este si n-ar fi devenit artistul indragit de intreaga lume.

Julio si-a exteriorizat emotiile prin poezii, pe care a invatat sa le puna pe note muzicale. A ”uitat” de infirmitatea sa, probabil a uitat de tot, bucuros sa descopere altceva. Pentru asta, a invatat din nou. Sa cante la chitara. Apoi, a reinvatat sa mearga. Parintii sai l-au ajutat. Acum, nu mai conta cariera lui si nici daca avea sa fie ”cineva”. Conta doar fiinta lui. Tatal sau si-a intrerupt munca un an si jumatate spre a-i fi alaturi fiului sau si a-l sprijini sa se recupereze. Si, la fel cum se intamplase groaznicul accident, la fel s-a petrecut si miracolul. In pofida rezervelor medicilor, Julio s-a insanatosit si a putut merge din nou.

Iata cum acel accident a ramas doar un punct de cotitura in viata lui. Unul pe care a stiut sa-l transforme in sansa, nu in damnare.

Dar accidentul nu avea cum sa fie de ajuns, evident, ca Julio sa devina artistul pe care il cunoastem cu totii. Trebuia sa faca si el ceva pentru asta. A continuat sa invete, sa se dezvolte personal, sa munceasca la el insusi. De data asta, fara sa mai fie sau sa vrea sa devina ”cineva”. Nu mai era portarul unei echipe renumite de fotbal. Nu mai era un viitor diplomat de succes, cu o cariera asigurata. Era un tanar bucuros si recunoscator ca putea merge din nou si un om care reinvata sa traiasca. Succesul nu a venit peste noapte. Tanarul a plecat la Londra, unde a inceput sa studieze engleza si unde canta in pub-uri, la sfarsit de saptamana. Povestea e mult mai frumoasa decat daca succesul i s-ar fi servit imediat pe tava.

Intr-o zi, Julio s-a hotarat sa mearga la o casa de productie muzicala, cu dorinta de a le oferi unul dintre cantecele pe care le compusese, spre a fi interpretat de un cantaret. Administratorul casei de productie a ascultat demo-ul, inregistrat de tanar la magnetofon, acompaniat doar de chitara, si l-a intrebat de ce nu-si interpreteaza singur compozitiile. Raspunsul lui Julio a fost ca el nu este cantaret! Inca nu credea si nu-si putea imagina ce putea fi!

Iata cel putin al doilea om providential din viata lui Julio Iglesias, dupa infirmierul cel inimos. Administratorul casei de productie l-a convins pe tanar sa participe la Festivalul International al Cantecului de la Benidorm. La finalul acestuia, Julio Iglesias a fost desemnat castigator cu propria sa compozitie, ”La vida sigue igual” (”Viata ramane la fel”). Avea 25 de ani. A urmat semnarea primului sau contract cu o casa de discuri, Columbia Records. Primul single inregistrat a ocupat rapid primul loc in topurile muzicale spaniole.

Niciodata nu suntem singuri pe drumul nostru. Daca ramanem la acuzele si resentimentele pe care le purtam unor oameni, pentru ce am suferit, nu mai ajungem sa ne intersectam cu acei oameni care ne pot ajuta sa depasim acele suferinte definitiv, devenind noi insine alti oameni. Fiindca, pentru a reusi, avem nevoie de recunostinta si de incredere. Iar oamenii potriviti apar, la locul si la momentul potrivit. Putem fi recunoscatori chiar si pentru un accident, nu-i asa? Pentru o boala, pentru o stare de convalescenta, pentru orice.

Povestea vietii lui Julio Iglesias ne mai da un exemplu puternic. Cariera sa, din momentul in care a gustat prima oara succesul, n-a fost lineara. N-a inregistrat numai victorii, ci si esecuri. In 1969, la 26 de ani, a participat la Festivalul Cerbul de Aur, din Romania, unde nu a castigat nimic. Ba, mai mult, presa l-a desfiintat: “interpret firav, discret si prea liric, care a cucerit probabil doar simpatia iubitorilor sportului cu balonul rotund.” In 1970, la 27 de ani, a reprezentat Spania la Festivalul Eurovision, unde s-a clasat pe locul 4. Cu toate acestea, in anul urmator a reusit sa atinga performanta de a vinde primul milion de discuri.

julio-iglesiasPublicul l-a indragit din ce in ce mai mult, iar Julio a devenit o marca in sine, fara a mai avea nevoie sa participe la diverse competitii muzicale. Performantele sale au devenit notabile in urma succesului mondial de care incepuse sa se bucure. Poate n-a ajuns mereu la inima criticilor, dar cu siguranta a ajuns la inima publicului, iar asta a contat cel mai mult. In 1983, la Paris, primeste singurul si unicul Disc de Diamant oferit de Guinness Book pentru recordul de vanzari de discuri in cele mai multe limbi, vanzand mai mult decat orice alt artist din istoria muzicii, 100 milioane de copii in sase limbi. Tot atunci, Jacques Chirac il decoreaza cu Medalia Parisului.  Pe parcursul anului 1984, a avut 6 discuri simultane in topul Billboard 200, al albumelor cel mai bine vandute in SUA, lucru pe care numai The Beatles si Elvis Presley il mai reusisera. Julio Iglesias se numara printre primii zece artisti cu cele mai numeroase vanzari din istorie, conform Sony Music.

Iata dovada ca succesul si performantele nu depind atat de mult de critici, de castigarea competitiilor cu altii, cat de cei pe care ii atingem prin ceea ce suntem si exprimam. Sunt atatia oameni care castiga titluri, trofee, concursuri si, cu toate acestea, cariera lor muzicala nu se dezvolta, intra intr-un con de umbra, stagneaza si paleste. Publicul larg este cel care incununeaza succesul unui om. Oamenii care si-au fredonat dorurile, iubirile si nostalgiile pe muzica lui Julio Iglesias l-au transformat intr-un artist de talie internationala.

Omul are puterea de a transforma si de a se transforma. Suntem ingeri si demoni, in egala masura. De aceea, nu-i de mirare ca muzica lui Julio Iglesias a fost cantata nu numai de indragostiti. Dupa lovitura de stat a lui Augusto Pinochet, muzica lui Julio a fost folosita, in Chile, pentru a-i tortura pe detinutii politici. Acestia erau obligati sa asculte non-stop, cu volumul la maxim, compozitiile artistului latin, pentru a-i face sa cedeze psihic. Fiindca tot ce-i in exces poate deveni chiar opusul a ce era initial.

Acelasi lucru se poate spune si despre viata personala a lui Julio Iglesias. In 1971 s-a casatorit prima oara si a avut trei copii. A divortat si a dus o viata de excese amoroase, sexuale, din toate punctele de vedere. A dat ochii cu monstrii sai interiori si i-a manifestat. Un model tahitian, care i-a fost iubita timp de 6 ani, a dezvaluit orgiile, sexul in grup, consumul de droguri si traiul excesiv al artistului din acea perioada. Paradoxal, dar barbatul poreclit latino lover, adorat de milioane de femei, era de o gelozie incredibila, capabil sa-si controleze partenera de viata pana in cele mai mici detalii.

Iata cum omul, atunci cand cunoaste succesul, devine din nou captivul propriilor limitari. Omul care are totul ajunge sa-si confunde existenta umana cu aceea divina, prin prisma egoului sau, si uita cu usurinta recunostinta pentru tot ce exista, pentru oamenii din jurul sau si pentru tot ce inseamna viata sa. Precum ii spuneam chiar deunazi unui amic, citand-l pe actorul Jim Carrey: ”Sper ca toata lumea sa ajunga sa fie bogata, celebra si sa aiba tot ce isi doreste pentru a afla ca nu acestea sunt raspunsurile.”

La 42 de ani, Julio Iglesias o cunoaste pe viitoarea sa sotie, Miranda, si totodata iubirea profunda, care il ajuta sa-si schimbe modul de trai. Intalnirea lor a fost la fel de providentiala, precum toate evenimentele si oamenii care au marcat existenta artistului. In anul 1990, pe aeroportul din Jakarta, Indonesia, Julio Iglesias i-a zis unui prieten : ”Aceasta fetiscana va fi sotia mea”. Au impreuna 5 copii si o relatie de 25 de ani.

Iata cateva declaratii despre viata sa, de la Julio Iglesias: ”Sunt norocos la capitolul acesta, caci am o sotie care nu e deloc geloasa. Stie ca ea e singura femeie pe care o iubesc. Nu mai cant de mult pentru bani, o fac din pasiune.” Ce inseamna viata la peste 70 de ani? ”Inseamna sa fii multumit cu ce ti s-a dat si sa nu incetezi sa visezi si sa inveti. Cateodata simt ca organismul meu are 70 de ani, dar sufletul si mintea imi sunt inca tinere, din fericire.”

Inchei povestea aceasta, despre cum devenim ceea ce suntem, revenind la vorbele lui Jim Carrey: „Am spus adesea ca imi doresc ca oamenii sa poata sa isi realizeze toate visurile, imi doresc sa fie bogati, sa fie faimosi, ca sa poate vedea ca nu acolo isi vor gasi sensul implinirii. Ca multi dintre voi, eram preocupat sa ma duc in lume si sa fac ceva mai mare, mai maret decat mine. Pana cand cineva mai inteligent decat mine m-a facut sa realizez ca nu este nimic mai mare decat eu insumi. Sufletul meu nu este inclus in limitele trupului meu, trupul meu este inclus in nemarginirea sufletului meu. Din experienta, pot sa va spun ca efectul pe care il aveti asupra celorlalti este cea mai valoroasa moneda care exista. Tot ce castigi in viata se degradeaza si se destrama si tot ceea ce va ramane din tine este ceea ce-i in inima ta.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: