Agresivul pasiv

Agresivul pasiv a fost indemnat, sfatuit, educat sau poate chiar fortat de parinti sa-si reprime agresivitatea, violenta, manifestarea emotiilor negative, sa evite conflictele si sa fie ”bun” cu orice pret. De regula, a avut o mama ultra protectoare si un tata aproape absent.

Prin agresivitate pasiva, el se fereste de conflicte si astfel isi inhiba, isi reprima si isi protejeaza eul autentic. In urma acestui mecanism de aparare, agresivul pasiv se prezinta in fata celorlalti ca fiind mereu foarte amabil si calm, desi clocoteste de frustrari in interior. Refuza sa-si constientizeze agresivitatea, care poate fi observata prin nervozitate, ticuri sau actiuni care presupun repetitivitate (desi pare de un calm desavarsit, la suprafata, limbajul corpului il tradeaza: da inconstient din picior, isi roade unghiile, face gesturi repetitive, prin care isi elibereaza o parte din nervozitate, ii plac activitati care presupun repetitivitate, de pilda aplicatii sau jocuri care implica click-ul repetat al mouse-ului).

Pasiv-agresivul se fereste de responsabilitati si de decizii. Ii lipseste propria initiativa, care implica asumarea unei responsabilitati. In schimb, in mod paradoxal si frustrant pentru cei din jur, e uimitor cum reuseste sa-si impuna subtil vointa, in cele mai mici detalii, desi evita deciziile majore.

Din punct de vedere psihologic si psihanalitic, agresivitatea pasiva este o caracteristica a stadiului anal din copilarie. Se numeste astfel, deoarece descoperirea capacitatii de a-si controla sfincterul anal reprezinta un pas important, in procesul de dezvoltare a copilului, catre dobandirea autonomiei si a controlului asupra sa. Mai tarziu, agresivul pasiv are tendinta de a-si reprima ”eliberarea”, va manifesta retentia, reprimarea. Atat fizic, cat mai ales psihic si emotional, in relatie cu sine si cu ceilalti. Fizic, poate ajunge sa sufere de constipatie cronica sau de un control sporit al defecarii. Psihic si emotional, isi va manifesta ”inocent” ostilitatea prin rezistenta la adaptare, schimbare si performanta, prin trandavie, incapatanare, resentiment, interiorizare, refuzul voalat de a-si asuma responsabilitati, autoizolare, refugierea la televizor sau calculator.

In relatii, isi va ”pedepsi” inconstient partenerul prin propria izolare, prin refuzul de a-i acorda atentia, grija, afectiunea si sprijinul necesare si firesti. Desi pare plin de solicitudine, pasiv-agresivul este lipsit de empatie autentica.

Singurele solutii temporare ce functioneaza in sensul prevenirii acceselor de furie ale agresivului pasiv sunt tacerea, acceptarea neconditionata a partenerului si absenta asteptarilor de orice fel ale acestuia, insa toate acestea transforma relatia intr-o dureroasa singuratate in doi.

Singurele atitudini care le priesc pasiv-agresivilor sunt amabilitatea, bunavointa, acceptarea. Cand se simt neacceptati, nerespectati, cand simt sau cred ca primesc reprosuri sau critici, se izoleaza si mai mult in suferinta lor interioara, acumuleaza si mai multe frustrari, opun si mai multa rezistenta si manifesta si mai multa incapatanare. Supararea aceasta nu numai ca nu le va trece de la sine, ei o vor agrava in interiorul lor. Pasivul agresiv isi cere rar scuze, fiindca ii considera mereu pe altii vinovati, nu-si asuma responsabilitatea si ii vine foarte greu sa ierte cu adevarat, din cauza frustrarilor pe care nu le elibereaza.

Pasiv-agresivul manifesta rezistenta la performanta, are note mici la scoala, apoi, ca adult, se considera neinteles si neapreciat, considera ca mereu e altcineva de vina, extrapoland pana a-si justifica esecurile din vina sistemului social. Considera mereu ca lui ii este mai greu decat altora, din cauza apasarii suferintei sale personale, a frustrarilor si a reprimarii. Agresivul pasiv poate critica sau poate avea probleme cu institutii care reprezinta autoritatea, tocmai pentru ca acestea simbolizeaza puterea pe care el si-o doreste cel mai mult, dar se simte incapabil s-o aiba si resimte asta ca pe o forma de ”nedreptate”. Este adesea revoltat pe sefi, pe autoritati, pe cei care detin controlul si puterea si stabilesc regulile, pentru ca, in secret, el s-ar dori sa detina controlul, sa nu fie dependent de altii, din niciun punct de vedere (financiar, afectiv, etc), dar nu reuseste. Pasivul agresiv se teme cel mai mult de respingere si esec.

Tocmai din aceste motive, el se va arata foarte amabil la inceputul unei relatii, dar isi va deschide foarte greu sufletul si doar partial, protejandu-si mereu sinele autentic, avand grija ca sentimentele sale sa fie aparate si in siguranta, spre a nu fi ranit sau controlat si spre a nu risca sa-si piarda controlul asupra propriilor emotii. Fiindca ranile emotionale l-ar impovara cu si mai multe frustrari, isi reprima sentimentele, emotiile, e zgarcit si foarte precaut din punct de vedere afectiv. Trebuie sa se simta in siguranta ca sa-si permita sa se ataseze puternic de cineva, fiindca tocmai de atasamentul si de dependenta sa se teme foarte mult. Cele mai multe relatii ale sale vor fi superficiale.

De regula, va avea relatii cu persoane lipsite de incredere in ele insele, ranite, timide, neajutorate sau care traverseaza perioade dificile din viata, langa care pasiv-agresivul se simte in ”siguranta”, care ii pot da senzatia de putere si control sau care il induioseaza, prin compasiune, amintindu-i de propria suferinta. Sau, din contra, la polul opus, va avea relatii cu persoane dominatoare, puternice, pline de control, care sa aiba initiativa si sa ia decizii, care sa se descurce si sa-si asume responsabilitati in locul sau. Cand i se cere un lucru, persoana pasiv-agresiva are tendinta de a refuza, de a protesta, de a argumenta inutilitatea sau absurditatea lucrului care i se cere.

Daca li se forteaza limitele prin care isi protejeaza sinele autentic, in loc sa constientizeze si sa se responsabilizeze, agresivii pasivi se pot transforma pe negandite in agresivi activi, mai ales atunci cand nu isi pot asigura retragerea in siguranta. Daca acumuleaza prea multe frustrari, pot izbucni violent in moduri si in situatii neasteptate. Pasivul agresiv este un foarte subtil manipulator, uneori constient, dar cel mai adesea inconstient. El pare foarte disponibil si orientat catre ceilalti, dar de fapt este egoist.

„Refuzul fara refuz” – este extrem de frustrant, dar trebuie sa admiteti ca e de admirat cum reuseste un pasiv-agresiv sa nu facă nimic din ce il rogi desi nu spune „nu”. Nu numai frustrant, ci si de natura sa confuzioneze pentru ca, practic, vezi pe cineva care declara ca vrea sa te ajute dar nu face nimic pentru asta.

„Redirectionarea responsabilitatii” – prima preocupare a pasiv-agresivului este sa nu fie de vina si sa redirectioneze catre partener frustrarea. De la problemele de serviciu pana la timpul petrecut in trafic, pasiv-agresivul crede ca nu greseste. Toti ceilalti gresesc.

„Transformarea in victima” – pasiv-agresivul nu greseste, ci este nedreptatit. Ca atare, este intotdeauna victima inocenta a unui sef nerezonabil sau a unui semen neintelegator sau rau intentionat. Nu intarzie, ci se blocheaza inevitabil in trafic, nu are performante slabe, ci este trecut cu vederea la promovare de fiecare data.

„Blocarea intimitatii”– pasiv-agresivul nu spune ce il supara, ci se bosumfla si isi ia jucariile si pleaca. In viata de adult, jucariile pot insemna orice, de la zambet la sex sau manifestari de afectiune.

Din nefericire, oamenii se schimba doar daca constientizeaza ca au o problema. Iar pasiv-agresivul nu se pricepe la asumarea responsabilitatii. Asadar, odata ce esti intr-o relatie cu un pasiv-agresiv, e important sa realizezi ca ai responsabilitatea intregii relatii. Asa ca urmatorul pas ar fi sa te intrebi daca chiar merita sa-ti petreci viata fiind singur in doi.” (Psiholog Miruna Stanculescu)

”Daca vrem sa folosim o metafora, comportamentul pasiv-agresiv este un fel de avion invizibil. Te bombardeaza, creeaza pagube emotionale, dar nu poti arata cu degetul de unde vine suferinta. Daca cineva te loveste sau tipa la tine, nu e foarte greu sa iti dai seama ca esti abuzat. Dar ce se intampla atunci cand te simti abuzat, frustrat si unic responsabil pentru relatia de cuplu, dar nu poti pune degetul pe rana? De cele mai multe ori, atunci cand se intampla acest lucru, partenerul tau de cuplu are un comportament pasiv-agresiv.” (Psihoterapeut Mandoc Florentina)

”Barbatul pasiv-agresiv nu-i usor de dibuit. Ai spune chiar ca nu e niciodata furios. In realitate, sub masca lui de calm aparent, in spatele comportamentului pasiv se ascunde mania innabusita, agresivitatea tinuta in frau.

Iata ce imi destainuie una dintre pacientele mele despre relatia de cuplu cu barbatul ei pasiv-agresiv: „Cand e suparat, nu-mi spune niciodata ce gandeste. Tace si nu stiu daca l-am ofensat cu ceva. Il rog sa ma ajute sa inteleg ce s-a intamplat si fie schimba subiectul, fie imi reteaza curiozitatea cu ‘Eu nu discut niciodata despre lucruri urate’. Cand il rog sa ma ajute cu ceva, nu ma refuza niciodata, nu spune ‘nu’ in principiu, dar treaba nu o face niciodata, pentru ca fie ‘a uitat’, fie ‘nu a avut inca timp’. Cand trebuie sa mergem intr-o vizita unde nu se simte bine, in loc sa imi spuna deschis ca nu doreste sa mearga, fie se ‘imbolnaveste’ cu o jumatate de ora inainte, fie ma provoaca la o discutie in contradictoriu, dupa care imi reproseaza ca din vina mea nu mai are dispozitia necesara.” (Juliet Nichols, psihiatru)

”In Living With The Passive Aggressive Man, Dr. Scott Wetzler ne reaminteste ca oamenii, pentru a supravietui, au in mod natural tendinta de a depinde unii de altii, intr-o mai mare sau mai mica masura. Cat de dependenti ramanem la maturitate este in functie de cat de bine ne-am rezolvat conflictul separarii. Cum pasiv-agresivul nu si-a rezolvat cu succes faza de separare, el continua, in viata adulta, sa aiba probleme cu dependenta de altii. Asta il face sa se simta neputincios, incompetent, il manie. Iar cum mania nu si-o poate manifesta fatis, si-o exprima printr-un comportament pasiv.

Pasiv-agresivul se teme de fapt de propria agresiune, ostilitate, sentimente care, reprimate, nu pot fi experimentate decat prin intermediul reactiilor negative ale celor din jur, ca raspuns la comportamentul sau.

Deoarece responsabilitatea vietii in doi il copleseste, pasiv-agresivul recurge la a nu se implica, la a nu se angaja activ, nici fizic si nici emotional intr-o relatie. Si cum orice relatie are la baza spiritul de echipa, iar orice activitate in echipa inseamna dependenta mutuala a membrilor care o compun, pasiv-agresivul fuge din nou din fata mult temutei dependente.

Nu stie sa spuna „nu”, dar fie nu face ceea ce-l rogi, fie amana la nesfarsit. E intarziat si uituc, lasand lucrul neterminat, in timp ce se apuca de altul. Gaseste mereu scuze, evitand sa-si duca la bun sfarsit obligatiile.

Se izoleaza in urma unei dispute. Se retrage din fata presiunilor, nu spune ce il supara, nu ridica vocea. Foloseste ostilitatea, pasivitatea, pentru a crea distanta fata de tine, incercand sa-ti demonstreze ca n-are nevoie de tine. Asteapta ca altii sa ia decizii in locul lui, sa-i rezolve problemele. Se crede atacat la cele mai mici observatii si raspunde cu exagerata sensibilitate la ceea ce percepe drept critica.”

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Anunțuri

Comments on: "Agresivul pasiv" (2)

  1. pirvu viorica said:

    waau ,ma regasesc in cea mai mare parte…..si sotul meu se poarta exact ca cel din povestirea ta,deci suntem doi pasivi-agresivi???

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: