Sex, muzica, placere, atasament, recompensa, adictii, depresie, vointa, invatare. Pe toate le determina un mic nucleu de neuroni, numit nucleul accumbens.

Nucleul accumbens are un rol foarte important in procesele cognitive care influenteaza vointa, motivatia, placerea, recompensa, invatarea, cat si adictiile. De asemenea, este implicat in codarea noilor programe motorii, in efectul placebo si in procesele legate de frica si impulsivitate.

Placerea si supravietuirea

Micul nucleu din creier e extrem de important, deoarece el ne stimuleaza, in mod repetat, nevoia de a bea apa si de a manca, de exemplu. Stimuleaza, cu recompensa placerii, activitati care ne asigura supravietuirea. Insa, la fel, stimuleaza placerile, pana la nivel de adictii: droguri, sex, exercitiu fizic si orice activitate, ce se poate transforma in dependenta, care ne ofera, ca recompensa, senzatia placerii. Nucleul accumbens se activeaza de fiecare data cand privim imagini care ne produc emotii placute sau cand ne imaginam ceva care ne face placere.

In anii ’50, James Olds, Peter Milner si Jose Delgado au facut experimente pe soareci, implantandu-le electrozi, conectati la un buton, in zona nucleului accumbens. Despre acest experiment am pomenit si in carte. Soarecii au descoperit ca simteau placere de fiecare data cand apasau butonul. Asa ca au continuat sa-l apese, uitand sa mai manance sau sa bea apa. Noul proces cognitiv a devenit prioritar. Deoarece secretia dopaminei din creier actioneaza la fel ca drogurile puternice. Cu alte cuvinte, chiar si la animale, invatarea unui nou obicei, care furnizeaza placere puternica, seteaza in creier o noua activitate ca fiind prioritara chiar si activitatilor care mentin supravietuirea.

Studiile au aratat ca nivelul dopaminei din creier creste semnificativ atunci cand oamenii cred ca vor primi bani sau cand barbatilor heterosexuali li se arata fotografii cu femei atragatoare. Acelasi lucru se intampla in cazul legaturii dintre mama si copil. Atunci cand mamele-soareci se aflau in prezenta puilor lor, li se activau regiunile din creier responsabile cu placerea, inclusiv nucleul accumbens. Comportamentul matern fata de pui sporeste nivelul de dopamina din creierul mamei. Daca aceste zone din creier sunt disfunctionale, lezate sau afectate, comportamentul matern se modifica. Nu se mai manifesta atasamentul puternic fata de copil.

Efectul placebo

In iulie 2007, studiile realizate de Jon-Kar Zubieta, profesor si cercetator la Institutul de neurostiinta moleculara si comportamentala, din cadrul Universitatii Michigan, au demonstrat ca nucleul accumbens este centrul nervos responsabil de efectul placebo. S-a dovedit activarea nucleului accumbens prin anticiparea efectului, in cadrul unor experimente precum acela in care bolnavului i se spunea ca i se va administra un medicament eficient si i se dadea aspirina, iar bolnavul inregistra o imbunatatire semnificativa a starii sale de sanatate.

O concluzie care se poate trage de aici este importanta covarsitoare a anticiparilor noastre mentale. Despre asta am scris cat se poate de lamuritor in carte. Fara sa aiba, uneori, absolut nicio legatura cu realitatea, reprezentand adeseori doar scenarii posibile, frici sau anxietati, anticiparile noastre mentale creeaza realitatea in creierul nostru. In functie de ceea ce anticipam sau ne imaginam, deci in functie de gandurile noastre, care nu au o baza 100% reala, diverse zone din creierul nostru se activeaza. Iata, pe scurt, importanta anticiparilor sau a imaginatiei noastre, a gandurilor noastre. Iata cum devin ele realitate. Creierul nostru se conformeaza la ele si functioneaza in consecinta. Creierul nostru se supune la ceea ce-i comandam si exact asta ne serveste.

brain

Muzica, sexul si mancarea

Un studiu, realizat in 2005, a descoperit ca nucleul accumbens este responsabil si de emotiile pe care ni le provoaca muzica. Muzica activeaza aceleasi zone din creier asociate placerii sexului sau placerii de a manca. Cu cat muzica ii place mai mult ascultatorului, cu atat mai puternice devin conexiunile din zona cerebrala asociata cu recompensa.

In cadrul studiului, participantii supusi unei scanari cu fRMN (rezonanta magnetica functionala) au ascultat 60 de fragmente muzicale, pe care nu le mai auzisera pana atunci, si apoi au declarat cat ar plati pentru fiecare fragment.

„Cand oamenii ascuta o bucata muzicala pe care nu au mai auzit-o pana atunci, activitatea lor cerebrala ne poate indica daca le place sau daca o vor cumpara. Acest lucru se observa la nivelul nucleului accumbens, care este implicat in formarea asteptarilor cu potential recompensator. Tocmai aceasta creare a asteptarilor face ca muzica sa fie atat de puternica din punct de vedere emotional. In studiul nostru, am constatat ca nivelul de activitate, produs de o melodie in nucleul accumbens, determina suma de bani pe care individul este dispus sa o plateasca pentru a obtine bucata muzicala”, a explicat coordonatorul studiului, Valorie Salimpoor.

„Este foarte interesant, deoarece muzica este alcatuita dintr-o serie de sunete care, atunci cand sunt luate separat, nu au nicio valoare, insa aranjate impreuna, dupa modele, pot actiona ca recompense. Activitatea integrata a circuitelor cerebrale implicate in recunoasterea modelelor si a emotiilor ne permit sa experimentam muzica ca pe o recompensa intelectuala”, a explicat Robert Zatorre.

„Aceste constatari ne ajuta sa ne explicam de ce oamenii au preferinte muzicale diferite – fiecare om are cortexul auditiv format intr-un anumit fel, pe baza sunetelor si a muzicii pe care a auzit-o de-a lungul vietii”, a explicat Valerie Salimpoor.

Nucleul accumbens interactionează cu alte regiuni din creier, care stabilesc rasplata, in functie de stimuli, printre care si cortexul auditiv, o zona care stochează informatiile legate de sunetele la care suntem expusi. Cu cat un anumit fragment muzical este mai recompensator, cu cat ne place mai mult, cu atat nucleul accumbens si cortexul auditiv comunica mai mult intre ele. Astfel, creierul atribuie valori muzicii, folosind un mecanism stravechi de recompensare, al dopaminei, prin care sunt sustinute comportamentele necesare pentru supravietuire, precum sexul sau mancarea.

Programarea si manipularea interioara si exterioara

Iata cum creierul nostru a evoluat si are noi setari de “supravietuire”. Iata cum “supravietuirea” este astazi, in creierul nostru, asociata cu orice altceva decat simplele mecanisme de supravietuire. Practic, placerea a devenit principala noastra motivatie de a trai, care ne activeaza vointa si capacitatea de a invata. Iar placerea reprezinta, in cazul fiecaruia, ceva foarte personalizat. In functie de acest “ceva”, creierul nostru creeaza legaturi, asocieri, setari mentale pe baza carora functioneaza si pe baza carora elibereaza hormoni, care ne definesc starile. Iata cat se poate de clar dovada ca suntem sclavii inconstienti ai creierului nostru, al mintii noastre si ai setarilor sale. Cele mai adanci si vechi setari ne sunt implantate inca din primii ani de viata, fara acordul nostru, bineinteles.

In afara de aceste concluzii, dati-va seama ca mintea noastra este manipulata si influentata, in mod intentionat, in functie de interesele unor anumite grupari de oameni, prin mass-media, prin tot ceea ce consumam. Nu e deloc departe ziua, care doar pare SF, in care sa ni se inoculeze electrozi teleghidati, care sa ni se implanteze in creier, transformandu-ne in roboti.

Jose Delgado, doctor in neuropsihiatrie, a anticipat si a demonstrat acest lucru inca din anii ’50. Este faimos experimentul sau, prin care a implantat electrozi in creierul unui taur. Apoi, a intrat in arena cu taurul, care s-a repezit, furios, sa-l atace. Un simplu buton apasat, iar animalul s-a asezat domol la picioarele doctorului.

In aprilie 2007, doua echipe de cercetatori au inceput niste experimente, prin care introduceau electrozi in nucleul accumbens al unor pacienti, pentru a-i stimula impotriva depresiei severe. In 2010 s-au publicat rezultatele acestor experimente. Peste 50% dintre pacientii care nu raspunsesera la niciun alt tratament impotriva depresiei au inregistrat o scadere a acestor simptome.

Omul poate crede ca cea mai importanta realitate este propria sa existenta, insa aceasta nu reprezinta decat punctul sau personal de vedere. Acestuia ii lipseste perspectiva istorica. Omul nu are dreptul sa-si dezvolte mintea. Aceasta orientare liberala are un mare impact. Trebuie sa controlam electronic creierul. Intr-o zi, armatele si generalii vor fi controlati prin stimulari electrice ale creierului.” (Dr. Jose Delgado)

Surse: Telegraph, Counsel and Heal, cerceteaza.com.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Dovezi stiintifice ca realitatea depinde de creierul nostru" (2)

  1. Subscriu!

    Apreciază

  2. eufrosin said:

    O realitate bolnavă precum întemeietorul „neuro-științei” cu al cărui citat se termină articolul – ce e posibil și chiar se practică din nefericire, la noi în România, dupâ un șablon importat dinafară:

    https://eufrosin.wordpress.com/2010/06/17/un-rau-imens-este-perpetuat-in-romania-chiar-sub-nasul-nostru-veti-deveni-dvs-urmatoarea-lui-victima/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: