Legile oglinzilor

  1. Tot ceea ce ma enerveaza, ma deranjeaza la altul, nu-mi place, tot ce cred ca eu as face mai bine in locul lui, intentia de a-l schimba pe celalalt, toate acestea sunt in mine si ma reflecta. Tot ceea ce eu critic la celalalt, luptand impotriva lui, toate acestea sunt nerezolvate in mine, sunt problema mea.
  2. Tot ceea ce altii critica la mine, modurile prin care lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, toate acestea sunt nerezolvate in mine. Ego-ul este cel jignit, deoarece ego-ul este foarte puternic si el dicteaza dualitatea bine-rau, cat si dualitatea emotiilor pozitive-negative. Sinele este neutru si accepta totul asa cum este, pentru ca este, nu divide ceea ce este in dualitate.
  3. Tot ceea ce altii critica la mine, incercand sa ma schimbe astfel, insa pe mine nu ma deranjeaza, este problema lor. E neputinta lor, pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa o recunoasca in ei insisi. Nu le convine, le e frica, nu sunt sinceri cu ei insisi si evita sa-si priveasca adanc in suflet.
  4. Tot ceea ce iubesc in celalalt iubesc in mine, exista in mine, pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem unul. Nu putem izvori in exterior, nu putem darui ce nu avem, asadar vom oferi iubire in masura in care ne iubim pe noi insine. Vom oferi compasiune si bunatate in masura in care ne acceptam pe noi insine.
  5. Lumea care ma inconjoara este ca o oglinda. Daca ma uit in ea, ma vad pe mine. Daca zambesc, si lumea imi zambeste. Daca ma uit urat, si ea ma priveste urat. Permanent, lumea ma oglindeste. Tot ce percep in exterior nu este decat reflectarea mea interioara.

Iata cum se explica faptul ca ne intelegem foarte bine cu unii oameni si cu altii deloc. Oamenii cu care ne intelegem bine in mod simplu, usor si de la sine, ne indica ceea ce este asimilat si integrat responsabil in constientul nostru. E ca si cum am da “examen” cu cineva care ne pune doar intrebari la care deja stim cu siguranta raspunsul.

Dar informatiile cele mai valoroase despre noi insine ni le dau tocmai acele persoane diferite de noi, cu care nu ne intelegem, in preajma carora am putea tinde sa devenim iritati, recalcitranti, conflictuali si intoleranti. De ce? Fiindca aceste persoane ne indica ceea ce nu este asimilat si integrat din inconstientul nostru, la care nu avem, altfel, acces direct.

Baby_Mirror

Atentie asupra unor nuante, care pot fi gresit intelese si interpretate.

De pilda, daca o persoana este agresiva cu mine, inseamna ca eu sunt agresiv cu mine insumi. Cand voi intelege asta si voi inceta sa fiu agresiv cu mine insumi, nu voi mai avea nevoie de relatia cu acea persoana. Daca cineva ma jigneste, inseamna ca eu nu ma respect. Cand inteleg asta si incep sa ma respect, nu mai am nevoie de relatia cu persoana respectiva, daca ea continua sa ma trateze la fel. Nu ma enervez, nu replic, doar ma distantez in mod natural de ceea ce nu ma (mai) reprezinta.

Daca nu ma pot distanta (de seful de la serviciu, de exemplu), in scurta vreme voi constata ca vorbele sale nu ma mai afecteaza absolut deloc, pe masura ce am integrat si rezolvat problema in mine insumi. Treptat, voi constata fie ca persoana cealalta inceteaza sa se poarte la fel, si atunci este posibila mai multa impartasire/conexiune, fie ca persoana cealalta se poarta la fel, si atunci impartasirea este blocata la nivelul acelei persoane, cata vreme eu imi rezolv partea mea si raman deschis si imperturbabil.

Sunt sincer cu mine insumi atunci cand realmente nu ma afecteaza si nu ma enervez din cauza comportamentului altei persoane (poate chiar sa mi se para amuzant), nu atunci cand imi reprim si imi inhib starea de nervozitate.

O alta nunata. Multi oameni confunda critica, reprosul, tentativa altora de a-i schimba, acuzele, si percep astfel ceea ce vine de la celalalt, cu simplele rugaminti, cu cererile celuilalt de a fi respectat sau de a fi luat in considerare, cu granitele pe care celalalt are dreptul sa le stabileasca. De pilda, daca cineva imi cere ceva ce eu nu doresc sa-i ofer (timp, lucruri, servicii, favoruri etc.), nu inseamna ca raspunsul meu, prin care il rog sa-mi accepte refuzul si sa-l respecte, reprezinta o critica, un repros sau o tentativa de a-l schimba pe celalalt.

Poate v-ati confruntat cu astfel de situatii. Intr-adevar, raspunsul prin care este formulat un refuz sau o cerere poate include un repros, o acuza, daca este exprimat agresiv: “Cum poti sa-mi ceri asa ceva? Cum iti permiti?”, in locul exprimarii blande si non-agresive: “Te rog sa (ma) intelegi ca nu vreau sa… si sa respecti acest lucru. (fiindca astfel ma respecti pe mine)”. E foarte sanatos sa spunem “nu” intr-un mod pasnic, dar ferm.

Diferenta dintre rugaminte si repros, dintre cerere si acuza, este diferenta intre a te exprima pe tine si a-l critica pe altul. A te respecta pe tine implica, intotdeauna, a-l respecta si pe celalalt.

Daca cineva incearca sa ne forteze sa facem ceva ce nu dorim, mai ales apeland la tertipuri (“aminteste-ti ce am facut si eu pentru tine, daca ma iubesti…, daca iti pasa…”), aceste tentative nu reprezinta decat forme de manipulare a celuilalt, de subjugare a vointei sale. Iar manipularea, fie si inconstienta, nu reprezinta decat o lipsa de respect la adresa celuilalt, nerespectarea sfantului sau liber arbitru si categoric nu este o manifestare a iubirii, ci a egoismului.

E suficient sa ne exprimam si sa ne manifestam pe noi insine, fara sa-i judecam pe altii. Omul care stie ce este egoismul, de pilda, fiindca si l-a constientizat si asumat, dupa ce si l-a vazut reflectat in altii, manifesta compasiune cand il observa in tentativele altuia de manipulare, de pilda. Repet, un astfel de comportament poate chiar sa i se para amuzant. Asa ca nu-l va “ataca”, nu-l va judeca sau critica pe celalalt, nici macar nu-l va acuza de egoism. Se va exprima pe sine, repetandu-si clar, bland si ferm refuzul. Aceeasi atitudine este valabila in tot ceea ce observam in comportamentul altora, in aspectele pe care noi am reusit sa ni le asumam si sa le integram in noi insine.

A-i cere respect celuilalt nu e echivalent cu intentia de a-l schimba. A te respecta pe tine implica stabilirea unor granite sanatoase in relatiile de orice fel. Fiindca exista multi oameni imaturi, pentru care nu exista limite, granite. Ei considera ca li se cuvine totul si se asteapta ca ceilalti sa-i accepte neconditionat, indiferent cum se poarta, fara sa fie capabili sa respecte limite de bun simt. A-i pretinde altuia acceptare neconditionata reprezinta o infantilitate, o imaturitate, fiindca numai comportamentul copiilor mici e firesc sa fie acceptat neconditionat. Oamenii maturi se adapteaza unii la altii.

Copiii, in procesul de educatie, invata respectul pentru anumite “reguli”. Invata ca naturii nu-i pasa, de exemplu, daca ei plang ca le este frig. Invata ca pietrelor nu le pasa si nu sunt de vina daca ei se lovesc de ele. Sau ca libertatea lor se incheie acolo unde incepe libertatea celorlalti. Educatia e menita sa ne invete responsabilitatea si adaptarea. Incepe din copilarie si dureaza toata viata.

Asadar, suntem 100% responsabili de ceea ce simtim, independent si indiferent de stimulii exteriori. Oamenii din jur pot fi comparati cu vremea. La ce bun sa dam vina pe vreme daca ne face sa ne simtim deprimati, tristi, nervosi sau furiosi? Pentru propria noastra sanatate, pentru propriul nostru echilibru, ar fi bine sa intelegem asta si in ce-i priveste pe ceilalti.

Nimeni nu e de vina pentru ca ne enerveaza, ne irita, nu ne este sau nu ne face pe plac, pentru niciuna dintre emotiile noastre si pentru niciunul dintre sentimentele noastre. Liberul arbitru nu-i raportat doar la decizie si fapta/actiune, ci si la emotie/sentiment. Sau mai pe scurt, cum imi spunea mie cineva, odata: Nu conteaza cu cine ai de-a face. Cutare persoana poate sa fie intr-adevar cea mai rea, proasta, iritanta, imposibila din lume, dar daca simti ca te enerveaza, atunci tu ai o problema, nu ea.”

(prima parte a articolului este o adaptare a celor 5 legi dupa Deepak Chopra)

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Ghid de buzunar in relatiile cu ceilalti" (2)

  1. „Legile oglinzilor” sunt de printat si de agatat la oglinda din baie, deasupra mesei din bucatarie sau oriunde ajungi mai des prin casa… Multumesc Livia!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: