Aceste randuri, care mi-au umplut sufletul de bucurie, le-am primit de la o cititoare care si-a dorit mult cartea „La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” si careia i-am trimis-o tocmai in Germania. Am impartasit impreuna emotiile ce urmeaza si vi le impartasim si voua, tuturor. Va multumesc.

12.06.2015
coperta carte 2

6:25 – Ma trezesc… Incep sa imi „savurez” cele 5 minute, pana suna alarma, pentru a-mi pune gandurile in ordine,  dezmeticindu-ma din somnul meu cu prea multe vise. Ma uit pe noptiera, vad mormanul de carti si imi aduc aminte… „Oare cand va sosi?”. Ma simteam oarecum nerabdatoare, curioasa. Si, poate cumva inexplicabil, aveam si o frica in suflet de ceea ce urma sa citesc.

6:30 – Suna alarma si ziua incepe.

14:00 – Vineri. Asta e zi scurta. Dupa o zi prospera de lucru, ma suna sotul sa imi spuna ca a venit un pachet. Imi trec doua ganduri prin cap: cosuletul pentru bicicleta sau cartea?! Aceleasi emotii incurcate imi napadesc sufletul.

14.30 – Ajung acasa si vad ca era… cartea! O rasfoiesc scurt si citesc franturi din fraze si descopar iar emotia prin vene. Ma trezesc ba zambind, ba fiindu-mi frica… curioase sentimente. O pun frumos pe raft si, fiind o zi splendid de frumoasa afara, decidem sa plecam sa exploram orasul.

21:30 – Ajungem acasa franti de atata pedalat. Ne terminam treburile de cu seara si ne punem pe citit, fiecare cu teancul lui de carti. Urasc sa las o carte neterminata si nu imi place nici sa citesc doua in acelasi timp. Imi iau cartea ce o citeam si incep sa parcurg randurile, uitand in fractiuni de secunda cuvintele de la inceputul propozitiilor. Oare de ce?! Ma uit pe raft din nou la „ea”. Ma napadesc iar emotiile, las cartea din mana si ma apuc sa citesc „jurnalul altcuiva”.

00:00 – Sotul meu se trezeste si ma „obliga” sa ma culc. Nu ma puteam opri. Imi zburau ochii pe fiecare pagina si, pe masura ce citeam, frica zbura din suflet si apareau zambetele. La o poveste trista ar fi trebuit sa compatimesc sau sa plang… Sau nu! M-am trezit zambind de bucurie!

00:15 – Am stins lumina, mi-am sarutat sotul de noapte buna si l-am luat in brate. Adormind, de regula, cu ganduri in cap, incep sa ma gandesc la cele 80 de pagini citite.

Concluzia: nu e o carte „perfecta”, scrisa dupa tiparul unei carti de bestseller (daca exista asa ceva), e o carte scrisa din suflet. E o carte care pe mine m-a facut sa trec prin doua stagii diferite ale fiintei: frica de a descoperi ce e scris si imensa fericire de a aprecia! Sunt o persoana care iubeste viata curata, sincera, simpla si fericita! 80 de pagini m-au facut sa realizez ca trebuie sa imi dublez aprecierea pentru viata mea si mai ales pentru oamenii din ea! Incerc zilnic sa imi curat sertarele cu sentimente si simtiri, pentru ca, prin natura existentei, tind sa se umple, pentru a ma bucura de existenta fiintei mele. Dar nu apreciam destul ceea ce aveam!

Multumesc, draga carte. Mi-ai imbunatatit in „80 de pagini” sufletul!

Astept paginile urmatoare cu si mai multe zambete, fara frici, si plina de entuziasm sa traiesc si mai sincer de acum incolo.

Zambetul pe care l-ai pus pe buzele mele cand citesc… nu sunt multe carti care ma fac sa nu vreau sa ma opresc din citit!

Revin si cu concluzia finala cand termin de citit! Pana acum am ajuns la jumatate deja! Sotul meu se uita la mine si zice ca ar fi trebuit sa ma fac cititoare profesionista.

(Alecsandra Micu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: