Acest articol l-am scris in cinstea unei prietene, care a devenit medic oncolog.

altogehterSunt deosebit de onorata de faptul ca, printre cei pe care eu ii numesc prieteni, se numara persoane extrem de diferite de mine, de parerile si orientarile mele, care pot sa nu fie deloc de acord cu mine in anumite privinte. “We agree to disagree.” (Suntem de acord ca nu suntem de acord)

Sunt deosebit de recunoscatoare si incantata fiindca, in ciuda diferentelor majore, care ar putea desparti iremediabil alti oameni, cu prietenii mei pot ajunge la puncte comune, invariabil le avem si le gasim, fiindca sunt umane, iar prin acestea ne purtam respect si lasam usile deschise intre noi, avand astfel numai de castigat, cred eu. Fiindca numai astfel putem invata unii de la altii si te miri ce am putea avea de invatat si nu stim inca. Fiecare om, absolut fiecare om este pretios in felul sau, tocmai pentru ca este unic.

Prietena despre care va vorbesc a ales cariera medicala pentru a servi binelui oamenilor. Niciodata nu m-am indoit de ea si de acest lucru. Am vazut-o plangand din cauza unor pacienti pe care nu-i putea ajuta. Cred ca ar fi in stare sa puna si bani din buzunarul sau pentru a ajuta un pacient. Stiu cat suferea, de pilda, cand se terminau fondurile de asigurari. Spunea ca i se pare cumplit de nedrept ca unii oameni sa nu mai beneficieze de compensare.

Omul acesta se implica mult in tot ce face. Efectiv, sufera cand, adesea, se vede absolut neputincioasa. In fata sistemului, in fata limitelor stiintei medicale. Cu atat mai mult cu cat a studiat ani multi, asiduu, dedicat. Apoi, alti ani a trait din putinii bani castigati in perioada de medic rezident. Apoi, a studiat iar, a devenit oncolog incercand sa invete, astfel, cum ar putea fi de folos in incercarea de a-si salva tatal.

Precum v-am mai spus, cunosc personal medici geniali, medici bine intentionati, medici cu multa daruire, care si-au ales onest si din chemare interioara aceasta meserie.

Prietena mea mi-a transmis un mesaj simplu, pe care l-am luat in considerare, i-am si promis ca voi scrie in onoarea ei, mai ales ca este foarte pertinenta si logica problematica asupra careia mi-a atras atentia. Eu respect ce face ea si ea respecta ce fac eu.

M-a rugat sa avertizez oamenii sa nu urmeze modele absolute si sunt de acord cu ea. Nici macar modelul meu, precum am mai spus si am avertizat. Pentru ca ea, in calitate de medic oncolog, se confrunta cu diverse cazuri, cand oamenii ajung la cabinetul sau in stadii terminale de cancer, grave, cu metastaze, dupa ce au ales exclusiv diverse terapii alternative, tratamente naturiste, samd, in conditiile in care, spune ea, daca acei oameni ar fi venit in stadii incipiente, i-ar fi putut ajuta.

Primesc, totodata, mesaje de la oameni care imi povestesc, tot bine intentionati, cum au dat peste sarlatani in sfera terapiilor alternative. Si ii cred. Pentru ca, peste tot pe unde sunt oameni, exista bine si rau. La fel cum medicii pot fi bine sau rau intentionati, avand sau nu chemare si pasiune onesta pentru meseria lor, asa se intampla si in zona terapiilor alternative sau in zona spiritualitatii. Stim cu totii modele bune sau nu prea, in randul preotilor, de exemplu. La fel se intampla si in cazul analizelor, diagnosticelor. Pot fi corecte sau eronate.

Oamenii sunt dezorientati. Nu mai stiu pe cine sa creada, ce sa aleaga. Au nevoie de ceva sau de cineva in care sa-si puna increderea. Eu ii indemn sa-si puna in primul rand increderea in sine, in corpul lor si in Dumnezeu, daca se poate. Insa, acest mesaj este, mult prea des, gresit inteles.

Acest indemn nu inseamna ca oamenii sa ia un exemplu absolut de la altcineva. Nimeni nu este in locul nostru. Nimeni nu este Dumnezeu. Nu inseamna sa faceti musai ce fac altii. Nu inseamna sa nu mergeti la medic. Nu inseamna sa nu va faceti analize. Nu inseamna nici sa va culcati pe o ureche. Nici sa va impacientati la cel mai mic semn. Nu inseamna sa credeti la modul absolut intr-un produs, fie el medicament, chimioterapie, suc natural sau remedii naturiste. Inseamna sa nu credeti orbeste in nimeni si in nimic.

Inseamna sa ne asumam responsabilitatea de sine. Sa ne gandim putin, ba chiar putin mai mult, daca chiar e altcineva responsabil de ceea ce traim noi. Aceasta atitudine face toata diferenta. Intre a crede ca ceea ce traim e din cauza de ghinion sau e din vina altcuiva, a crede ca are altcineva solutia perfecta pentru problema noastra (guvern, societate, medici, naturopati, preoti, samd) sau a crede ca problema cu care ne confruntam e a noastra si e creatia noastra, iar toti ceilalti ne pot ajuta, dupa puterea si stiinta lor, sa ne ajutam, de fapt, singuri.

Viata fiecaruia este unica si irepetabila, asa cum este fiecare persoana. Este dreptul fiecarei persoane sa aleaga pentru sine, este sfantul sau liber arbitru. E dreptul fiecarei persoane chiar sa se insele, pana la urma. Uneori, alegerile noastre ne pot costa chiar viata. Consider extrem de periculoasa orice forma de extremism.

Si mai consider ceva extrem de periculos. Sa nu stiu unde ma aflu. Sa cred ca, daca Nadia Comaneci a putut reusi niste performante in gimnastica, demonstrand astfel de ce este capabil corpul uman, si eu trebuie ca sunt capabila, de indata ce incep sa exersez. Indiferent de varsta, indiferent de orice. Daca ea a putut, trebuie sa pot si eu!

E adevarat ca, in principiu, daca ea a putut, teoretic poate oricine. DAR NU ORICUM. Nu in orice conditii. Sunt necesari enorm de multi ani de antrenament, de efort sustinut, consecvent, de caderi si raniri, de esecuri, fara nicio garantie a succesului dorit, pe drumul catre performanta, catre reusita. Pe drumul catre dezvoltarea personala. E mereu un pret de platit. S-ar putea, cu aceasta credinta oarba si eronata, sa ma apuc de exercitii dificile si sa-mi rup ceva, apoi sa dau vina aberant pe Nadia, desi eu mi-am ales-o drept exemplu, fiindca am vazut ca ea a putut ceva si atunci mi-am zis ca trebuie sa pot si eu. Pot sa-mi rup chiar gatul astfel, fara sa mai apuc sa gandesc sau sa mai dau vina pe cineva.

Eu mi-am riscat viata. In deplina cunostinta de cauza. A fost optiunea mea. Mi-am bazat alegerile pe propria logica. Care poate fi diferita de logica altora, fiindca pornim, fiecare, de la alte premise. Nu sfatuiesc pe nimeni sa-mi urmeze exemplul. Poate lua fiecare, din orice, inclusiv din exemplul meu, ce considera ca i-ar fi de folos si ce i se potriveste. Sunt atatia oameni care au reusit, in moduri complet diferite. Cel mai important mesaj, cel care ar trebui sa conteze este ca se poate! Aproape totul este posibil. Depinde de fiecare cum decide sa-si materializeze, in propria viata, acest posibil.

Unii pot sa se vindece numai prin rugaciune, altii prin puterea gandului, altii prin bioenergie. Asta nu inseamna ca putem, aici si acum, sa facem toti asta. Poate, intr-o zi, vom putea, cine stie? Dar pana atunci, sa ne amintim ca NU SUNTEM ACOLO! E foarte important sa stim cine suntem si ce putem, aici si acum, si sa ne stabilim cu exactitate cine vrem sa fim si unde vrem sa ajungem in viitor.

Un medic, o persoana care lucreaza in domeniul terapiilor alternative sau in zona spirituala pot induce oamenii in eroare, pentru castigul lor. In mod intentionat. La fel de bine, aceste persoane pot fi bine intentionate si totusi pot gresi neintentionat. In mod uman. La fel de bine, pot practica onest meseria lor, reusind sa ajute oamenii. In modul cel mai bun cu putinta.

Nu putem sti dinainte peste care dintre aceste categorii vom da. Asa ca e bine sa nu alegem o singura directie. Suntem responsabili de viata noastra. Mai exista inca o categorie: de oameni bine intentionati, care vor sa ajute, dar care pot fi limitati. De putinta lor, de cunoasterea lor. In mod real.

Avem mai multe sanse daca pariem pe mai multe numere, decat pe unul singur. Putem alege ceea ce suntem convinsi ca macar nu are ce rau sa ne faca. Putem combina tot ce exista spre beneficiul nostru: medicina, terapii alternative, spiritualitate. Cu atat mai bine!

DAR daca noi insine nu avem incredere in noi si asteptam rezolvarea problemelor noastre exclusiv din afara, de la altcineva, daca alegem ceva care se poate dovedi ineficient si apoi suntem gata sa dam vina pe altii pentru alegerea noastra personala, atunci suntem in cel mai grav pericol. Pentru ca nimeni, dar NIMENI altcineva de pe lume nu a trait in locul nostru, nu a dezvoltat problemele cu care ne confruntam noi, asa ca NIMENI nu poate avea solutia perfecta pentru noi. Decat tot noi.

Cel mai important lucru este sa constientizam cum am reusit sa ne cream problemele, ca sa le rezolvam tot acolo unde le-am creat. Adica in noi insine. Eu interpretez ca hrana la care se referea Hipocrate, parintele medicinei, se refera nu numai la mancare, ci mai ales la gandurile si emotiile cu care ne alimentam. Cata vreme noi nu constientizam ce fel de hrana psiho-emotionala ne servim, e foarte posibil ca mancarea, medicamentele, tratamentele naturiste, chimioterapia, sa dea toate gres. Cu brio.

In schimb, daca pe masura ce incepem sa constientizam toate acestea, alegem sa ne sustina remedii alopate si naturiste, in functie de afectiunile noastre, poate psihoterapie, spiritualitate si orice altceva consideram ca ne poate fi de folos, avem mari sanse sa reusim sa rezistam, astfel incat sa ajungem la o constientizare din ce in ce mai profunda despre sine, pana a nu mai avea nevoie de aproape nimic ca sa ne mentinem sanatosi. Insa, pana acolo, poate fi cale lunga. Unii nu reusesc niciodata, pe parcursul acestei vieti, sa ajunga la o relatie constienta, de pilda, cu propriul lor corp.

In concluzie, poate fi mult pana departe. Caile, in sine, pe care le alegem, pot fi foarte diferite. Eu, de pilda, azi, prefer sa incerc sa-mi explic tot ce exista in termeni de vibratie si energie, precum spunea Nikola Tesla. Insa nu toata lumea este dispusa sa prefere aceasta abordare. E cat se poate de in regula sa percepem diferit, fiecare dupa cum doreste, cata vreme nu incercam sa ne fortam unii pe altii sa vedem lucrurile la fel si nici nu avem de ce a ne acuza unii pe altii pentru perceptia personala. Ba, mai mult. Poate ca eu, eu insami, in urma cu multi ani, n-as fi fost de acord cu mine, cea de azi! Fiindca aveam o perceptie diferita pe atunci! Iar asta ni se poate intampla tuturor, inclusiv stiintei medicale, medicilor, naturopatilor, samd.

Poate sa ne ia mult pana sa ajungem inapoi, la noi insine. Exista mereu si un pret pe care trebuie sa-l platim pentru acest obiectiv. Si acest pret poate sa nu fie deloc comod de platit. Pe mine m-a costat, din toate punctele de vedere. puzzleCand ma simteam orbecaind in bezna si in frica, am decis sa aleg tot ce am considerat ca mi-ar folosi. Am ales medicina. M-am operat, mi-am facut analize. Am ales terapii alternative, tratamente naturiste. Am ales din zona spirituala ce am considerat ca mi se potriveste. Le-am combinat, spre folosul meu. Am descoperit ca e mai bine sa cer mai multe pareri, din mai multe parti. Am filtrat toate informatiile prin filtrul personal si am ales pentru mine. Cu deplina responsabilitate.

Mai trebuie sa luam in considerare faptul ca TOTI cei peste care “dam” sunt oameni, la fel ca noi. Fiecare e limitat, in felul sau. Fiecare poate fi supus greselii. Un medic foarte bun poate sa aiba o zi foarte grea, o stare foarte proasta. E valabil pentru noi toti. Totul e relativ. Nu ne putem baza intru totul decat pe noi insine, cu deplina responsabilitate pentru ceea ce alegem. Iar ce alegem, ne reprezinta.

Ce mie imi prinde bine, poate tie nu-ti va prinde bine. Poate ca tie ti se potriveste cu totul altceva. Suntem absolut liberi sa invatam, sa ne informam, sa alegem, sa testam si sa descoperim ce anume ni se potriveste cel mai bine si ce anume ne este de folos. Si e preferabil, prin orice mijloace, sa incercam sa ramanem in viata spre a ajunge sa descoperim toate acestea.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Despre medici, naturisti si spiritualitate" (3)

  1. Eu am luat de bune toate explicatiile date de doctorul Calin Marginean

    Apreciază

  2. Apreciez articolul tau , desi nu gandesc in totalitate la fel . Fiindca „Isus le-a zis: „Fara indoiala, Imi veti spune zicala aceea: „Doctore, vindeca-te pe tine insuti”; …(Luca 4.23) atunci cand a fost apostrofat sa faca minuni . Chiar daca , dupa observatiile noastre, „totul e relativ”, exista totusi un Absolut si cine afla ” calea” spre El este fericit . Este vehiculata o poveste despre fericire , din care rezulta ca asta inseamna a avea totul, chiar in aceasta lume , adica a fi total lipsit de nevoi . Biblia ne invata insa ca ” a fi fericit ” are o cu totul alta semnificatie Episcopul din articolul anterior mistifica tocmai aceasta singura cale spre fericire, spunand :”Biserica nu vrea ca oamenii sa se dezvolte. Fiindca adultii nu pot fi controlati. De asta vorbim despre renastere. Cand renasti, esti iarasi copil. Oamenii n-au nevoie sa renasca, au nevoie sa creasca.” Prin asta el arata impotrivire prin necunostinta de cauza la vorbele Mantuitorului: „Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” (Ioan.3:3) Chiar daca are ganduri bune, in general, omul poate pierde totul daca nu stie sa cheme Numele Domnului , ca sa beneficieze de ocrotire . Drumul vietii oricui trece la un moment dat prin intersectia in care , asa cum zice Pavel apostolul in Romani ,capitolul10 ,”oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: