Pariul cu viata

Oameni buni, am descoperit ceva mult mai grav decat fostul meu cancer. Ceva care imi intareste si mai mult parerea ca NU EXISTA BOLI. Fiindca ele reprezinta, in primul rand, niste etichete medicale. Veti vedea imediat de ce.

Chiar daca este lung, va rog din suflet sa cititi cu atentie acest articol, fiindca informatiile va pot fi extrem de utile. Este unul dintre cele mai importante articole pe care consider ca le-am scris vreodata.

Mai intai, vreau sa clarific cateva lucruri pentru toti cei care ma urmaresc. In primul rand, nu fac recomandari, nu dau sfaturi, asa ca va rog sa nu mi le mai cereti. Nu pot decat, cel mult, sa acord consiliere pentru tot ceea ce tine de dezvoltarea personala. Unii oameni mi-au spus ca au nevoie de mine, m-au intrebat ce as face in locul lor. Aveti nevoie de voi, oameni buni, sunteti unici si minunati, si exact asta vreau sa va reamintesc cu fiecare ocazie! Nimeni altcineva de pe lume nu poate fi in locul vostru, tocmai asta e frumusetea unicitatii fiecaruia.

In al doilea rand, mesajul meu pentru voi este cat se poate de simplu: luati-va puterea inapoi! De oriunde ati cedat-o, in exteriorul vostru. Asumati-va propria putere, asumati-va responsabilitatea vietii voastre, aveti incredere in voi! Din aceasta pozitie, constient asumata, faceti alegeri. Luati-va puterea inapoi! Nu mi-o dati mie, medicilor, mass-mediei, jurnalistilor, rudelor, vecinului, nimanui altcuiva! Fiindca nimeni de pe lumea asta nu poate sa vindece, cu adevarat, ceea ce voi ati creat, numai voi puteti face asta. Niciun medic sau om nu poate reusi vindecarea in locul vostru. Vindecarea depinde de voi, de corpul vostru, de hrana pe care v-o dati, emotional, psihic, prin alimente, prin tratamente. Mesajul pe care voi continua sa-l transmit este acela ca frica „imbolnaveste” cel mai mult. Chiar si medicii sunt de acord cu asta, fiindca mereu recomanda renuntarea la stres.

Descoperirea despre care va spuneam a aparut in urma unui comentariu de pe blog, prin care mi s-a atras atentia ca melanomul malign cu care am fost diagnosticata nu ar fi fost in stadiul III, ci in stadiul I. Iar asta e o problema, si inca una foarte grava. M-am documentat si am descoperit ca medicina, precum am mai spus de atatea ori, se contrazice singura, mai devreme sau mai tarziu. De ce confuzia aceasta de stadii? Fiindca medicina a inversat importanta unor indici pe baza carora interpreteaza rezultatele biopsiilor in cazul melanomului malign si a schimbat cuantorii pe baza carora stabileste gravitatea tumorii, implicit stadiul cancerului!

In urma cu 7 ani, mi s-a explicat ca melanomul malign este forma cea mai rapid ucigatoare de cancer de piele, ca indicele Breslow indica profunzimea (de 0.9 mm la mine), iar indicele Clark invazia (nivel 3 in cazul meu).

Mai pe inteles, indicele Breslow indica grosimea tumorii, iar indicele Clark arata cat de adanc patrunde tumora in straturile de piele. Citez din literatura de specialitate: “La nivelul Clark 3, celulele tumorale au invadat epiderma, dermul papilar si penetreaza pana la dermul reticular.” Unii oncologi interpretau nivelul Clark si ca vechime de dezvoltare a tumorii, desi asta nu-i musai o deductie corecta. In functie de acesti indici, se stabileste stadiul cancerului. Iar medicii oncologi mi-au spus ca aveam melanom malign in stadiul III.

Surpriza! Modul de interpretare a rezultatelor biopsiei s-a modificat in ultimii ani, in functie de indicii Clark si Breslow. Daca indicele Clark avea o importanta mai mare inainte, acum indicele Breslow este considerat mai relevant. Ba mai mult, dupa standardul clasic, indicele meu Breslow era de nivel II, dupa noul standard este nivel I! Iar asta schimba stadiul!

Pe langa inversarea importantei indicilor Clark si Breslow, medicina a modificat si dimensiunile care stabileau nivelele Breslow, in functie de care se defineste stadiul tumorii (T). “În ceea ce priveşte profunzimea invaziei Breslow, nivelele clasice sunt ≤ 0.75, 0.76-1.5, 1.51-4.0 şi >4 mm. Recent, în urma unor studii clinice s-a propus modificarea acestor limite: T1 corespunde unei leziuni <1 mm, T2 corespunde unei leziuni de 1-2 mm, T3 corespunde unei leziuni de 2-4 mm, T4 corespunde unei leziuni >4 mm.”

Cu alte cuvinte, dupa standardul Breslow clasic, aveam T2, dupa standardul nou, aveam T1. La o diferenta de doar 0.1 mm! Insa diferenta dintre T2 si T1 este extrem de importanta pentru a stabili stadiul cancerului, in conjunctie cu nivelul indicelui Clark! Iar medicii interpreteaza chiar si astazi aceste cifre fie dupa nivelul clasic, fie dupa nivelul nou!

Pai, eu si nevul meu ce vina avem? Daca, in ani diferiti, suntem bagati in stadii diferite de cancer, conform aceleiasi stiinte medicale? La o diferenta de 0.1 mm? Cata precizie stiintifica!🙂 Din punct de vedere medical, 0.1 mm pot face diferenta dintre viata si moarte, dintre a face sau a nu face chimioterapie! Medicina functioneaza, oare, pe citate shakespeare-iene: „A fi sau a nu fi?” Acesta-i intrebarea, zic si eu, ca Hamlet. Pai, n-avea dreptate Einstein ca totul e relativ?😛 Fiindca, oricum, simplul diagnostic de melanom malign, de cancer, iti poate ingheta sangele. Iar sperietura mea a fost cel putin de stadiul III, in timp ce recomandarile medicilor erau specifice pentru stadiul III, nu pentru stadiul I!

Oncologii nu mi-au recomandat nici macar biopsia, ci direct excizia ganglionului santinela, fiind aproape siguri ca ar fi trebuit sa am metastaze la un nivel de invazie Clark 3. Medicii oncologi specialisti mi-au recomandat sa urmez chimioterapie si tratament cu Interferon. Toate acestea nu se recomanda DECAT in STADIUL III. La stadiul I, protocolul medical consta DOAR in excizia tumorii!

Citez din literatura de specialitate: „Strategie terapeutica. Stadiul I. Excizie radicală cu margini de rezecţie de 1 cm.” Aceasta este strategia terapeutica pentru stadiul I, atat si nimic mai mult, nicio alta terapie adjuvanta! Terapiile adjuvante se recomanda incepand cu stadiile II si III!

Iata cateva explicatii, din literatura de specialitate, subsidiare protocolului de tratament specific stadiului III, care include chimioterapie si Interferon:

Chimioterapia adjuvantă la pacienţii cu MMC (melanom malign cutanat) nu a demonstrat nici un beneficiu şi nu se recomandă în practica curentă. Utilizarea citostaticelor convenţionale în terapia adjuvantă nu a demonstrat o ameliorare a supravieţuirii. Terapia adjuvantă cu interferon rămâne o controversă perpetuă. Au fost testate trei tipuri de administrare a IFN (interferon) în adjuvanţă.”

Studiul microscopic al ganglionilor aduce date mai precise despre prognostic dar nu il imbunatateste. In stadiul III de evolutie se recomanda si terapie cu interferon in doze mari, peste acest stadiu tratamentul fiind considerat inutil. Chimioterapia se recomanda in cazul metastazelor de organ si nu in scop profilactic.  „Utilizarea dozelor mari de IFN a fost aprobată de FDA în S.U.A. şi de EMEA în Europa pentru melanomul de <risc crescut> (stadiile IIB-III), dar acest protocol nu este universal acceptat şi nu se utilizează curent (mai ales în Europa), datorită: absenţei unui impact clar dovedit pe supravieţuirea generală, toxicităţii de grad III/IV (78% dintre pacienţi), costului foarte ridicat.”

zaruriPai, si atunci, medicii joaca alba-neagra cu stadializarea si cu viata omului? In urma cu 7 ani, au incadrat melanomul meu malign la stadiul III si atunci recomandarile lor pareau corecte, din punct de vedere medical, insa daca acum il incadreaza la stadiul I, asta inseamna ca isi contrazic modalitatea de interpretare a biopsiei, diagnosticul, cat si recomandarile de tratament, in acest caz rezultand ca fiind ERONAT TOT protocolul medical pe care mi-l propusesera atunci.

MAI MULT, va dati seama ca noi toti suntem contribuabilii care platesc la CAS banii din care se achita aceste costuri ridicate pentru chimioterapie si Interferon, care, IATA, li se pot administra absolut inutil unor pacienti?! Cu alte cuvinte, pe banii nostri suntem tratati gresit, iar companiile producatoare de astfel de tratamente isi baga foarte multi bani, banii nostri, in buzunar! Cu sprijinul si prin intermediul medicilor! Pe banii si pe pielea noastra! Pai, nu va „pagubeam” eu, pe contribuabili si CAS-ul, de niste bani, daca as fi acceptat chimioterapia si Interferonul?!🙂

„Evaluarea riscului de metastazare şi a indicaţiei de tratament se va face în funcţie de nivelul Clark şi Breslow, sistemul de stadializare, prezenţa ulceraţiei, a adenopatiilor regionale sau a metastazelor.” “Chimioterapia este adesea ineficace datorită rezistenţei intrinseci/extrinseci a celulelor melanomatoase.”

Atunci de ce mi-au recomandat medicii oncologi chimioterapie? Mai ales ca nu aveam copii pe vremea aceea si nici nu mi-au recomandat sa raman insarcinata?! Iar daca as fi facut chimioterapie, efectele acesteia fiind devastatoare asupra corpului, fie n-as mai fi putut avea copii, fie ar fi insemnat sa-mi asum un risc foarte mare de malformatii congenitale. Fie ma pomeneam cu alte cancere, rezultate in urma chimioterapiei!

In cazul melanomului malign, insasi literatura de specialitate declara chimioterapia ca fiind adesea ineficienta. Se recomanda cel mult in cazul in care exista metastaze si nu in scop profilactic. Insa eu nici macar nu aveam metastaze si totusi oncologii mi-au recomandat chimioterapie! De ce? Fiindca clasificasera melanomul meu malign la stadiul III si acesta este protocolul medical.

Mai mult, de ce specialistii oncologi mi-au spus ca mai aveam 4 luni de trait? Fiindca aveam un “amarat” de melanom malign in stadiul I?

Surpriza cea mai mare este ca, INDIFERENT de stadiu, pana la urma, EU am avut dreptate si NU medicii. Asta e cel mai important si totodata cel mai grav aspect in ce priveste atotputernicia si atotcunoasterea stiintei medicale versus un om ignorant, fara studii medicale. E cel mai important faptul ca, fiind diagnosticata cu melanom malign, AM REFUZAT, pe proprie raspundere, chimioterapia, Interferonul, excizia ganglionului santinela.

In ce priveste chimioterapia, pana si literatura de specialitate imi da dreptate. In ce priveste atat chimioterapia, cat si Interferonul, depinde de stadiul melanomului; daca medicii l-au clasificat ca fiind III pe atunci, puteau recomanda toate acestea. Dar daca stadiul era I, nu ar fi trebuit sa le recomande. Repet, in stadiul I este suficienta excizia, conform protocolului medical.

In ce priveste excizia ganglionului santinela, mi-am asumat iar riscul, apoi am ales analiza PET-CT, cea mai minutioasa de la acea vreme, iar tomografia n-a indicat metastaze. Asadar, mi-as fi excizat ganglionul santinela, care are si el rolul sau in corp, doar preventiv! Si mi s-ar fi administrat Interferon si chimioterapie absolut inutil!

TOATE acestea mi se par mult mai importante chiar si decat stadiul de melanom malign pe care l-am avut!

Vorbind despre cifre, 0.1 mm reprezinta diferenta dintre stadiile cancerului meu, conform unor standarde diferite ale medicinei. Peste 2 mm reprezinta cota de descrestere a nodulilor mei mamari, unul benign si altul potential malign, pe care am refuzat sa-i excizez, in ciuda tuturor recomandarilor medicale, doar monitorizandu-i prin ecografie timp de peste 6 luni, asta intamplandu-se la cativa ani dupa diagnosticul de melanom malign.

Oncologii mi-au recomandat chimioterapie, Interferon si excizarea ganglionului santinela, dar au uitat sa-mi recomande cel mai simplu, important, gratuit si util lucru cu putinta: sa stau cuminte in pat, dupa operatia melanomului. Fiindca tesuturile pielii capului au mult mai putina grasime subcutanata, astfel incat vindecarea se face mult mai greu, deseori fiind necesara grefa de piele. Fiindca n-am stiut asta, n-am stat locului, deoarece medicii imi spusesera sa fac ORICE, fara restrictii. Le-am spus ca voiam sa ma duc la o nunta, mi-au zis sa ma duc la nunta. De ce mi-au spus sa fac orice? Fiindca ma priveau deja ca pe o amintire… In ce stadiu de amintire vreti…

Am dansat si am topait, cu pansamentul la cap, la doua zile de la operatie, asa ca mi s-au desprins firele de sutura. Motiv pentru care am trecut prin chinuri cumplite, timp de 6 luni, dand multi bani la medici, pana cand mi-am adunat curajul sa ma supun unei noi operatii, de grefa de piele. O evitasem, fiindca ma gandeam ca era inutil sa ma operez din nou, daca tot aveam sa mor. Cand am depasit cele 4 luni pe care mi le dadusera medicii, am decis ca merita sa renunt la chinurile acelea, sa-mi adun curajul si sa fac grefa de piele.

Azi, sunt convinsa ca pielea mea s-ar fi vindecat oricum, dar la momentul respectiv ma ingrozea aspectul ranii vii, care ramasese in locul melanomului malign, dupa desprinderea firelor de sutura. Medicii imi curatau rana pe viu, ca sa nu se infecteze (faceam pe mine de durere), si imi aplicau niste pansamente care imitau pielea. Iar toate astea costau foarte mult. Am invatat sa fac singura operatiunea respectiva, cu ajutorul apropiatilor, fiindca pansamentele acelea, pe care medicii imi spusesera ca nu le gasesc nicaieri decat la cabinetele lor, le-am gasit, totusi, la cateva farmacii din Bucuresti. Iar pretul lor era pe sfert.

Inca ceva. La nivel Clark 3, conform standardelor actuale, rata de supravietuire la 5 ani este de 65% in cazul melanomului malign. Desi pare o rata mare de supravietuire, cine s-ar simti confortabil in fata unui astfel de diagnostic, in fata unei astfel de statistici? Indiferent de stadiu, ma felicit ca am avut incredere in corpul meu si in capacitatea lui de autovindecare, refuzand tratamentele recomandate de medici! De specialisti in oncologie! Care azi se contrazic singuri! Cum ramanea cu rata aia a mea de supravietuire daca faceam chimioterapie? Mai ales ca e cat se poate de clar ca as fi facut-o INUTIL?!

Deci, EU sunt ignoranta, fiindca nu am studii medicale, EU sunt iresponsabila si inconstienta, in privinta vietii mele? Cand astazi medicii ajung sa se contrazica unii pe altii, in timp ce o considera pe Angelina Jolie “responsabila”, fiindca la un risc de 50% de cancer ovarian, a preferat sa isi excizeze ovarele si trompele uterine! Iar asta nu denota FRICA, din punctul lor de vedere. Din contra, inseamna “curaj” si merita aplauze din partea lumii medicale, iar actrita este considerata un model de lipsa de frica, un exemplu demn de urmat de catre oamenii sanatosi! Analizele sale la sange indicasera niste markeri tumorali ca fiind usor pozitivi, iar la repetarea analizelor, aceastia au iesit NEGATIVI! Dar, de frica, actrita s-a operat! Si nici macar NU avea cancer! Iar medicii care o glorifica pe Angelina Jolie nici macar nu observa (sau pretind ca nu observa), in urma acestor evenimente, un lucru foarte important: IMPRECIZIA analizelor si markerilor tumorali!

In concluzie, datele rezultate in urma biopsiei mele sunt interpretabile in functie de modul in care decide medicina sa isi modifice standardele la care se raporteaza. In 2008 imi declara melanomul de stadiul III, dovada fiind protocolul medical recomandat, care nu se aplica decat in stadiul III, azi ma declara de stadiul I.

In ce ma priveste, TOT ce stiu, atunci si acum, este ca mi-am asumat RESPONSABILITATEA. De sine, pentru gandurile, emotiile, fricile mele, pentru corpul meu. Am ales constientizarea, pe baza careia am refuzat atat tratamentele recomandate pentru stadiul III de cancer, cat si ulterior, in ce priveste excizia nodulilor mamari benigni sau potential maligni si multe altele. Am ales increderea in mine si in corpul meu, mai presus de medici. Care, iata, acum se contrazic singuri in privinta diagnosticului si a tratamentelor aferente.

“Pariul” cu viata este simplu de tot. Ganditi-va putin. Daca i-as fi ascultat pe medici, as fi facut chimioterapie. Iar astazi, aproape sigur n-as mai fi printre voi, sa va vorbesc si sa scriu. In conditiile in care rata de supravietuire este de 65% in primii 5 ani, in cazul pacientilor diagnosticati cu melanom malign de nivel Clark 3, iar medicii mi-au recomandat sa-mi iau gandul de la o eventuala sarcina, eu sunt bine mersi, dupa 7 ani, si am un copil perfect sanatos.

“Pariul” meu a fost asa: daca fac chimioterapie, cat mai am de trait, voi trai in chinuri groaznice, cu sanse mari sa mor, avand in vedere ca-mi intoxic aproape iremediabil intreg organismul. Fiindca e mult mai greu sa repari efectele chimioterapiei. Mai ales ca de corpul meu, de rezistenta lui depinde durata vietii mele, nu de chimioterapie, care il distruge si mai mult si ii macina rezistenta. Daca nu fac chimioterapie, mi-am zis, am sanse sa traiesc cate zile imi da Dumnezeu, nu cate zile imi dau medicii. Preferabil sa le traiesc in acceptare, in liniste, acasa, nu la spital si nu in chinuri. Chiar daca as muri mai repede decat alegand chimioterapie, desi ma indoiesc. Insa, pentru mine, CALITATEA vietii face diferenta si conteaza cel mai mult.

A fost vorba despre noroc? Nicidecum! Pariul meu a fost intemeiat pe logica, la fel ca toate celelalte pariuri cu medicii. A avut la baza pariul lui Pascal Blaise: “Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.”

Surse de specialitate citate:

Cancerul de piele – melanom malign

Facultatea de Medicina – Oncologie

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Pariul cu viata" (12)

  1. Mihaela Visan said:

    Si eu am fost depistata in mai 2015 cu mm nivel clark 3 grosime breslow 1,8.nu stiu ce sa mai fac’nu urmez nici un fel de tratament,mi s-a spus sa urmaresc.cateva sfaturi mi-ar prinde bine.Multa sanatate tuturor.

    Apreciază

  2. Buna Livia
    Sunt diagnosticata cu melanom malign 0,95 mm (pT1a)nivel Clark III( desi era scris II, apoi III, poate uitasera sa tasteze un I),
    fara ulceratie, făra viteza mitotică( indice mitotic dermic 0, invazie limfatica sau vasculara: nu se evidentiaza! Am facut
    CT, nu au iesit adenopatii( hipertropii
    ganglionare subcentimetrice fara
    caractere certe adenopatice).Cu toate astea, oncologii mi-au zis ca trebuia sa-mi scot ganglionul santinela ca „asa se face”, chiar si interferon mi s-a recomandat! Sunt ingrijorata! Clinica drmato care m-a operat, mi-a spus ca nu am indicatie sa-mi scot ganglionul, ca trebuie sa-mi dac controale periodice! Cu toate astea, sunt foarte stresata! Mi-as fi dorit mult sa vorbim!

    Apreciază

  3. Neamul Românesc said:

    Felicitări,doamna Livia ! Va admir,v-am urmarit cu atenţie azi la emisiune La Marută !

    Apreciază

  4. Astazi am descoperit si am citit printre randuri povestea ta.
    Eu am 31 de ani si la 16 ani am fost diagnosticata cu epilepsie in urma unor lesinuri cu urmare a pierderii de constiinta pentru o perioada de cateva minute, care s-au tot repetat o perioada (nu convulsiile clasice). Atunci am urmat tratamentul indicat de ei o perioada … pana m-am trezit, dupa vreo 5 ani .. ca sa zic asa. Am mai avut si in timpul tratamentului „crize”. Dupa atatia ani de tratament m-am hotarat sa il intrerup, nu de una singura. Au trecut cativa ani, „crizele” s-au mai repetat dar mult mai rar.. una la cativa ani. Ultima a fost decisiva pentru mine (in 2012) si m-am hotarar sa reiau investigatiile, care au fost mult mai amanuntite de aceasta, acelasi diagnostic. La prima diagnosticare, nu am inteles decat ca nu am voie sa … (regimul strict alimentar) dar nu am inteles o ioata din ceea ce se intampla cu corpul meu (nici surse de informare nu avem, iar in acea perioada oamenii nu prea contraziceau doctorii.. sau sa le puna la indoiala diagnosticele). Dupa a doua diagnosticare, cateva zile cred ca am inbatranit 3 ani. M-am consumat mai mult decat am putut. Creierul meu a refuzat sa accepte dinnou acest diagnostic. Am incercat 3 tratamente diferite, deoarece corpul meu le refuza. M-am documentat despre tratament pe internet si am gasit alternative naturale, pe care doctorul nu a vrut sa le accepte ca tratament. Dupa ce m-am chinuit vreo 5 luni cu diversele tratamente, pana la urma a cedat si doctorul, mi-a spus ca nu are rost sa mai incercam alt tratament, pentru ca corpul meu le refuza. si ca ramanem doar sub supraveghere atenta.
    In toti acesti ani, chiar de la prima diagnosticare, eu mi-am spus ca sunt un om normal, sunt sanatoasa si ca nimic nu ma poate afecta. Si a functionat.
    Prin 2010, am descoperit gandirea pozitiva. Anul trecut am descoperit ho’oponopono, care are cea mai simpla si frumoasa mantra🙂

    Apreciază

  5. Reblogged this on radupopescublog.

    Apreciază

  6. Esti un om minunat! ❤

    Apreciază

  7. Ana Stroe said:

    Buna Livia,

    Inteleg o buna parte din ceea ce spui tu legat de ascultarea propriului corp, asumarea raspunderii, indepartarea temerilor si reintoarcere la sine, la aceasta esenta vitala pe care o avem toti. Ceea ce as vrea sa stiu e mai precis ce anume s-a produs in interiorul tau si ce practici ai urmat, ce regim de viata ai ales care a determinat refacerea corpului si aceasta schimbare. Simt ca intrezaresc oarecum acest ‘adevar’ despre care multi vorbesc mai ales in cultura orientala, dar ceva totusi imi lipseste din puzzle.
    Multumesc!
    Ana

    Apreciază

  8. Buna ziua!
    Va urmaresc de foarte putin timp, tin sa va multumesc ptr ca va „expuneti” cazul, ce este scris ramane ptr a fi citit si peste 1-2-5 ani. Imi pare rau de situatia prin care ati trecut si va spun din suflet ca va admir ca ati avut puterea si caracterul sa spuneti NU unor medici, unor proceduri recomandate si ca ati avut curajul sa va luati sanatatea in propriile maini.

    Va dorec sanatate multa pe viitor!

    ps: nu comentez la fiecare articol, dar va urmaresc cu multa placere!

    Apreciază

    • Va multumesc si eu. Mie nu-mi pare rau ca am trecut prin acele situatii, fiindca astfel am invatat si am devenit omul care sunt astazi. Va doresc multa bucurie si seninatate.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: