Reducerea la absurd

Nu vreau sa concep viata in termeni de lumea „noastra” si lumea „lor”, fiindca e aceeasi lume, de fapt. Vreau, in schimb, puterea atitudinii: daca ei nu ne vor, noi ii vrem. Fiindca acest “noi” si “ei” sunt foarte relative, in functie de atatea si atatea lucruri asupra carora putem cadea de acord, la care putem rezona. In functie de toate inclinatiile personale si perfect subiective, “noi” si “ei” se modifica permanent, precum se intersecteaza multimile din matematica.

multimi

Asa se foieste, de colo, colo, si apartenenta noastra la o multime sau alta. Ne dividem, ne intersectam, insa ceva tot trebuie sa avem in comun cu totii, pana la reducerea la absurd si tot avem. Pana si matematica admite ca in cazul multimilor infinite pot aparea paradoxuri, asa ca ne tot sfortam mintea sa cautam teorii axiomatice care sa ne reuneasca la loc, intr-o singura multime.

union

Vreau sa pot sa-i iubesc pe toti cei care m-ar putea rani, care ma critica, care ma jignesc, care nu sunt de acord cu mine, care sunt, intr-un cuvant, DIFERITI. Vreau sa pot sa-mi mentin constiinta ca, pana la reducere la absurd, dincolo de diferente, suntem ACEIASI, la fel, in esenta. Nici macar n-o fac pentru ei, ci pentru mine. Iar cand nu pot s-o fac pentru mine, am constatat ca pot s-o fac pentru ca ii iubesc pe ei.

Am descoperit de prea multe ori ca atitudinea asta e un adevarat balsam pentru mine. Fiindca la fel se intampla si in relatia mea cu mine insami, nu numai cu ceilalti. Se intampla zilnic sa fiu nevoita sa-mi accept, sa-mi imbratisez si sa-mi iubesc fricile. Sau greselile. Sau neputintele. Sau esecurile. Sau judecata, mintea, indoielile. Mai ales criticile sau posibilitatile de a ma rani pe mine insami, prin ganduri si emotii proprii.

Asa ca nu vreau sa ma divid in doua sau mai multe multimi. Fiindca ar fi mult prea greu sa le tin impreuna, eu fiind una singura, de fapt. Ar deveni chiar imposibil. De aia nu vreau lumea mea impartita in mai multe lumi. Nici perceptia ca trupul meu e impartit in celule sanatoase si maligne, adica acelasi corp, aceleasi celule, in esenta. La fel, nu vreau nici lumea in care traiesc s-o divid in “noi” si “ei”. Fiindca e aceeasi lume, de fapt.

fibonacci

Si cum eu sunt doar un om, fricos, vulnerabil, slab, asaltat de emotii si ganduri, si pare o palarie cam mare pentru mine puterea asta, de a iubi, de a imbratisa si de a accepta tot ce exista, in unime si nu in diviziune, tot ce pot sa fac este sa ma rog la Dumnezeu sa-mi dea aceasta putere. Ca sa fac pace cu mine, cu trupul meu, cu mintea si cu sufletul meu, cu ceilalti oameni si cu tot ce exista. Fiindca in esenta noastra divina suntem cu totii unul, nedivizati de pareri, puncte de vedere, studii, subiectivism, experiente, samd. Mai simplu spus, ma rog mereu sa-mi amintesc, sa nu uit asta.

Iar daca notiunea de Dumnezeu este atat de controversata, poate functiona la fel de bine si altceva, ca nu cumva sa banuim ca ar fi vorba despre vreo religie, Doamne fereste! La fel de bine ma pot ruga aerului, pe care il avem in comun si care ne tine pe toti in viata. Sau apei. Sau Pamantului. Sau Soarelui, Lunii si Universului.

Asa ca ii multumesc cerului ca aceia cu care ma intersectez in multimea “noi” sunt atat de diferiti incat sa existe si in multimea “voi” sau “ei”. Altfel, ne-am plictisi ingrozitor sa ne tot aprobam reciproc si sa nu mai avem nimic de invatat unii de la altii.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: