Confesiunea unui bancher

Confesiunea unui bancher: zona de confort inseamna o viata goala si trista.

Iata marturia zguduitoare a unui bancher, John Jerryson, de 46 de ani, care declara ca a ales zona de confort, incepand din al doilea deceniu al existentei sale, iar aceasta alegere i-a adus o viata goala si plina de tristete. John povesteste cum si-a irosit viata, alegand siguranta in locul pasiunii.

sad

„Buna, numele meu este John. Simt nevoia sa spun ce am pe suflet. Sunt un bancher de 46 de ani, care si-a trait intreaga viata complet diferit de modul in care ar fi vrut. Toate visele mele, toate pasiunile au disparut. Intr-un program fix, de la 9 la 19, 6 zile pe saptamana. Timp de 26 de ani. Am ales, in mod repetat, calea sigura, in toate, iar asta m-a schimbat pe mine, in cele din urma.

Azi am aflat ca sotia ma inseala de 10 ani. Fiul meu nu simte nimic pentru mine. Mi-am dat seama ca am lipsit de la inmormantarea tatalui meu, fara niciun motiv. Nu mi-am terminat cartea, n-am calatorit in lume, ajutandu-i pe cei fara adapost. Spre sfarsitul adolescentei, credeam ca toate aceste lucruri vor deveni certitudini. Daca tanarul care am fost m-ar intalni astazi, mi-ar da un pumn in gura. O sa va spun imediat cum visele astea au fost destramate.

Voi incepe cu descrierea mea, pe cand aveam 20 de ani. Parca a fost ieri vremea cand eram sigur ca voi schimba lumea. Oamenii ma iubeau si eu iubeam oamenii. Eram inventiv, creativ, spontan, imi asumam riscuri, eram sociabil. Aveam doua vise. Primul era sa scriu o carte de utopie. Al doilea era sa calatoresc prin lume si sa-i ajut pe cei defavorizati. Patru ani dupa aceea, au urmat intalniri cu actuala mea sotie. Iubire de tinerete. Ea a iubit spontaneitatea mea, energia mea, faptul ca faceam oamenii sa rada si sa se simta iubiti. Eram sigur ca voi schimba lumea prin cartea mea. La 20 de ani, scrisesem 70 de pagini. Am ramas la 70 de pagini, la 46. La 20 de ani, calatorisem in Noua Zeelanda si in Filipine, cu rucsacul in spate. Planuiam sa vad toata Asia, apoi Europa, America (apropo, locuiesc in Australia). Pana azi, am ramas doar cu acele calatorii in Noua Zeelanda si in Filipine.

Acum ajung la momentul cand totul a luat-o pe o panta gresita. Ajung la cele mai mari regrete. Aveam 20 de ani. Eram singur la parinti. Aveam nevoie de stabilitate. Aveam nevoie de slujba aceea, de dupa absolvire, care avea sa-mi dicteze intreaga viata. Mi-am dedicat toata viata unui job cu program de la 9 la 19. Ce-a fost in capul meu? Cum sa traiesc, daca jobul imi acapara toata viata? Dupa ce ajungeam acasa, serveam cina, imi pregateam treaba pentru a doua zi si ma culcam la 10 seara, ca sa ma trezesc la 6 dimineata, in ziua urmatoare. Doamne, nici nu-mi amintesc cand am facut dragoste cu sotia mea ultima oara!

Ieri, sotia mea a recunoscut ca ma inseala de 10 ani. 10 ani! Pare mult timp, dar eu nu-l pot percepe astfel. Nici macar nu doare. Ea spune ca asta e din cauza ca m-am schimbat. Ca nu mai sunt omul care eram. Ce am facut in ultimii 10 ani? In afara de munca, n-am prea mai facut nimic altceva. N-am fost sot. N-am fost eu insumi. Cine sunt? Ce s-a intamplat cu mine? Nici macar n-am cerut divortul, n-am tipat la ea si nici n-am plans. N-am simtit NIMIC. Acum, simt o lacrima cand scriu toate acestea. Insa nu din cauza ca m-a inselat sotia, ci din cauza ca imi dau seama ca am murit in interior. Ce s-a intamplat cu omul care eram, cu omul acela care adora amuzamentul, care isi asuma riscuri, cu omul acela energic, care dorea sa schimbe lumea? Mi-amintesc ca mi-a cerut o intalnire cea mai populara fata din scoala, dar am refuzat-o pentru actuala mea sotie. Doamne, chiar ma bucuram de popularitate in randul fetelor, la liceu! La fel, la colegiu/universitate. Insa eu am ramas fidel. N-am explorat. Eu invatam zilnic.

Va amintiti de cartea pe care voiam s-o scriu si de excursiile mele? Toate acestea se petreceau in primii ani de colegiu. Lucram part-time si spargem tot ce castigam. Acum, economisesc fiecare ban. Nici nu-mi amintesc cand am cheltuit ultima oara vreun ban ca sa ma distrez. Sau vreun ban pentru mine. Ce-as mai putea sa-mi doresc acum?

Tata a murit acum 10 ani. Mi-amintesc ca ma suna mama, imi spunea ca lui ii era din ce in ce mai rau. Dar eu eram din ce in ce mai ocupat, urmand sa primesc o mare promovare. Am continuat sa-mi aman vizitele, sperand ca tata va mai trai. A murit, iar eu am fost promovat. Nu-l mai vazusem de 15 ani. Cand a murit, mi-am spus ca nu conta faptul ca nu-l vazusem. Fiind ateu, ratiunea mi-a zis ca murise si oricum nu mai conta. CE A FOST IN CAPUL MEU? Sa fiu rational in toate, sa-mi caut justificari pentru a baga lucrurile sub pres. Scuze. Amanare. Toate astea duc la un singur lucru: la NIMIC. Rational, am crezut ca siguranta financiara era cea mai importanta. Acum stiu ca in mod categoric nu este. Regret ca nu mi-am folosit energia, atunci cand o aveam. Nu mi-am urmat pasiunile. Tineretea. Regret ca am permis ca jobul sa-mi acapareze viata. Regret faptul ca am fost un sot groaznic, o masina de facut bani. Regret ca nu mi-am terminat cartea, ca n-am calatorit in lume. Ca n-am fost langa fiul meu, din punct de vedere emotional. Ca am fost un afurisit de portofel lipsit de emotii.

Daca cititi randurile acestea si aveti intreaga viata inainte, va rog, nu amanati! Nu va amanati visele pe mai tarziu. Bucurati-va de energia voastra, de pasiunile voastre. Nu va petreceti tot timpul liber pe internet, decat daca pasiunea voastra implica asta. Va rog, faceti ceva cu viata voastra cat inca sunteti tineri! NU va casatoriti la 20 de ani. NU va uitati prietenii, familia. Pe voi insiva. NU va irositi viata. Visele. Cum am facut eu. Nu fiti ca mine!

Scuze pentru postarea lunga, dar a trebuit sa spun ce am pe suflet.

Mi-am dat seama ca banii si amanarea m-au impiedicat sa-mi urmez visele cand eram tanar, iar acum sunt mort in interior, batran si obosit.”

Sursa: livelearnevolve.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: