S-a pornit o adevarata lupta mediatica, internautica, pe tema vaccinurilor. Am citit un articol foarte bine scris, al unui medic care a experimentat realitatea din Africa, iar argumentele sale pareau cat se poate de pertinente. Insa, o alta persoana, care locuieste in Africa, a venit cu alte argumente cat se poate de solide, in comentarii, ba chiar cu experiente care contraziceau, fie si partial, argumentele si teoriile medicului. Omul sta, citeste si ce sa mai creada?

Se pare ca se poate si asa, si invers, se pare ca se prea poate in toate felurile…

Hai s-o luam metodic. Logica pare ca lipseste cel mai mult in tot acest circ, fiindca fiecare are tendinta sa fie subiectiv. Chiar si stiinta poate fi interpretata subiectiv, pentru ca nu este axiomatica. Pe scurt, ce tie iti face bine, altuia poate nu-i face. Ce tu ai trait si ai invatat si consideri litera de lege, pe altul il lasa rece, fiindca a trait cu totul altceva, a experimentat altceva, complet opus la ce ai trait si experimentat tu. Si iata lupta! Care nu este absolut deloc necesara.

Mi se pare grav faptul ca deja oamenii fac ce se pricep ei cel mai bine: generalizeaza pe baze logice total eronate. Adica baga in aceeasi oala vegetarienii, veganii, raw-veganii cu atitudinea anti-vaccin. Mai baga si diverse orientari catre terapiile alternative versus stiinta medicala. Toate aceste alegeri personale ale oamenilor nu pot fi amestecate, chiar daca, statistic, cei mai multi vegetarieni, vegani sau raw-vegani pot avea numite tendinte in niste domenii. Dar nu toti. Nu pot fi bagati toti oamenii intr-o oala. Nici stiinta si nici religiile n-au descoperit inca axioma potrivit careia acest lucru ar fi posibil. Ba chiar in asta consta insasi frumusetea rasei umane: in diversitate. Suntem diferiti si ar trebui sa ne bucuram de asta, nu sa ne luptam.

Daca n-am fi diferiti, am fi extrem de limitati. Tu esti, stii, poti si ai altceva decat mine. Iar asta e bine. Poate imi e util ceva din ce esti, stii, poti sau ai tu. Poate ca si tie ti-ar fi util ceva de la mine. Iar daca nu, mai bine ne lasam in pace, decat sa ne luptam, fiindca le poate fi util altora ce suntem, ce stim, ce putem si ce avem noi. Nu e de dorit exterminarea pe motive de diferente. Asta pierde lumea constant din vedere, hamesita dupa satisfacerea dreptatii personale si subiective, dupa validarea propriului punct limitat de vedere.

Singurul adevar universal pertinent este doar acela ca totul este relativ. Stiinta medicala este destul de relativa, daca inregistreaza atatea exceptii de la regula. Medicina este relativa, fiindca adeseori nu serveste stiintei, ci banului, interesului financiar. Cadrele medicale sunt relative, fiindca nu toate si-au ales aceasta meserie din pura pasiune, cu scopul primordial de a le servi oamenilor. Unii au ales aceasta cariera pentru bani, pentru statut social, pentru autoritate, pentru superioritate, ajungand sa nu mai serveasca binelui omului atunci cand cred si sunt siguri ca stiu ce este mai bine pentru el. Cand se ajunge aici, stiinta medicala incalca cea mai importanta lege: legea liberului arbitru. Si atunci devine tiranica.

Insa unii tin mortis sa generalizeze si sa bage in aceeasi oala stiinta, medicina si cadrele medicale, sa le considere pe toate dupa acelasi chip si aceeasi asemanare, cea mai buna si virtuoasa dintre toate, in timp ce baga in aceeasi oala orientari precum vegetarianismul, veganismul, raw-veganismul, atitudinile anti-vaccin, orientarea catre terapii alternative, pana la diverse alte orientari de natura spirituala. Iar rezultatul, grotesc, li se pare… logic. Isi argumenteaza parerile pe baza unei astfel de logici, care l-ar face pe Aristotel, parintele logicii, sa se ia de mana cu Hipocrate, parintele medicinei, si sa se rasuceasca amandoi in mormant.

Unii vor spune ca se simt amenintati si in pericol daca medicina nu devine tiranica, obligandu-i pe toti sa se conformeze. Se simt amenintati de rebelii care aleg altceva pentru ei insisi. Am o noutate pentru acestia: nicaieri si niciunde, pe aceasta planeta, nu va veti putea feri de diversitate, de o diversitate pe care o considerati amenintatoare, care va poate pune in pericol. Si mai am o noutate: daca nu va place diversitatea de pe planeta asta, cautati alta planeta, perfecta, unde puteti trai vesnic, sanatosi si in siguranta.

Natura este diversitate. Prin diversitate inteleg insasi viata, asa cum este ea, pe acest pamant. Nu poti preveni viata. S-ar putea sa iesi fericit, vaccinat si crezandu-te in perfecta siguranta, de la medic, si sa-ti cada o caramida in cap. Pe tema asta nu s-au prea facut statistici.🙂

Asadar, nu exista niciun glob de cristal unde sa ne bagam la adapost, cei cu anumite vederi, ca sa fim in siguranta, sa nu fim amenintati de ceilalti, potential periculosi. Nu ne putem feri nicaieri de diversitate, iar daca prin asta percepem un pericol, atunci singura problema e in perceptia noastra. Unii aleg sa traiasca in frica, altii in incredere. Si unii si altii se pot insela. Insa ar fi preferabil sa invete sa se tolereze reciproc.

Imi vine chiar sa rad: de ce m-as bate in argumente, de ce m-as lupta, de ce as incerca sa ma impun in fata unui om care stie si a trait altceva decat mine? Ca sa ajungem amandoi cu capul spart? Iar unul sa-si duca teasta sparta la spital si altul sa si-o unga cu crema de galbenele? Ca apoi sa facem un studiu: care s-a vindecat mai bine, mai repede si mai eficient: ala tratat la spital sau ala care si-a dat cu crema de galbenele? Ca apoi sa ne apucam de alte dispute pe marginea acestui studiu? Asa nu se termina niciodata. Punct.

Trebuie sa admitem ca suntem diferiti. Trebuie sa admitem ca, daca pe 0.00000001% dintre oameni, pe un singur om, il ajuta crema aia de galbenele, e dreptul lui sa considere ca asta este cel mai bun remediu posibil. Pentru sine. Nici el nu are niciun drept sa ii bage altcuiva pe gat, fortat, crema aia de galbenele, nici altcineva nu are dreptul sa-i bage pe gat alte remedii. Jignirile, sarcasmul, pe motive de diferenta de opinii, sunt absolut optionale si tin de caracter, de bun simt si nu de logica sau ratiune.

Stiati ca, in timpul epidemiilor cumplite de ciuma, erau niste hoti, nu niste sfinti canonizati, care furau linistiti, de la victime, pastrandu-si imunitatea? Cand au fost prinsi, si-au dezvaluit secretul, ca sa-si scape pielea. „Secretul” era un „vaccin” dintr-o combinatie de uleiuri esentiale.

Singurul conflict real si periculos apare atunci cand cineva incearca sa-i bage altcuiva ceva fortat, pe gat. Fie si parerea sa sau punctul sau de vedere. In rest, e fiecare liber sa faca ce vrea. Este preferabil asa pentru a se respecta libertatea personala. Fiecare este liber sa faca ce doreste, cu o singura conditie: sa nu uite ca libertatea sa se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Numai cand libertatea unuia atenteaza la libertatea altuia avem o problema. Conflictul nu este necesar daca se respecta regula aceasta. Nu este necesar nici ca majoritatea sa incerce sa-i inchida gura minoritatii sau s-o oblige sa se conformeze.

Stiti de ce? Pentru ca, in cazul unei epidemii cu un virus groaznic, nou, necunoscut, sa zicem, caz in care majoritatea ar fi afectata, fix minoritatea, fix omul ala, poate singurul, care e imun, poate fiindca bea ceai de nu-stiu-ce-planta, in pofida majoritatii si a stiintei, fix acela poate salva majoritatea. Dar daca majoritatea il omoara cu pietre si il declara nebun, inaintea declansarii potentialei epidemii, inainte de a se putea afla ca omul ala, nebunul, singurul, putea fi salvarea, majoritatea si-ar putea taia singura craca de sub picioare.

Ce declara omul ala, singurul, nebunul, azi, exista o sansa, fie ea si de 0.000000001% ca maine sa poata fi demonstrat stiintific. In acest caz, s-ar descoperi ca nu nebunul era problema, ci tocmai limita stiintei. Sau poate ca nu. In orice caz, nu aruncati cu pietre in nebuni, fiindca s-ar putea sa mai ucideti un Giordano Bruno si sa reduceti la tacere un Galileo Galilei, fara ca macar sa stiti.

Un singur om poate avea si el un cuvant de spus si e dreptul sau. Daca un singur om ar declara ca medicina nu l-a putut ajuta si l-a ajutat crema aia de galbenele, vocea lui n-ar trebui redusa la tacere si acoperita. Omul ala poate are dreptate. Dreptatea LUI. Nu e musai sa fie dreptatea tuturor. De ce trebuie sa ne incadram toti in niste standarde si stereotipuri? De ce trebuie sa ne impunem “dreptatea” fortat? Mult prea des oamenii confunda dreptatea cu propriul punct de vedere. Dreptatea ar trebui sa vina ca o consecinta a cunoasterii adevarului. Nu poate fi universala, este relativa, subiectiva, tocmai fiindca adevarul universal nu-l cunoaste nimeni. Nici macar medicina.

Medicii stiu litera manualului, dar sunt pacienti care contrazic stiinta, fiind o dovada vie. Care are dreptate aici? Cine sa fie arbitru? Unul singur poate fi arbitru: liberul arbitru.

Iata o poveste cat se poate de relevanta. As numi-o “povestea elefantului vaccinat sau nevaccinat”.

elefant

Se povesteste ca la Buddha a venit un grup de discipoli cu o intrebare:

Maestre, aici, in sat, traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac intr-o continua disputa, unii spunand ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare, unii spun ca sufletul moare impreuna cu trupul, in timp ce altii sustin ca sufletul traieste etern. Ce poti sa ne spui, Maestre, in ceea ce ii priveste?

Buddha le-a raspuns:

Candva, demult, traia un rege, care, chemandu-si servitorii, le-a spus: Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strangeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi, din intreaga imparatie, ca sa le arat un elefant.

Prea bine, marite rege”, au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a indeplini voia regelui lor. Cand toti cei nascuti orbi au fost adunati la un loc, regele a venit in mijlocul lor si le-a spus, “Iata un elefant.”

Un orb a pipait capul elefantului, alt orb a pipait trompa, altul urechea si asa mai departe.

De fiecare data cand un orb punea mana pe elefant, regele il intreba: “Orbule, ai pipait elefantul? Spune-mi acum, ce crezi ca este acest elefant?”

Cei care pipaisera capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Cei care pipaisera urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe. Cei care pipaisera coltii de fildes au spus ca elefantul este ca un plug. Cei care pipaisera picioarele au spus ca elefantul este ca o coloana care sustine un templu. Cei care pipaisera coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi, toti orbii adunati in acea piata au inceput sa se imbranceasca si sa tipe: “Elefantul nu este cum zici tu, eu stiu cum arata elefantul!”, Ba nu, elefantul nu este deloc cum zici tu!”, Ba da!, Ba nu!

Foarte curand, lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat zdravan la bataie.

Buddha a incheiat, spunandu-le discipolilor: La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic despre lucruri pe care ei nu le-au vazut. Prin ignoranta lor, sunt exact ca orbii din povestea cu imparatul: certareti, deformand realitatea intr-un fel sau altul.

P.S. Daca ai inteles cumva sau ai tras concluzia, din acest articol, ca nu este bine sa te vaccinezi, fiindca ti-ar putea cadea o caramida in cap, te rog tare mult si insistent sa nu mai vizitezi acest blog! In mod cert iti dauneaza!

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: