Povestea unui medic

O poveste extraordinara, povestea Dr.Leana Wen. Despre frica si despre incredere, despre decizii dificile si despre relatia medic-pacient.

leana wen

I-au spus ca isi tradeaza profesia, ca merita sa fie concediata si sa i se ridice licenta de medicina, i-au spus sa se intoarca in tara ei, ca le pare rau ca n-are parte de o bomba adevarata. N-a crezut ca poate provoca atata ura in randul celorlalti medici.

Sa devina doctor a fost visul ei, inca din copilarie, cand suferea de astm, iar pe doctorita care o ingrijea, Dr.Sam, o vedea ca pe o mama. Acea doamna doctor, „cand te duceai la dansa dupa ce cazusesi, avand bratul rupt, te intreba de ce nu te bucuri ca nu ti-ai rupt umarul.” Era eroul copilariei sale si voia sa ii urmeze exemplul.

Cand avea 8 ani, parintii sai au emigrat in SUA, unde au muncit in conditii grele, spaland vase si curatand camere de hotel, spre a o putea sprijini sa-si urmeze visul de a studia medicina si de a deveni doctor. A reusit si a depus juramantul de medic, spre bucuria parintilor.

Totul a fost in regula pana intr-o zi, cand mama ei a sunat-o si i-a spus ca nu se simtea bine, tusea si se simtea slabita. Iar mama ei nu era genul de persoana care sa se planga de ceva, asa ca a stiut ca trebuia sa fie ceva grav. Si era, intr-adevar. Mama ei a fost diagnosticata cu cancer la san, in faza terminala, stadiul 4. Cancerul se raspandise deja la oase si la creier.

Mama Leanei si-a pastrat curajul, a trecut prin operatii si iradieri. Era la a treia repriza de chimioterapie, cand a cautat numarul de telefon al oncologului sau pe internet si a descoperit altceva, cu aceasta ocazie. Numele acestui oncolog se afla pe cateva site-uri web, ca purtator de cuvant, foarte generos platit, al unei companii farmaceutice. Medicul ii facea reclama tipului de chimioterapie pe care i-l aplica si mamei Leanei. Femeia si-a sunat fiica, panicata, iar aceasta nu stia ce sa creada. Poate ca acest tip de chimioterapie era bun pentru mama ei sau poate ca nu…

„Cand vine vorba despre medicina, increderea reprezinta totul, iar atunci cand increderea dispare, pacientului nu mai ramane decat frica.”, spune Leana. “Dar mai exista si un alt aspect al fricii.”, continua Dr.Wen.

Pe cand era studenta la medicina, a ingrijit un pacient de 19 ani, un baiat care fusese calcat de masina, avand cateva coaste rupte, sangerari interne si intracraniene. Parintii baiatului luasera avionul si venisera de la 2000 de mile distanta si isi gasisera copilul in coma. Fireste ca voiau sa stie ce se intampla cu fiul lor, asa ca au cerut sa fie prezenti cand i se faceau vizitele medicale, in timpul carora medicii discutau despre starea baiatului si despre tratament, iar Leanei i s-a parut normala si indreptatita cererea lor, mai ales ca astfel parintii ar fi putut sa vada cu cata grija era tratat baiatul lor si cat de mult le pasa medicilor de starea lui.

Insa medicul sef a refuzat din tot soiul de motive, de genul: poate ca parintii le vor incurca pe asistente, poate ii vor opri pe studenti sa le puna intrebari, ba chiar a zis “Daca observa greseli si ne dau in judecata?” In spatele fiecarei justificari, studenta simtea frica adanca si astfel a invatat ca, pentru a deveni doctor, trebuia sa-ti pui un halat alb, sa-ti cladesti un zid de jur imprejur si sa te ascunzi in spatele lui.

„Fireste, si pacientilor le este frica”, spune Leana. „Nu stiu ce li se va intampla.” „Nu stiu nici macar daca vor primi patura pe care au cerut-o cu jumatate de ora mai devreme.” „Insa nu numai pacientilor le este frica, si medicii se tem. Se tem ca pacientii sa nu afle cine sunt doctorii si ce este medicina.” „Ce fac medicii? Isi pun halatele albe si se ascund in spatele lor. Fireste, cu cat se ascund mai mult, cu atat mai multi oameni vor sa stie de ce se ascund. Astfel se creeaza si mai multa frica, care duce la neincredere si la servicii medicale de proasta calitate.”

“Nu ne este doar frica de boala, suntem bolnavi de frica.”

„Putem rupe legatura aceasta dintre ce au nevoie pacientii si ce fac doctorii? Putem sa nu ne imbolnavim de frica? Daca a ne ascunde nu este raspunsul, ce-ar fi daca am face invers? Daca medicii ar fi total transparenti cu pacientii lor?”, intreaba Leana.

Leana Wen povesteste, mai departe, cum a condus un studiu pentru a descoperi ce anume isi doresc oamenii sa stie despre sistemul de asistenta medicala. N-a chestionat doar pacientii din spital, ci oameni de pretutindeni, de pe strada, din banci, de la cafenele si din gari.

La intrebarea: “Ce ati dori sa stiti despre sistemul de asistenta medicala?”, raspunsul oamenilor era legat de medici, era despre ce voiau sa stie despre medicii lor, deoarece oamenii inteleg sistemul de ingrijire medicala ca fiind interactiunea dintre ei si medicii lor curanti.

La intrebarea: “Ce ati dori sa stiti despre medicii dvs?”, oamenii au dat raspunsuri diferite. Unii voiau sa stie daca medicii sunt bine pregatiti, daca sunt competenti. Altii voiau sa stie daca medicul lor este onest, daca ia decizii prin prisma stiintei si a realitatii si nu in beneficiul cui il plateste. In mod surprinzator, multi oameni voiau sa stie altceva despre medicii lor. Un student la drept, de 28 de ani, voia un medic pe care nu-l deranja orientarea sexuala a pacientilor. O contabila de 32 de ani spunea ca pentru ea era important ca medicul sa-i impartaseasca principiile legate de drepturile femeilor si de alegerea lor in ce priveste reproducerea. Proprietarului, de 59 de ani, al unui magazin de componente de computer, nici macar nu-i placea sa mearga la medic si voia sa gaseasca un medic care se ocupa cel mai mult de preventie si care accepta terapiile alternative.

Unul dupa altul, oamenii chestionati au dat de inteles ca relatia medic-pacient este una profunda, intima, astfel incat, ca sa se dezbrace in fata medicilor si sa le spuna cele mai adanci secrete personale, aveau nevoie ca, mai intai, sa stie care sunt principiile si valorile medicului respectiv.

“Daca medicii sunt obligati sa trateze orice pacient, nu toti pacientii sunt obligati sa se trateze la orice medic.”

Oamenii vor sa cunoasca medicul mai intai, pentru a putea lua o decizie, in cunostinta de cauza. Asa ca, Leana Wen a initiat o campanie “Cine este doctorul meu?”, care indemna la o totala transparenta in medicina. Doctorii care au participat voluntar la aceasta campanie au facut publice pe internet nu doar informatii despre studiile lor, despre facultati si specializari, ci si despre conflictele lor de interese. Despre afilierea la companiile farmaceutice, despre cum sunt platiti. Despre cat de mult conteaza banii. Daca te duci la doctor fiindca te doare spatele, poate ai vrea sa stii daca el este platit cu 5000 de dolari daca te opereaza, comparativ cu 25 de dolari daca te trimite la fizioterapie sau daca este platit la fel in ambele cazuri. Conteaza si alte valori si principii ale medicilor, in care acestia cred, despre avort, despre pacientii cu alte orientari sexuale, despre terapiile alternative, terapiile preventive si deciziile de viata sau de moarte.

Leana Wen si colegii sai i-au asigurat pe pacienti ca scopul lor este sa-i serveasca, astfel incat le acorda dreptul sa stie cine sunt ei, medicii, considerand ca transparenta poate fi remediul pentru frica. Leana se astepta ca unii medici sa adere la aceasta campanie, iar altii nu, insa nu se astepta la ecoul colosal al initiativei sale.

In decurs de doar o saptamana, forumul public “Cine este doctorul meu?”, plus alte cateva comunitati online ale medicilor, aveau mii de postari pe aceasta tema.

Iata cateva dintre acestea:

Un gastroenterolog din Portland: “Mi-am dedicat 12 ani din viata ca sa fiu un sclav. Am credite bancare si ipoteci. Am nevoie de mesele (gratuite) oferite de companiile farmaceutice ca sa-mi pot servi pacientii.”

Poate ca sunt vremuri grele pentru toti, dar incercati, domnule doctor, sa le spuneti pacientilor care castiga mult mai putin ca aveti nevoie de mese gratis, comenteaza Leana.

Un ortoped din Charlotte: “Consider o violare a intimitatii mele sa declar de unde provin banii pe care ii castig. Pacientii nu-mi declara castigurile lor.”

Da, dar sursa castigurilor pacientilor dvs nu va influenteaza dvs starea de sanatate.

Un psihiatru din New York: “In curand, va trebui sa declaram daca preferam cainii sau pisicile, ce model de masina conducem si ce hartie igienica folosim.”

Modelul dvs de masina si hartia igienica pe care o folositi nu au nicio legatura cu sanatatea pacientilor, pe cand parerile dvs despre avort, despre terapiile preventive si despre deciziile de viata si de moarte au legatura.

Dr.Wen continua cu declaratia ei “preferata”, de la un cardiolog din Kansas: “Dr.Wen ar face mai bine sa se mute inapoi, in tara dansei.” Leana glumeste si spune ca are doua vesti bune pentru dl.doctor: “In primul rand, sunt cetatean american si, in al doilea rand, ma aflu deja in tara mea.”

In decurs de o luna, superiorii sai primeau telefoane prin care li se cerea s-o concedieze. Dr.Wen a primit acasa, prin posta, la adresa confidentiala unde locuia, plicuri care contineau amenintari ca se va solicita consiliului medicilor sanctionarea sa. Familia si prietenii o sfatuiau sa renunte la campanie. Dupa amenintarea cu bomba, Leana era deja gata sa cedeze.

Insa, atunci a aflat si parerile pacientilor. Pe o singura retea de socializare erau peste 4.3 milioane de reactii ale oamenilor, iar mii oameni ii scriau ca s-o incurajeze sa continue.

In cateva mesaje, oamenii scriau: “Daca doctorilor nu le place meseria pe care o practica, atunci sa n-o mai practice.”, “Politicienii trebuie sa faca publice sursele finantarii campaniei lor electorale, avocatii trebuie sa-si faca publice conflictele de interese. De ce n-ar face-o si medicii?” Multi oameni scriau: “Lasati-ne pe noi, pacientii, sa decidem ce este important pentru noi atunci cand alegem un medic.”

In prima faza a campaniei, peste 300 de medici alesesera transparenta totala. “Ce idee noua si nebuneasca, nu-i asa?”, glumeste Dr.Wen. “De fapt, nu era o idee noua deloc. Va amintiti de Dr.Sam, doctorita mea din China, cu glumele ei? Era medicul meu, dar totodata era si vecina noastra, care locuia chiar vizavi. Mergeam la aceeasi scoala pe care o frecventa si fiica ei. Eu si parintii mei aveam incredere in dansa, pentru ca o cunosteam, stiam ce principii are si nu era nevoie sa se ascunda de noi. La fel se intampla si in SUA, pe vremea generatiei anterioare. Omul stia ca medicul sau de familie era tatal a doi adolescenti, ca renuntase la fumat cu doi ani in urma, ca spunea ca merge frecvent la biserica, dar il vedeai acolo de doua ori pe an, de Paste si cand ii venea soacra in vizita. Pacientul stia toate acestea despre medic, iar medicul nu avea de ce sa se ascunda de pacient. Insa boala fricii a preluat controlul si pacientii suporta repercusiunile.”

Dr.Wen continua: “Mama a luptat timp de 8 ani cu cancerul. Ea era un om organizat, isi planifica felul in care voia sa traiasca si modul in care voia sa moara. Nu numai ca a semnat specificatii exacte, a scris un document de 12 pagini despre cat suferise si ii ajunsese, considerand ca sosise timpul sa moara. Intr-o zi, pe cand eram medic rezident, am primit un telefon care ma anunta ca mama era la terapie intensiva. Pana sa ajung acolo, mama era cat pe ce sa fie intubata si conectata la aparatele de respiratie artificiala. <Dar ea nu doreste asta.>, am spus, <avem documente in acest sens.>

Doctorul de la terapie intensiva m-a privit in ochi, mi-a aratat-o pe sora mea, de 16 ani, si a zis: <Va amintiti cand erati de varsta ei? V-ar fi placut sa cresteti fara mama?> Oncologul era si el de fata si a spus: <Aceasta este mama dvs. Puteti avea pe constiinta, pentru tot restul vietii, faptul de a nu face nimic pentru dansa?>

O cunosteam foarte bine pe mama. Intelegeam, de asemenea, foarte bine dorintele ei, dar eram, totusi, medic. Aceea a fost cea mai grea decizie a vietii mele, s-o las sa moara in pace, si ma urmaresc vorbele acelor doctori in fiecare zi.”

“Putem repara puntea de legatura dintre doctori si nevoile pacientilor.”, afirma Dr.Wen. “Putem reusi, fiindca asa se petreceau lucrurile inainte si stim ca transparenta are ca efect increderea. Studiile au aratat ca deschiderea aceasta ii ajuta si pe doctori, faptul de a-si face publice cazurile, de a accepta sa discute despre erorile medicale, toate acestea sporesc increderea pacientilor si reduc numarul de cazuri de malpraxis.”

Iata declaratiile celorlalti medici care au ales transparenta:

Brandon Combs, medic internist din Denver: “Asta m-a adus mai aproape de pacientii mei. Tipul acesta de relatie, pe care am dezvoltat-o, este motivul pentru care am dat la medicina.”

Aaron Stupple, medic internist din Denver: „Le spun pacientilor ca sunt total deschis in fata lor. Nu le ascund nimic. Asta sunt eu. Acum, spuneti-mi despre dvs. Suntem impreuna in treaba asta.”

May Nguyen, medic de familie din Houston: „Colegii mei sunt uimiti de ceea ce fac. Ma intreaba cum de am atata de curaj. Le-am spus ca nu e curaj, e meseria mea.”

Dr.Wen declara, la final: “Sa fii total transparent este infricosator. Te simti dezbracat, expus si vulnerabil, dar aceasta vulnerabilitate, aceasta umilinta poate fi un castig extraordinar pentru practica medicala. Cand doctorii sunt dispusi sa coboare de pe piedestal, cand suntem dispusi sa ne dam jos halatele albe si sa le aratam pacientilor cine suntem si ce este medicina, atunci incepem sa ne vindecam de boala fricii. Atunci restabilim increderea. Atunci schimbam paradigma medicinei, din aceea cu secrete si ascunzisuri, in aceea total deschisa si devotata pacientilor nostri. Va multumesc.”

O puteti urmari pe Dr.Leana Wen aici.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: