Mi-a trebuit foarte mult timp sa realizez un lucru extrem de simplu: ca nu ma aflu AICI, nu m-am nascut sa-i fiu nimanui pe plac.

Din cauza unor setari din copilarie, din cauza ranii de abandon pe care am trait-o, m-am pomenit „programata” sa imi tot cedez puterea, sa fac eforturi uriase pentru a le fi tuturor pe plac. Un astfel de consum energetic este enorm si iroseste toate resursele personale de a-ti urma visele, de a te simti satisfacut, implinit. Oamenii astfel „programati” in copilarie dezvolta multe alte „programele” colaterale: incep sa se victimizeze subtil, pana se imbolnavesc si nu stiu de ce; au tendinta sa se sacrifice inutil pentru altii; nu stiu sa spuna NU sau sa puna limite sanatoase, prin care sa se respecte; devin captivi intre sentimente extrem de contradictorii, pe de o parte marea lor disponibilitate, iubire, daruire pentru ceilalti, pe de alta parte frustrarile enorme pe care le pot primi ca raspuns, care genereaza furie, revolta si multa suferinta.

Invariabil si fara exceptie, oamenii de acest gen vor experimenta enorm de multa suferinta, fiindca este cat se poate de logic ca nu vor primi in masura in care vor da, iar acest lucru naste frustrari. Nu vor primi ceea ce dau nu neaparat pentru ca ceilalti oameni sunt „rai” si nepasatori, ci mai ales fiindca ceilalti, chiar daca ar da si ei tot, acest „tot” va fi „totul” lor, adica diferit. Insasi iubirea este perceputa diferit de oameni, precum spune Gary Chapman in „Cele 5 limbaje ale iubirii”. Pentru un alt om, a da tot poate insemna toata atentia lui sau toata rabdarea lui sau toata grija sa, samd. Pentru tine, manifestarea iubirii poate sa insemne vorbe dulci, pentru altcineva poate sa insemne servicii, de exemplu.  Tu intelegi ca te iubeste daca ti-o spune in fel si chip, dimineata, la pranz si seara, el intelege ca-l iubesti daca ii faci omleta. Mai mult, cat este de logic ca daca dai tot, nu-ti mai ramane nimic ca sa contribui in continuare la lumea asta, ce energie mai ai ca sa mai faci ceva pentru tine sau pentru altii? Numai Dumnezeu poate da tot, fara sa se epuizeze, fiind sursa energiei a tot ce este, pe cand noi, bieti oameni, trebuie sa ne planificam consumul energetic si sa ne reincarcam, ca rezervorul unei masini, ca sa functionam in continuare.

Un copil care nu s-a simtit iubit in copilarie sau s-a simtit abandonat si lipsit de sprijin cauta, in mod inconstient, validare din partea altora ca sa simta ca el, ca persoana, este in regula, ca sa simta ca are si el un loc sub soare, spre a se simti iubit, acceptat, adica toate acele multe sentimente care i-au lipsit, ca o coloana vertebrala sanatoasa, la inceputul vietii sale. Cand nu se simte validat, experimenteaza stari foarte negative; cand nu se simte iubit sau apreciat indiferent cate eforturi ar depune pentru a le fi pe plac altora, dezvolta furie, revolta interioara, deoarece crede ca n-a facut destul, ca „totul” sau este insuficient pentru altul sau are senzatia ca ceva este gresit la sine insusi. Nimic mai neadevarat.

Ajuns la maturitate, un astfel de copil ranit are nevoie sa acceseze un anumit nivel de constientizare, ca sa inteleaga ca nu e vina sa pentru ce s-a petrecut in copilarie, cand nu putea face nimic mai mult spre a fi iubit, sprijinit, protejat, acceptat. Timpul nu poate fi dat inapoi, lucrurile nu pot fi reparate, e doar treaba sa, ca adult, sa reseteze programele instalate atunci, eliberandu-se de ele si incetand sa mai caute in altii ceea ce i-a lipsit in copilarie si incepand sa caute in sine insusi.

Acelasi lucru se petrece, in extrema cealalta, in cazul unei alte greseli mari de parenting, despre care discutam zilele acestea. Greseala ca un parinte sa vada in copilul sau SENSUL propriei vieti. E atat de nedrept sa investesti un copil cu o astfel de povara! Culmea e ca aceste doua mari greseli: abandonul si pretentia ca un copil sa iti dea sens vietii sau sa te faca mandru, nu se autoexclud, pot foarte bine, uneori, sa vina la pachet. Un copil nu reprezinta masura asteptarilor tale si nu exista dupa chipul si asemanarea acestor asteptari, el are sensul vietii lui, iar tu, ca parinte, in loc sa-l ajuti sa si-l descopere, ii pui in carca si sensul vietii tale, la pachet cu asteptari in acest sens. Te vei astepta sa te faca mandru, sa reuseasca unde tu n-ai reusit, sa faca si sa dreaga, etc. Mi se pare cumplit de nedrept, daca tot vorbesc de parenting sanatos, ca un parinte sa ii ceara vreodata sau sa se astepte de la copilul sau sa poata ceva ce el insusi n-a putut. Parintele, in sine, trebuie sa fie un model, un exemplu de putere/putinta, reprezinta o autoritate suprema pentru copil. Parintele este menit sa-si ajute copilul sa reuseasca ceea ce isi doreste cel mic, sa-l sprijine in orice. Daca cel mic are preocupari sau interese, talente pe care tu nu le-ai avut vreodata, ce faci? Ii urezi succes, il lasi sa se descurce cum o sti si ii spui ca te astepti sa te faca mandru? Nu, te apuci sa inveti cat poti, ca sa-i fii de ajutor, ca sa-l sustii pe drumul lui. Il ajuti sa descopere SENSUL lui, in acelasi timp ramanand fidel SENSULUI tau in viata.

Chiar deunazi am auzit ca un copil ti-ar da SENS sau SCOP vietii sau n-ai trait degeaba daca ai un copil, dar asta mi se pare o greseala enorma pentru un parenting sanatos. Incarca bietul copil cu o povara imensa, nedreapta, aceea de a justifica sensul vietii parintelui sau. De aici pot rezulta asteptari ale parintelui, foarte traumatice pentru copil. Un copil poate sa-ti dea LECTII nepretuite de viata, pentru ca te confrunta cu tine insuti, te obliga sa dai ochii cu tine in toate modurile posibile, te provoaca sa te autodepasesti si sa afli ca poti mai mult. Un copil iti poate da MOTIVATIE, dar nu SENS vietii. Daca un parinte isi concepe sensul vietii printr-un copil, il condamna si se autocondamna, fiecare are sensul sau propriu. Sensul vietii fiecaruia nu este de imprumut. In plus, o astfel de atitudine mi se pare foarte nedreapta la adresa acelora care aleg sa nu aiba copii sau care nu pot avea copii in aceasta viata, de parca asta i-ar face mai putin valorosi sau „lipsiti” de sens, dupa astfel de „principii” eronate. Viata fiecaruia are propriul sens, unic, personal, si fiecare om, parinte sau nu, carierist sau nu, urat/frumos, etc., are valoarea sa, rostul/sensul sau pe aceasta lume.

Niciun copil nu vine pe aceasta lume spre a fi sau a face cuiva pe plac, spre a acoperi nevoile, asteptarile cuiva, pentru a umple viata cuiva de sens sau a-i servi drept scop. Vine din iubire, fiindca asa se presupune ca a si fost conceput, vine sa experimenteze calea sa proprie, sa-si urmeze visele proprii, sa-si afle propriul SENS si SCOP. Daca parintii nu inteleg un lucru atat de simplu, atunci copilul va intelege ca a venit pe aceasta lume spre a le fi altora pe plac, a-i multumi, a le satisface nevoile. Si va deveni sclavul acestui fals SCOP, impus cu forta de parinti inconstienti. Rezultatul va fi o permanenta nefericire in viata copilului, despre care parintii ar declara, fara sa clipeasca, ca-i doresc fericire maxima. Fiindca, indiferent ce ai face, nu toti oamenii te vor iubi, nu toti oamenii te vor intelege, nu te vor accepta toti.

Un copil trebuie educat cu blandete sa accepte si sa inteleaga diferentele intre sine, familia sa si ceilalti, fara sa se astepte ca toata lumea sa-l iubeasca, fara sa incerce sa se „sacrifice” sau sa-si sacrifice scopul si simtirea pentru ca toata lumea sa-l accepte/aprobe, fara sa simta nevoia si fara a fi invatat sa le fie altora pe plac. Ca un parinte sa isi poata sprijini intr-adevar copilul sa mearga pe drumul sau, sa-si descopere scopurile personale si SENSUL vietii este necesar, evident, ca insusi parintele sa fi fost capabil sa faca asta in ce-l priveste pe el insusi. E logic ca nu putem sa-l invatam pe altul decat ceea ce stim deja, noi insine.

Oameni care s-au dovedit a fi de geniu au fost judecati de ceilalti, catalogati drept nebuni, incapabili, ratati, etc. Daca nu ar fi urmat cursul propriului SCOP, daca nu ar fi dat curs SENSULUI vietii lor si ar fi incercat sa le fie pe plac celor care ii judecau, n-ar mai fi reusit sa-si exprime geniul sau sa creeze ceva. Singura voce pe care trebuie s-o ascultam si s-o cultivam este cea interioara si sa ne manifestam ASA cum suntem. Niciodata nu vom putea sa le facem sau sa le fim tuturor pe plac. Uneori, asta poate fi foarte dureros, din cauza atasamentelor noastre, dar nu este decat o lectie despre detasarea sanatoasa de ceea ce nu ne serveste, nu serveste SCOPULUI nostru, creatiei si evolutiei noastre din aceasta existenta. SENSUL vietii fiecaruia dintre noi este doar acela de a ne urma visele si de a ne crea viata asa cum ne-o dorim.

let me outNu ne suntem datori decat noua insine si nu trebuie sa demonstram nimic nimanui. Nu trebuie sa devenim contabili fiindca asa vrea mama sau ingineri fiindca asa vrea tata. Nu trebuie sa ne intereseze modul in care ne percep sau ne judeca altii. Nu trebuie sa tacem si sa inghitim nedreptati sau lipsa de respect ca sa fie fericit vecinul, ca sa ne considere un bun vecin. Fiindca vecinul nu se va satura niciodata sa tot „ia” de la noi, sa ne tot fure forta, bunatatea, rabdarea, intelegerea, toleranta, iar cand ii spunem „stop”, fireste, se va supara. Va incerca sa ne faca sa ne simtim prost, ca sa continuam sa-i dam puterea noastra. Si daca i-o tot dam, daca le tot oferim altora tot ce avem mai bun, noua ne ramane, in ceasul de singuratate, cu noi insine, doar un gol interior. Un gol care doare. E firesc, daca nu ne oferim noua insine ce avem mai bun si irosim pe altii. Iar asta n-are nimic de-a face cu notiuni precum: compasiune, o mana de ajutor sau orice mic gest de bunatate pe care il putem oferi altora.

Principiul, in sine, este foarte lesne de inteles si nu este deloc egoism, este respect sanatos de sine. Daca un om de afaceri prosper isi doneaza toti banii pe care ii castiga, nu va mai avea din ce sa reinvesteasca, din ce sa creeze altceva, mai mult, prin care poate contribui mai mult. Daca un afacerist bogat isi doneaza toata averea cersetorilor, va ajunge si el cersetor. Sanatos este sa ajuti un om mai ales ca acesta sa invete sa se ajute singur, nu sa-i dai totul pe tava, nu sa te sacrifici pentru el, nu sa te anulezi pentru el. La fel, cand cresti un copil, asta nu inseamna sa faci din el scopul vietii tale si nici sa-ti anulezi viata pentru el. Cu atat mai grav, daca ai de gand sa-i mai si reprosezi asta, ulterior. Cel mai bun ajutor, cel mai sanatos ajutor pe care il putem da, cea mai mare contributie a noastra la aceasta lume, pe langa ceea ce cream noi insine, este sa-l invatam pe celalalt cum sa se ajute singur.

Singura noastra datorie este sa ne fim noua insine pe plac si sa satisfacem doar propria constiinta, iar in rest, sa ne vedem de drumul nostru. Si de SCOPUL si SENSUL nostru. Care sunt doar ale noastre si ale nimanui altcuiva.

Daca ne ocupam de treburile altora, inclusiv spre a-i judeca pe altii, indiferent ca ne simtim judecati de ei, nu mai avem timp si forta sa ne ocupam de treburile noastre. Cineva spunea foarte frumos ca nu exista decat trei treburi pe lumea asta: treaba mea, treaba ta si treaba lui Dumnezeu. Suferinta si necazurile intervin cand nu ne vedem de treaba noastra si ne preocupa treaba altuia sau treaba lui Dumnezeu. Treaba lui Dumnezeu este tot ceea ce nu putem schimba. Treaba altora e modul in care decid ei sa gandeasca sau sa traiasca. Treaba mea e doar cu si fata de mine insumi/insami si numai acolo sunt perfect liber sa actionez si sa dau tot ce sunt. Numai prin ceea ce sunt pot participa la binele si la evolutia acestei lumi.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Nu te afli AICI sa-i faci nimanui pe plac" (2)

  1. […] via Nu te afli AICI sa-i faci nimanui pe plac | NU EXISTA BOLI. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: