O sa va povestesc doua intamplari reale si aparent banale, pana sa ajung la filosofia etica Ubuntu si la cancer. Pacat ca n-am stiut, pe vremuri, sa mentionez aceasta filosofie in lucrarea mea de licenta, pe teme etice. Dar, ca sa ma iau in deradere, nici nu ma mir ca eseul prin care am reusit, ulterior, admiterea la masteratul in filosofie se chema “Aporia Katharsis-ului”. “Aporie” inseamna impas, dificultate de a solutiona o chestiune filosofica, de a trage o concluzie din premisele existente, iar “Katharsis” inseamna purificare, curatare emotionala, clarificare mentala. Asadar, eticii din lucrarea mea de licenta i-a urmat impasul demersului de purificare, datorita caruia am mers mai departe in studiul filosofiei, printre ceilalti 20 de admisi din tara.

Cele doua intamplari sunt cele care ne-au marcat cel mai tare pe tatal meu si pe mine. Sa incep cu povestioara tatalui meu. Ducea gunoiul la pubela. Un tip cu aspect neingrijit, de cersetor, il vede fumand si il roaga sa-i dea… un fum! Nu o tigara, un fum. Fireste, tata i-a oferit o tigara, nedorind sa imparta atingerea filtrului cu buzele celuilalt. Omul i-a multumit si i-a spus, tragand un fum in piept: “Stiti ce am gasit? La gunoi? Oua de prepelita. Sunt foarte bune si nici macar nu erau expirate. Stiti ce proprietati extraordinare au? Fac foarte bine la vedere si la corzile vocale, sunt pline de vitamine. Le-am mancat si au fost tare bune. Daca ati sti ce ma bucur ca le-am gasit!” In acel moment, mintea tatalui meu s-a blocat. N-ar fi fost deloc surprinsa sa afle ca individul de la pubela ar fi putut fi un profesor universitar, de pilda. Mintea tatalui meu a mai fost capabila doar sa constate, sa observe, cu uimire, ca n-ar fi avut sansa acestui minunat “blocaj” daca el, posesorul ei, nu si-ar fi oferit disponibilitatea celuilalt om, nu s-ar fi deschis catre el. Iar motive ar fi clocit mintea destule: tipul putea mirosi neplacut pentru a incuraja apropierea, refuzul dialogului putea fi justificat de faptul ca omul avea sa-i ceara ceva ce poate nu voia sa dea, atingerea putea fi transmitatoare de microbi si cate si mai cate. Toate aceste delimitari, care sa justifice refuzul interactiunii, ar fi impiedicat si anulat minunatul si nepretuitul moment in care mintea a tacut si a contemplat OMUL.

A doua intamplare, pe care eu n-am s-o uit toata viata, mi-a adus lacrimi instantanee in ochi. Ma pregateam sa intru intr-o covrigarie care emana abur de covrigi calzi, cand s-au apropiat de mine doi copii nevoiasi, tinandu-se strans de mana. Cel mare m-a rugat sa le dau un ban pentru mancare. Fratele mai mic, la fel de ciufulit, ponosit si nespalat, ii atarna celui mai mare, de mana, ca un accesoriu ciudat, tarat peste tot, ca un organ extern, adiacent. I-am spus copilului ca le voi cumpara covrigi si a incuviintat bucuros sa ma astepte la iesirea din covrigarie. Dupa ce am umplut o sacosa marisoara cu de toate, pentru mine, am luat, separat, doar patru covrigi pentru cei doi frati. I-am intins doi covrigi fratelui mai mare. In viata mea n-am vazut gest mai spontan, imediat, instantaneu. Copilul i-a intins mezinului un covrig din cei doi, in timp ce murmura un „multumesc”. In privirea lui am vazut bucurie si o lumina cum nu stiu daca eu, personal, le-am reflectat vreodata, nici cand mi-au facut parintii cadou o masina. Fara sa-mi ceara nimic altceva, fratele cel mare isi pornea accesoriul mezin la drum, aproape lasandu-ma cu mana intinsa, in care se aflau ceilalti doi covrigi, fiindca luasem cate doi pentru fiecare. Suplimentarea portiei n-a adus nicio intensificare a bucuriei si luminii din ochii copilului. Era prea preocupat ca fratiorul sau sa nu scape pe jos pretioasa hrana.

Si acum, ultima istorisire, despre Ubuntu. Un antropolog le-a propus un joc unor copii dintr-un trib african. A pus un cos cu fructe in apropierea unui copac si le-a spus copiilor ca acela care va ajunge primul la el va castiga fructele. Cand le-a dat startul la alergare, s-au luat cu totii de mana si au alergat impreuna, apoi s-au asezat laolalta, bucurandu-se de rasplata. Cand au fost intrebati de ce au alergat impreuna, cand doar unul putea sa ia toate fructele pentru sine, au raspuns: „UBUNTU, cum poate unul dintre noi sa fie fericit, cand ceilalti sunt tristi?”

Ubuntu

Ubuntu, in cultura Chosa, inseamna „Eu sunt pentru ca noi suntem”. Este un termen Nguni Bantu, care se traduce prin “bunatate umana, umanitate fata de altii” sau “credinta intr-o conexiune universala pe care o impartasim toti si care leaga intreaga umanitate.” Filosofia Ubuntu este aceea ca societatea, comunitatea, nu o fiinta transcendenta, le confera oamenilor umanitatea. Ubuntu defineste umanitatea prin recunoasterea de sine in cealalta fiinta, in unicitatea si diferentele sale. Astfel, cealalta fiinta devine o oglinda a propriei subiectivitati. Umanitatea nu se reflecta/manifesta prin sinele individual; umanitatea fiecarui individ se reflecta/manifesta prin sine si prin ceilalti. Umanitatea este o calitate pe care ne-o datoram unii altora. Ne cream unii pe altii si trebuie sa sustinem impreuna aceasta creatie a celuilalt. Daca ne apartinem unul altuia, participam la creatia noastra comuna: „Noi existam pentru ca tu existi, deci daca tu existi, cu siguranta si eu exist.” Astfel, “eu sunt” nu mai este limitativ, un subiect delimitat, ci o modelare dinamica de sine, influentata de relatia si distanta create de ceilalti.

Nelson Mandela explica Ubuntu dupa cum urmeaza: “Un calator printr-o tara se opreste intr-un sat si nu-i nevoie sa ceara mancare si apa. De indata ce poposeste, oamenii ii ofera hrana si au grija de el. Acesta este un aspect al Ubuntu, care are multiple aspecte. Ubuntu nu inseamna ca oamenii n-ar trebui sa se imbogateasca. Din contra, intrebarea este: ‘Ai de gand sa devii bogat ca sa ajuti comunitatea din jurul tau sa devina capabila sa evolueze?’”

Articolul “Energia cosmica Ubuntu: bazele etice pentru viitorii oameni ai lumii”, publicat in “Revista de Educatie Globala”, cu ocazia “Zilei Mondiale a Sanatatii”, sustine ca “trebuie sa promovam filosofia umanista Ubuntu. Ubuntu reprezinta intelepciunea de a creste impreuna ca societate globala. Aceasta perspectiva necesita onestitate pura, dublata de o transformare responsabila a constiintei civice, capabila de dezvoltare sustenabila in armonie cu natura. Asadar, aceasta schimbare de paradigma implica o viziune holistica a fiintei umane si a universului insusi, din perspectiva constiintei, prin care suntem toti interconectati.”

Potrivit filosofiei Ubuntu, razbunarea sau reactia nu sunt necesare. Precum spunea Mahatma Ghandi, “An eye for an eye will leave the whole world blind.” (“Ochi pentru ochi va lasa intreaga omenire oarba.”). Sau, cu alte cuvinte, una dintre glumele mele favorite: “Cine te-a batut? Ala cu capul spart.”

Stiti care este opusul Ubuntu? Eu pentru mine. Eu exist in mine si pentru mine. Adica singura mea forma de existenta, pe care o pot percepe si trai concret, este prin ego-ul meu si prin nevoile lui egoiste, care ma indeparteaza si ma delimiteaza de ceilalti. As spune ca o forma opusa Ubuntu este cancerul. Deoarece o celula sanatoasa devine canceroasa printr-un act de “razvratire”, de delimitare fata de intreg. Celulele sanatoase isi fac treaba, isi duc existenta pentru binele si folosul organismului, apoi mor in liniste. Sensul si menirea existentei lor sunt asimilate sensului si menirii organismului, ca intreg. Celulele canceroase sunt aproape “nemuritoare”, ca bio-morfologie, iar cursul existentei lor nu mai este pentru binele si sanatatea intregului organism, ci in ele si prin ele insele. Diferenta dintre o celula sanatoasa si una canceroasa este respiratia, schimbul de oxigen, care scade dramatic in cazul celulei bolnave. Fireste, nu este intamplator, ba chiar este cat se poate de sugestiv, de semnificativ.

Ce reprezinta respiratia? Schimbul cu exteriorul, invizibil, care ne mentine in viata. Un schimb pe care il facem cu toti ceilalti oameni, cu tot ce exista. Chiar si cu cei transpirati, din autobuz, sau cu cersetorii de la pubela, chiar si cu cei bolnavi viral, samd. Refuzul inconstient al omului de a face acest schimb, de a lasa sa intre si sa iasa aerul, pe care il impartaseste cu tot ce exista, in mod simbolic, dar si cat se poate de concret, duce la aparitia celulelor canceroase, insuficient oxigenate. Asadar, delimitarea egotica, fie si inconstienta, separarea de unime, duce chiar la moartea individului. Spiritual vorbind, e o delimitare de Dumnezeu, de esenta din care am fost creati, de intregul creatiei din care facem parte inerent, constient sau nu.

Cancerul obliga la evolutie, e o creatie biologica de evolutie. Daca cerebelul, creierul primitiv, da comenzile “lupta sau fugi”, instinctiv si doar pentru supravietuire; creierul uman dezvoltat da comenzile “evolueaza sau autoelimina-te”.

Cunosc persoane care se afirma aproape virulent impotriva sistemului, a societatii, dar care sunt cat se poate de filantropice si de altruiste, de altfel. Nu au dezvoltat cancer. Inca… Va mira, oare, vi se mai par o “coincidenta”, o “intamplare”, criza financiara mondiala si “aporia katharsis-ului” (blocaj in procesul de purificare) in care se afla acum omenirea? Va mira sau vi se pare “intamplator” faptul ca numarul de cazuri de cancer la nivel mondial va creste in urmatoarele doua decenii cu 70%, dupa cum avertizeaza reprezentantii Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS)?. Mie mi se par toate acestea extrem de logice si de firesti. Simple, ca si intamplarile pe care vi le-am povestit.

Deci, ce alegem: evoluam sau ne autoeliminam? Ne dedicam unii altora si cresterii impreuna sau moare fiecare pe limba sa, ca o celula razleata, razvratita, canceroasa, care se delimiteaza si refuza sa participe la binele intregului organism?

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: