Cata vreme un partener va trata relatia ca pe o datorie, pe care se straduieste s-o execute ca sa obtina anumite beneficii, si nu ca pe un scop personal, acea relatie este sortita esecului.

Cata vreme un partener va trata relatia pe un compromis, pe care se straduieste sa-l intretina, pentru a obtine anumite beneficii, acea relatie este cel mult jumatatea de masura a potentialului unei relatii profunde.

Cei mai de succes si impliniti barbati pe care ii cunosc, cei mai fericiti in relatii de cursa lunga, materializate in casatorii fericite, au urmatorul dicton: “Scopul meu personal este sa-mi fac femeia fericita. Iar ei nu trebuie sa-i cer nimic pentru asta, dimpotriva, trebuie sa-i ofer. Oferindu-i ei, imi ofer mie, de fapt.”

De regula, o femeie fericita ofera inapoi mult mai mult decat primeste si implineste un barbat ca barbat. Un barbat nu poate fi fericit fara sa faca fericita o femeie. Si nu trebuie sa-i ceara ei nimic pentru asta, din contra, trebuie sa aiba grija sa-i ofere permanent. Fiindca ea are oricum, innascut, instinctul de a tot oferi.

Un barbat care are grija sa-si faca femeia fericita ii ofera: timpul lui , atentia lui (n-o asculta in timp ce se uita la meci sau citeste stirile pe diagonala sau butoneaza telefonul sau sta la calculator), protectia lui, o surprinde din cand in cand, evitand rutina, ii face mici surprize si cadouri, o scoate in oras, la un film, la o plimbare, intretine doza necesara de intimitate in cuplu, pe scurt, are grija sa-i satisfaca femeii nevoile. Care par multe si marunte, care par dificile si de neinteles, dar de fapt sunt chiar putine si simple. Iar recompensa e peste asteptari, de regula, din partea unei femei. Pe scurt, te va lasa sa intri in sufletul ei din ce in ce mai adanc si te va purta acolo unde tu, ca barbat, n-ai putea ajunge niciodata singur si nici n-ai visa. Nicio sansa sa ajungi acolo in urma unei relatii care consta in trei nopti sau trei luni de amor. N-ai nicio sansa sa cunosti o femeie astfel. Si nici ce poate ea oferi, mult mai pretios decat endorfinele acelor prime nopti.

boy girl rose

In primul rand, secretul si partea dificila dintr-o relatie este crearea intimitatii intre doi parteneri, din punct de vedere fizic, apoi psihic si cel mai profund, emotional. Crearea intimitatii la aceste trei niveluri reprezinta un angajament mai profund decat orice juraminte de iubire sau semnaturi la starea civila. Un barbat matur si experimentat e cel care cunoaste, intelege si iubeste intimitatea emotiilor unei femei. Procesul in sine, angajamentul intimitatii, e cel care il maturizeaza de la sine. Un barbat imatur si neexperimentat ramane la nivelul intimitatii fizice, ba chiar si acest nivel il acceseaza cu greu. Diferenta intre maturitatea si imaturitatea unui barbat consta in capacitatea lui de angajament. Care reflecta capacitatea lui de deschidere, implicare si daruire.

De ce vorbesc mai mult despre barbati? Nicidecum din feminism prost inteles, la care in niciun caz n-as adera. Vorbesc despre barbati fiindca, repet, cheia succesului unei relatii profunde este intimitatea, iar intimitatea se bazeaza pe deschidere si daruire. Iar femeile sunt construite de la natura sa ofere si sa se ofere, din toate punctele de vedere, e in sangele lor, in instinctul lor. Si nu zic ca nu se intampla si invers: ca barbatii sa ofere si femeile nu. Eu vorbesc de principii generale.

In acest spirit ar fi de dorit sa fie educati baietii, inca de mici, sa fie invatati cum sa se poarte cu o fata si mai ales cum s-o iubeasca. Inca de mici, copiii ar trebui educati si invatati cum sa ofere si sa se ofere, ca viitori barbati sau femei. Niciun om nu poate fi fericit, implinit, de succes, fara sa fi invatat sa ofere si sa se ofere.

Din pacate, din nefericire, parintii nu stiu nici ei, la randul lor, sa se ofere si sa ofere, ca sa fie un exemplu pentru copii, ca atare nefiind in stare nici sa-i educe in spiritul acesta. Copiii au o intuitie fantastica, instincte extrem de ascutite, copiii percep prin emotii si acestea li se intiparesc, ei nu filtreaza rational situatii. Copiii invata ce vad si ce percep emotional. Iar ceea ce vad si ce percep sunt adulti care se folosesc reciproc, care se manipuleaza, care se “suporta”, care incearca sa mentina compromisul in relatia lor sau sa-si faca “datoria” minima, care se plang unul de altul, samd. Cum sa invete un copil ce-i iubirea? Cum si de unde sa aiba modelul unei relatii reusite?

Primele perceptii, din copilarie, asupra relatiei parintilor, i se intiparesc copilului ca sabloane greu de scos si inlocuit. Sunt cele mai puternice sabloane, fiindca sunt inconstiente si actioneaza ca niste mecanisme pe pilot automat. Nu le constientizam si astfel ne este imposibil sa le demontam si sa le inlocuim. Daca avem niste astfel de modele de relatii intre parinti, precum cele mentionate anterior, ne cream automat niste blocaje si un arhetip relational inconstient. Apoi ne miram ca suferim si traim esecuri relationale.

Trebuie sa mergem adanc in noi insine, sa demontam tiparul relational instalat in copilarie, sa demontam modelul instalat de mama/tata, si sa ne cream noi insine tiparul relational dorit, sa invatam singuri cum sa ne deschidem, cum sa oferim, cum sa ne oferim total.

give your heart

E foarte trist ca noi chiar nu pricepem ca exista niste reguli simple de tot. Ca incalcarea lor aduce suferinta. In fata suferintei, oamenii se blocheaza si mai mult, cad prada neiertarii si pot deveni rai, razbunatori sau devin inerti, renunta si nu mai incearca, nu mai depun eforturi, se feresc.

Va spun, secretul universal al relatiilor fericite este sa oferi si sa te oferi total. Nu cunosc niciun om care sa se deschida astfel, care sa faca asta neconditionat si care sa fie nefericit. Atentie: nu vorbesc aici, doamnelor, de dependente, de femei frustrate si alunecate in victimizarea, preluata arhetipal de la mama, bunica si strabunica, de genul: i-am dat toooot si n-am primit aproape nimic, ba m-a si parasit si nu mai am nimic de daaaat.🙂

Da tot, oricand, fara regrete si fara asteptarea de a primi inapoi. Asta ar trebui sa-ti fie suficient ca sa fii fericit cu tine insuti. Ca sa fii fericit intr-o relatie, e nevoie de doi, asadar e nevoie ca si celalalt sa dea tot. Deci, concluzia e simpla si cat se poate de logica: cand dai tooot, din tooot sufletul, n-ai cum sa fii nefericit, decat daca esti egoist si nu faci asta ca un scop in sine, ci la modul egoist, pentru o recompensa. Cand dai tot, sigur trebuie sa fii fericit. Ramane de vazut daca singur. Sau in doi.🙂

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Succesul relatiilor.Educatia maturitatii." (1)

  1. Reblogged this on radupopescublog.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: