N-avem decat doua optiuni in viata, cam aici se invarte liberul nostru arbitru, intre alegerea de a fi puternici sau slabi. De a avea curaj sau de a ne victimiza. Confucius spunea: “Cine vrea sa faca ceva, va gasi o cale, cine nu, va gasi o scuza.”

Avand in vedere ca poti oricand sa faci ceva spre a iesi din circumstantele pentru care te victimizezi, primul pas e sa te simti confortabil cu ideea ca poti. Sa te acomodezi cu gandul ca iti sta in putere sa schimbi ce doresti. Apoi e simplu: alegi sa te simti puternic si asta te face sa te simti bine si in siguranta in pielea ta sau alegi sa te plangi, sa iti gasesti justificari si sa te simti slab si mizerabil.

Daca alegi victimizarea, ea are nevoie sa se alimenteze din vina. Vei da vina pe tine, pe altii. Cand ii vei acuza pe altii, te vei umple de furie. Sistemul tau imunitar va avea de suferit. Furia te va duce la reactii emotionale puternice. Cel acuzat nu poate face nimic pentru tine, iar inutilitatea furiei tale te va sufoca.

Eu cred cu tarie ca simpla gandire rationala, de bun simt, ne este de cel mai mare ajutor in momente de impas. Din pacate, gandirea clara, curata, limpede, judecata logica ne este incetosata de emotiile negative care ne cuprind aproape fara putinta de scapare. Efectiv, parca nu mai suntem noi insine, devenim emotiile noastre.

think

Va dau niste exemple: un om afla ca a castigat o suma mare la loto, altul afla ca si-a pierdut toata averea, unul afla ca mai are cateva luni de trait, altul afla ca va deveni parinte. Cei implicati sunt absolut aceleasi persoane care erau cu cateva secunde inainte de aflarea vestilor respective. Apoi, acele persoane devin oarecum “altele”, in urma impactului vestilor asupra lor. Reactionam, deci, la stimulii exteriori si le permitem emotiilor sa ne preia identitatea. Cu o secunda in urma, un om era inglodat in datorii si asta credea ca era “identitatea” sa, apoi afla ca s-a imbogatit si are senzatia ca a capatat o noua “identitate”, desi el este acelasi, in esenta. La fel, in urma cu o secunda, un om credea ca detine controlul vietii sale, apoi afla ca a pierdut totul, dar fiinta sa nu este definita nicidecum de ceea ce are sau n-are. Esenta unui om nu este definita nici de starea sa de sanatate, nici de statutul sau in familie sau in societate. Cu alte cuvinte, cine esti TU daca n-ai mai avea nimic, daca n-ai mai putea controla nimic, daca te-ai detasa de actele tale, de buletin, de CV, etc.?

Logic si rational vorbind, noi n-am avea de ce sa devenim “negativi” sau “pozitivi”, precum emotiile care tind sa ne acapareze, doar ca efect la un stimul exterior. Fireste, este important ce traim in realitate, desigur ca energia curge permanent, totul se schimba si se transforma. Insa noi, in esenta, ramanem aceiasi, asta e cel mai important. Suntem aceleasi suflete de lumina. Ca judecata noastra sa fie limpede, ar fi bine sa respiram macar o clipa constient, inainte sa ne lasam prada emotiilor, sa ne amintim cine suntem de fapt. Trist este ca, inconstient, facem invers: uitam cine suntem in esenta, ceea ce este etern si imuabil, si ne agatam de ceea ce vrem musai sa fim, adica de ceea ce este efemer si schimbator ca vremea.

Toate trec prin filtrul acceptarii. O emotie acceptata trece cum trec o ploaie, o furtuna, o zi caniculara sau o ninsoare. O emotie careia ne impotrivim, isca nervi, furie, frustrare. E foarte simplu sa realizam constient ca absolut singurul motiv pentru care ne-am declara nefericiti e faptul ca viata nu este ce am vrea noi sa fie, ca noi si ceilalti nu suntem ce si cum ne-am dori, in mod egoist. E de ajuns sa ne amintim ca universul nu se invarte in jurul bietului nostru ego, ca sa demontam toate falsele motive de nefericire. Si asa ne regasim puterea si curajul, asa renuntam cu seninatate la vina, victimizare si acuze.

Am un nou motto: “Gandeste, pune mana si traieste!” Cu alte cuvinte, decat sa lupti ca un Don Quijote sa schimbi ceea ce este in ceea ce vrei tu sa fie, mai bine accepta tot ceea ce este asa cum este, inclusiv pe tine insuti, si pune mana sa faci ce iti place si ce poti in conditiile a ceea ce este si a ce nu poti controla. Acceptarea si bucuria merg mana in mana si depind una de alta.

Ca sa fii liber, scapa de sentimentele de datorie si vina. Ca sa daruiesti si sa primesti, deschide-te catre sentimentele de bucurie si de recunostinta. Ca sa iubesti, invata sa accepti. Daca nu te simti bine intr-un loc, nu te vei simti bine nicaieri. Daca simti nevoia sa fugi, vei fugi doar de tine insuti.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Gandeste, pune mana si traieste!" (4)

  1. Exact. De noi depinde cum ne simtim si ce ganduri acceptam. Mirarea in fata vietii pe care o avem nu ar trebui sa existe. O cream in fiecare zi prin alegeri, modul de gandire, hotarari in fata circumstantelor. Multumesc, Livia!

    Apreciază

  2. parca era Don Quijote domnul care se lupta cu morile de vant…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: