O sa va prescriu acum, dragii mei, cea mai simpla si eficienta reteta eliberata vreodata. O reteta universala. Vreti sa fiti sanatosi? Vreti sa aveti succes? Vreti sa aveti o viata implinita, fericita, relatii armonioase si orice altceva va doriti? Reteta e atat de simpla: trebuie sa aveti CURAJ si atat. Curaj sa renuntati la tot ce v-a impiedicat pana acum sa obtineti tot ce va doriti si curaj ca de acum incolo sa actionati spre a obtine.

Ce v-a impiedicat pana acum? Frica. Frica este un parazit care ucide. Este un fapt demonstrat stiintific. Frica de boala ucide mai repede decat boala in sine. Inversul efectului placebo, efectul nocebo este chiar mai puternic, devastator de puternic. Ceea ce credem, convingerile pe care le avem, nascute din frica, ne distrug viata mai repede decat orice altceva. Daca un medic, in care pacientul are mare incredere, ii spune acestuia ca mai are cateva luni de trait si ca sufera de o boala incurabila, pacientul isi va instala acest gand si frica il va ucide mai repede decat boala in sine. Fiindca boala nu exista, de fapt. E doar o materializare energetica, iar acest proces poate fi reversibil: asa cum l-am creat, daca devenim constienti de mecanismul prin care l-am creat, la fel de bine il putem demonta.

Inelia Benz, laolalta cu multi oameni care au ales o noua paradigma spirituala, considera ca frica este energia fundamentala a intunericului. Altii spun ca frica este, de fapt, singura forma de intuneric. Maestrul nostru spiritual autohton, Zamolxe (si nu numai el), spunea ca intunericul nici nu exista, de fapt. De asta afirm eu ca nici bolile nu exista. Intunericul nu este decat absenta luminii. Asadar, toate povestile nascocite de religii, precum iadul, precum demonii, precum toate manifestarile negative, diavolesti, satanice, nu sunt decat nascociri create din si de frica. O minte infricosata naste demoni si traieste o viata de cosmar, o viata falsa, ireala, in compania lor.

Acesti demoni ne bantuie zilnic, prin toate manifestarile fricii din noi. Ganditi-va o clipa, profund, de ce va este frica. Toate motivele noastre de frica ne fura un pic cate un pic viata, la propriu. Pentru ca ne mananca energia vitala: frica este energie si se hraneste cu energie. Ne vampirizeaza, pur si simplu. Ne fura bucuria, libertatea, ne scurteaza viata, ne impiedica sa avem succes, sa ne manifestam pe noi insine, sa iubim, sa ne vindecam, sa exploram realitatea, sa indraznim, sa ne adaptam la schimbare, la nou, sa cream, etc.

Frica, la propriu, este un parazit energetic. Se fixeaza in mental si de acolo se hraneste cu energia noastra. Ca orice parazit, elimina „toxine”, care ne imbolnavesc, in timp ce ne devoreaza. Aceste „toxine” devin, in timp, blocajele care ne impiedica sa ducem o viata sanatoasa, implinita, echilibrata, adaptata realitatii, plina de iubire si succes.

Exista ceva mult mai rau decat moartea: frica. Frica de moarte ne duce mai repede catre moarte. Frica de actiune ne blocheaza in vieti goale. Frica de iubire ne rupe de noi insine si de ceilalti. Frica de boala ne imbolnaveste mai repede decat orice virus cunoscut. E necesar sa constientizam profund ca ceea ce traim, realitatea fiecaruia, povestea de viata a fiecaruia dintre noi, cu succesele si insuccesele sale, sunt create de noi insine, fie din iubire, fie din frica.

Iubirea iti da curaj sa infrunti orice, sa fii fericit cu tine insuti in absolut orice conditii de viata, sa creezi. Frica te blocheaza sa traiesti bucuria chiar si atunci cand ai toate motivele sa te bucuri, fiindca apar nesiguranta, indoiala, demonul gandului: „Dar daca…”. Avem nenumarate exemple de oameni curajosi, care si-au depasit conditionari grave, de tipul infirmitatilor, handicapurilor, reusind sa duca o viata fericita, abundenta, devenind un exemplu pentru ceilalti si contribuind astfel la aceasta lume, nu ramanand dependenti de ajutorul altora. Avem nenumarate exemple de oameni puternici care au esuat si nu si-au mai revenit din cauza ca nu si-au putut infrunta si demonta propriile frici si au ramas dependenti de anumite obiceiuri.

Nimeni nu este scutit de frica. Oricat te-ai dezinfecta, nu poti trai intr-un glob de cristal. Venim zilnic in contact cu bacterii, cu virusi, care pot fi potential fatali. Tocmai de aceea nu trebuie sa ne ferim, cu frica, cu atat mai putin sa ne invatam copiii sa se fereasca si sa se teama. Suntem dotati cu un sistem imunitar perfect adaptabil, care poate infrunta si infrange orice. Trebuie doar sa avem incredere in el si sa-l lasam sa-si faca treaba. Fiindca ce nu te omoara te face mai puternic, iar asta este insasi legea evolutiei: sa devenim mereu altii decat am fost.

Unii spun ca frica de moarte este sursa voalata a tuturor celorlalte forme de frica. Eu as spune ca frica de necunoscut este izvorul tuturor fricilor. Hai sa gandim logic: de ce ne putem teme? Doar de ceva ce nu stim, corect? Ne temem mereu de ceva ce nu stim, nu stim cum va fi, cum ne va afecta, ce vom trai, cum ne vom simti, cum ne vom schimba, samd. Si vrem sa stim, vrem asigurari. Dar nimeni ne ne poate pregati pentru necunoscut, pentru ceva ce inca n-am experimentat, pentru surpriza, pentru confruntarea cu noi insine, care ne transforma. Fiecare noua experienta ne transforma si moare mereu un vechi „eu” si se naste unul nou, mai evoluat, mai experimentat. Impiedicam aceasta „nastere” a noului eu din cauza ca ne este frica sa devenim altceva decat suntem si ne-am obisnuit sa fim, ne e teama sa invatam ceva nou, care ne schimba, sa facem altceva decat ne-am obisnuit. Daca am refuza schimbarea si adaptarea din frageda pruncie, atunci toata viata ne-am tari de-a busilea si am continua sa ne sugem degetul.

cc image gallery - fear of unknown

Inlocuieste frica de necunoscut prin curiozitate

Viata, in sine, e o calatorie in necunoscut. Asta e esenta ei. De o astfel de calatorie nu poti decat sa te bucuri, entuziasmat de surpriza necunoscutului, sau sa te temi, imaginand mereu scenarii periculoase. Daca pruncul s-ar teme mereu, in mintea sa, de faptul ca va cadea si se va lovi, n-ar mai incerca iar si iar sa se ridice in doua picioare si sa mearga. Copilul nu gandeste astfel, fiindca nu are mintea astfel antrenata, nu are informatii despre pericol, asa ca, instinctiv, continua pana reuseste. Plange in mod firesc atunci cand cade, isi sterge lacrimile, apoi rade si continua sa incerce. Adultul are o groaza de informatii setate in mintea sa, instalate de educatie, mass-media, etc, samd, asa ca nu mai reactioneaza ca un copil, si adeseori, cand cade, nu se mai ridica, abandoneaza, nu mai incearca. Ba chiar incepe sa se „protejeze” de posibile esecuri si nu mai incearca deloc sa exploreze necunoscutul, cautand mereu zona de confort. Iar zona de confort este cea mai crunta himera.

Zona de confort este zona obisnuintelor noastre. Acolo ne simtim comod si in „siguranta”, chiar daca suntem profund nemultumiti, nefericiti, bolnavi. Ca sa iesi din zona de confort trebuie sa iti infrunti frica, asadar sa te infrunti pe tine insuti, fiindca tu ai creat frica. Asta e singura lupta pe care o aveam de purtat in aceasta viata, lupta cu noi insine. Nimeni si nimic nu ne poate impiedica sa credem si sa incercam imposibilul. Asa au reusit oamenii sa transforme ce era considerat „imposibil” in posibil. Asta este singura forma de „miracol” din aceasta realitate.

„Nu trebuie sa ma tem. Frica este ucigasul mintii. Frica este moartea cea mica, aducatoare a anihilarii complete. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine si prin mine. Si dupa ce va fi trecut, ma voi intoarce si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Numai eu voi ramane.” (Bene Gesserit: Litania impotriva fricii, din cartea „Dune”)

Iubirea este manifestarea luminii, a divinitatii, a esentei din care suntem creati. Frica este manifestarea intunericului, este anti-creatia. Atat iubirea, cat si frica, singurele sentimente/emotii din care izvorasc toate gandurile si actiunile noastre, sunt forme de energie. Energia iubirii este o expansiune creatoare. Energia fricii este e o contractie limitativa. Frica sufoca, la propriu. Ganditi-va, ce se intampla atunci cand va temeti? Simtiti ca va sufocati, ca respirati mai greu, ca vi se pune un nod in gat, arterele vi se ingusteaza, muschii se contracta. Dar cand simtiti iubire? Atunci traiti cu deplina incredere, respiratia este profunda si relaxata, muschii sunt complet relaxati, iar arterele se largesc, asigurand un flux optim de sange. Iubirea deschide, largeste, frica inchide, ingusteaza.

Oamenii care se tem isi limiteaza actiunile, incercand sa evite ceea ce le provoaca teama. In cazuri extreme, devin incapabili sa se miste, sa vorbeasca, sa actioneze, ca si cum ar fi paralizati, de altfel exista si vorba „a paraliza de frica”. Oamenii care au incredere se misca liber, vorbesc fluent si au curaj sa mearga unde vor si sa faca ce vor in viata.

Toti crestem cu frici inoculate, frica e o parte din experienta noastra umana. In copilarie, am fost invatati sa nu facem asta sau aia, altfel vom fi pedepsiti. Sau am avut experiente traumatizante pe care nu vrem sa le retraim. Frica noastra primordiala este legata de supravietuire. E programata in corpul nostru, de aceea suntem dotati cu instincte. Cand suntem coplesiti de manifestarea unei energii, a unui eveniment sau a unei situatii de viata, corpul si sufletul reactioneaza prin eliberarea fricii, incercand astfel sa blocheze ceea ce ne copleseste sau sa ne ajute sa evadam de acolo. Toate actiunile noastre se bazeaza pe aceasta dualitate primitiva de iubire si frica. Intreaga noastra existenta se bazeaza pe frica. Ne temem de atat de multe: de moarte, de dezaprobare, de neacceptare, de pedeapsa, de vina, de excludere, de conflict, de boli, de esec, etc.

Manifestarea fricii in corp

Frica este o energie care contracta. In corp, se manifesta in mod evident, la nivel muscular. Frica si trauma se stocheaza in muschi. Energia experientei traumatizante, energia fricii se instaleaza in muschi, avand ca efect o contractie permanenta sau o tensiune in muschiul respectiv. Dupa o vreme, corpul se obisnuieste cu acea contractie si nu mai trasmite semnale de durere, iar noi ramanem toata viata cu acea contractie, cel mai adesea in mod inconstient. De aceea masajul este extrem de benefic, detensionand muschii incordati din cauza energiei stocate a fricii. Toate tehnicile de vindecare pornesc de la relaxare musculara si respiratie profunda, libera.

Tot ce facem devine, pana la urma, un obicei. Obiceiul este acea energie care se tot repeta. Cu cat se repeta mai mult, cu atat creaza un tipar, un sablon al existentei noastre. Cu cat devine mai puternic acest sablon, cu cat creste intensitatea, prin repetare, a energiei care alimenteaza acest sablon, cu atat mai hotarat va curge intreaga noastra energie directionata prin canalul creat de acest sablon. In acest mod putem constientiza cum si unde ne canalizam energia vitala. Frica este si ea un obicei, unul nedorit. In istoria omenirii, frica pentru supravietuire a devenit un obicei extrem de puternic, fiind necesar existentei. Fricile pe care ni le-am creat singuri, de-a lungul vietii, sunt mai usor de anihilat, desi procesul in sine poate fi dificil sau de durata.

Precum spuneam, frica se stocheaza in muschi, dar nu numai, poate sa se fixeze in orice alta parte a corpului. Acupuntura este foarte eficienta in acest sens, ca metoda de vindecare si de re-fluidizare a energiei. Frica creeaza blocaje energetice, astfel incat noi nu mai dispunem de intregul potential al energiei noastre vitale. De aceea ne imbolnavim, de aceea simtim ca nu mai avem putere, speranta, de aceea suntem paralizati in a actiona sau amanam mereu. Ganditi-va ca energia noastra este limitata, oricum. Frica blocheaza mare parte din aceasta energie. E ca si cum am porni la drum cu o masina careia nu i se alimenteaza bine acumulatorul. Alimentarea energiei noastre, purificarea sa, reciclarea sa se fac de la sursa. De exemplu, prin somn. Sau prin tehnicile de meditatie. Sau prin constientizarea sentimentelor de iubire si de compasiune profunda. Atunci ne „depasim” pe noi insine, ego-urile noastre, fiindca ele creeaza si intretin frica, ne de-conectam de povestea/identitatea noastra si ne conectam la tot ce exista, prin noi si mai presus de noi. Tehnicile de vindecare ne pot ajuta sa eliminam efectele fricii din corp, ne pot ajuta sa ne relaxam muschii, de pilda. Dar sunt absolut ineficiente sa ne rezolve intr-adevar problemele, daca noi re-cream mental, producem din nou, sub forma de obicei, aceleasi si aceleasi frici.

Meridianele energetice sunt un sistem de canale energetice subtile, din corp, numite si nadi. Nadi-urile sunt ca niste mici rauri (canale energetice) care curg prin intregul nostru corp, furnizand energia vitala necesara fiecarui organ si fiecarei celule. Frica va crea contractii, blocaje, in nadi-uri. Diferite frici vor crea contractii in diferite parti ale corpului. Cand un astfel de canal energetic (nadi) este contractat si ramane astfel, fluxul de energie care trece prin el se micsoreaza din ce in ce mai mult, imputinand astfel energia care ajunge la organe si celule. Respectivele organe si celule incep sa-si piarda imunitatea si devin mult mai vulnerabile la microbi si la virusi. Urmeaza dureri si boli. Iar noi incepem sa luam medicamente care sa ucida microbii si virusii, vitamine, ierburi, samd, ca sa furnizam organismului forta si hrana dar, cu toate acestea, organele si celulele vor ramane vulnerabile si slabite.

Yoda-Fear-is-the-path-to-the-dark-side

Frica este calea catre intuneric. Frica duce la furie. Furia duce la ura. Ura duce la suferinta.

Ne pot ajuta, precum spuneam, tehnicile de vindecare, de relaxare: masaj, acupunctura, etc. Dar ele vor trata efectele, vor ameliora pe moment starea organelor si celulelor, fiindca vor detensiona nadi-urile blocate si vor fluidiza energia care circula prin ele. Ca rezultat, ceva mai multa energie va ajunge la organele si celulele slabite si bolnave, ne vom simti mai bine pe moment sau imediat dupa aceea, dar cauza ramane. Continuand sa gandim la fel, sa actionam la fel, aceleasi frici ne vor bloca aceleasi canale energetice si organele vor continua sa aiba de suferit din ce in ce mai mult. Cauza profunda, de baza, sursa imbolnavirii este energia fricii care a blocat, prin contractie, fluxul energiei noastre vitale.

Va reamintesc ca frica actioneaza ca un parazit. Vindecarea totala inseamna sa constientizam sursa contractarii care a ingustat canalul energetic ce hranea corespunzator organul imbolnavit intre timp. Sa ne constientizam frica. S-o relaxam, s-o punem la indoiala, s-o alungam. Numai asa se va elibera din nou fluxul energetic, numai asa va reveni la normal. Absolut toate problemele pe care le avem in viata – fizice, emotionale, mentale – sunt rezultatele fricilor noastre.

Renunta la frica

Trebuie sa constientizam ca, de ce ne temen, aia atragem. Romanul are o vorba inteleapta: „De ce ti-e frica, nu scapi.” Frica este o emotie, o forma de energie, si atunci cand eliberam/emitem aceasta energie, ea atrage energii asemanatoare, de aceeasi frecventa. Frica este o energie negativa si creeaza situatii negative de viata. „Ce semeni, aia culegi.” Trebuie sa constientizam ca, temandu-ne, vom atrage si mai multa frica, vom atrage toate energiile similare si conectate cu frica. Ba mai mult, vom atrage persoane similare si ne vom „hrani” si mai mult fricile impreuna. De aceea suntem sfatuiti sa ne inconjuram de persoane optimiste, pozitive, curajoase, luminoase, de succes. De aceea e bine sa luam astfel de persoane ca model si sa nu-i ascultam pe cei care ne hranesc fricile. E atat de simplu: persoanele curajoase vor insufla curaj, persoanele optimiste vor elibera in jurul lor energia sperantei, pe cand fricosii vor emana si vor induce doar griji nefondate si temeri.

E absolut necesar sa ne schimbam obiceiurile, obiceiurile negative. Vizualizati o lumina expansiva in zonele afectate ale corpului. Cand va temeti de ceva sau nu indrazniti sa faceti ceva, creati incredere in dvs, hraniti increderea care va invinge energia negativa, emotia negativa. Cum? Ganditi! Ganditi logic, constient, puneti la indoiala si demontati-va motivele de frica, le veti descoperi pe toate nefondate, daca le observati atent. De ce va puteti teme, in mod serios si justificat? De boala, de moarte? Pai, nu va e clar ca oricum veti muri, mai devreme sau mai tarziu, si asta e un fapt cat se poate de concret si sigur? Atunci, ce rost are sa traiti rastimpul asta in teama? Va e frica de esec, pe plan material sau amoros? Va temeti de pierdere? Pai, am venit pe lumea asta goi si vom pleca fara sa luam nimic cu noi. Am venit singuri si vom pleca singuri. Atunci, de ce ne-am teme? Oricat de cumplite ar fi circumstantele in care un om a ajuns sa traiasca, creandu-si inconstient o realitate negativa, el tot poate fi liber si pe deplin fericit in interiorul sau, daca incepe sa gandeasca astfel, tot ii raman nenumarate motive de bucurie, mult mai autentice decat dependenta de lucruri, persoane, samd., tot poate gasi motive de bucurie in absolut orice: intr-un zambet, intr-o frunza, intr-o adiere, intr-un rasarit de soare, etc. Daca uitam asta, tot restul e inutil. Tot restul e doar o dependenta extrem de dureroasa care ne umple de frica de a nu pierde nimic. Nimic din ce nici macar n-avem sau oricum nu putem pastra.

Fear is a prison for your mind

Frica este inchisoarea mintii tale

Exista multe tehnici de alungare a fricilor, dar cea mai eficienta este aceea de a gandi constient, de a analiza si de a pune la indoiala frica, in timp ce ne vizualizam pe noi insine ca fiind o fiinta care radiaza lumina. Fiintele care radiaza lumina nu se tem de nimic. Ele au incredere in sine si in puterea divina din interiorul lor. Amintiti-va ca frica este o energie care contracta. Daca sunteti atenti si o observati, puteti simti asta. Dati drumul contractiei constient, inlocuiti teama cu lumina. E ca si cum ati aprinde o lanterna intr-o camera intunecoasa. Lasati emotiile negative sa se scurga in mod constient, ca si cum din acea camera ar tasni diverse creaturi urate: gandaci, etc. Lasati lumina sa curga si sa inlature intunericul si frica va disparea de la sine. Dati drumul contractiei si limitarii care va sufoca. Acordati-va timp, cu rabdare, concentrare, determinare. Nu-i usor sa renuntam la un obicei negativ, ne trebuie multa rabdare.

Atentie! Noi cream frica din cauza legii minimei rezistente. Nu-i deloc nevoie de energie suplimentara, nu ne consuma deloc energia atunci cand continuam s-o lasam sa curga in directia unui obicei pe care ni l-am instalat. Nu implica in mod constient si activ constiinta noastra. In mod inconstient am creat teama. Teama, odata creata, se instaleaza, contracta nadi-urile si ne mananca energia ca un parazit. Ne trebuie energie suplimentara, efort constient, ca sa scapam de parazit, implicit de frica, cat si de obiceiuri proaste. Ne trebuie multa energie ca sa redirectionam constient energia sa nu mai hraneasca parazitul, sa nu mai perpetueze obiceiul prost. Unul dintre cele mai proaste obiceiuri posibile este sa ne facem griji si sa nu actionam spre a le inlatura si anihila.

Suntem niste fiinte tare lenese, fiindca ne lasam viata condusa si dominata de obiceiurile pe care ni le formam. Practic, ajungem sa traiasca obiceiurile in locul nostru, iar noi traim prin ele experiente extrem de limitate. Ajungem sa traim doar prin putina energie care ne ramane dupa strangularea, contractia fricii, dupa ce frica insasi se hraneaste. Obiceiurile pot fi schimbate, dar cine are curaj sa-si infrunte fricile? Sa se confrunte sincer cu sine? Presupunand ca suferiti de o boala incurabila, in termeni medicali, asta inseamna ca toate zilele care v-au ramas de trait trebuie sa le traiti in intuneric si tristete? Fie si numai o zi daca va ramane de trait, puteti gasi infinite motive s-o traiti in lumina si bucurie.

Nimeni nu-si infrunta fricile de buna voie, voluntar, in mod normal, de asta evitam lucrurile de care ne temem. Depinde numai de noi sa ne luam viata in propriile maini si s-o schimbam in bine. Depinde de noi sa intelegem ca fricile ne intuneca viata, ne creeaza necazuri si ne impiedica sa traim viata la maxim si sa ne bucuram de ea. Cea mai simpla cale e sa ne victimizam, sa ne autocompatimim, sa ne plangem, sa ne para rau ca traim ceea ce traim, in loc sa punem mana si sa ne schimbam obiceiurile, sa ne anihilam fricile. Putem face asta daca incepem sa aplicam expansiunea. O puteti aplica in toate situatiile si circumstantele vietii dvs. Va puteti alege metoda potrivita, stiind ca energia expansiva va va elibera mereu si va va imbunatati considerabil viata.

Nu exista vinovati

Frica este singurul lucru, singurul intuneric care ne impiedica sa experimentam iubirea. Iar iubirea este insasi esenta fiintei noastre, a existentei. Ma refer la iubirea neconditionata, nu la „te iubesc daca si tu ma iubesti”, atitudine care se bazeaza tot pe frica, pe teama ca nu vei obtine ce-ti doresti. Ego-ul se teme mereu, de aceea ego-ul va cauta mereu ceva, in afara, pe care sa dea vina, prin care sa-si justifice frica. Astfel, ego-ul ne impiedica sa vedem ca sursa fricii se afla adanc inradacinata in noi insine, ca frica este un zid care ne impiedica sa ajungem in contact cu adevaratul nostru sine, cu adevarata noastra natura, care este iubirea. De aceea este nevoie sa privim adanc in noi insine si sa daramam acel zid de protectie, sa renuntam la defensive, victimizare si justificari. Trebuie sa ne reconectam cu adevaratul nostru sine, cu adevarata noastra natura divina care radiaza iubire infinita si neconditionata. E nevoie sa cedam, sa ne „predam” si sa avem totala incredere ca sa putem renunta la frici si pentru a le anihila.

Societatea in care traim si intreaga lume se bazeaza pe frica si neincredere. Oare nu ne-ar fi mai bine daca am avea incredere unii in altii? Frica atrage si mai multa frica si devine distructiva. Increderea atrage si mai multa incredere si devine constructiva. Prin incredere am duce o viata mult mai sanatoasa, avand in vedere ca sursa bolilor e frica si de ce ne temem exact aia atragem.

E timpul nu doar sa aflam adevarul si sa invatam altceva decat am fost obisnuiti sa credem orbeste, ci sa si practicam renuntarea la ego, alegand increderea in sine si in natura noastra divina. De atatea secole traim cu totii in frica. E timpul sa renuntam la ideea ca trebuie sa fim cei mai buni, cei mai puternici, cei mai bine adaptati, sa renuntam la eforturile colosale de a fi perfectionisti, altfel vom esua mereu, intr-un fel sau altul. E timpul sa renuntam la vina si la vinovati. E timpul sa incetam sa mai credem ce ne spun altii, sa renuntam la vechile noastre credinte si convingeri, pe care le-am adoptat din teama de a nu fi exclusi dintr-un grup, dintr-o comunitate, din societate. E timpul sa renuntam la toate aceste frici si sa avem deplina incredere in natura noastra divina, in iubirea divina, prin care suntem toti interconectati. E timpul sa gandim si sa realizam ca toate fricile noastre nu sunt decat niste iluzii mentale, care n-au nicio baza si niciun fundament reale. Singura realitate este natura noastra divina, acesta e singurul adevar in care trebuie sa credem si in care trebuie sa avem deplina incredere. Stiti de ce se spune ca „pe lumea cealalta” nu exista „nici durere si nici suspin”? Fiindca n-are cine sa le creeze, fiindca in stare spirituala pura nu exista frica.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Frica, parazitul care ucide" (13)

  1. Reblogged this on gbz3us.

    Apreciază

  2. […] Frica, parazitul care ucide – un articol extraordinar scris de Livia Bonarov! […]

    Apreciază

  3. salut, imi place foarte mult articolul tau…eu ma lupt de o perioada foarte lunga cu frica si sufar o depresie majora din cauza asta..eu ma lupt cu frica de boala si moarte….am probleme de sanatate care simt cum se graveaza pe zi ce trece, sunt constienta ca asta se intampla din cauza depresiei si asta ma face sa ma simt si mai rau..un singura gand ca as putea sa merg la doctor la un urmator control si sa aflu ca am o boala incurabila ma soate din minti. ma simt pierduta…am insomnii dureri de cap si a tuturor organilor inclusiv limbii, am o glosita urata de tot cauza ei nu o poate explica nici un doctor, nu am posibilitate sa fac sedinte psihologice si nici pastile nu vreau sa iau ..m-am saturat sa ma plang, am inebunit toti oamenii in jurul meu, si ma simt o persoana extrem de slaba.

    Apreciază

    • Salut! Draga mea, cu frica nu trebuie sa te lupti, ca ii tai un cap si ii cresc trei, ca in povesti. Lupta asta te secatuieste, fiindca e o lupta cu tine insati, calea nu e sa te lupti cu tine, ci tocmai sa te accepti si sa te iubesti. In plus, daca iti lasi mintea libera sa creeze scenarii fataliste, acestea au toate sansele sa devina realitatea ta de maine, asa ca ocupa-te de mintea ta, calmeaz-o, intoarce-o catre Dumnezeu si catre iubire, afla linistea si binecuvantarea din interiorul tau. Cand vei crede in tine, in fortele tale, in capacitatea ta de vindecare, in faptul ca esti parte din Dumnezeu, atunci frica va disparea de la sine. Fii binecuvantata!

      Apreciază

  4. Ti-a fost frica vreodata cu adevarat?de exemplu sa mergi singura noaptea pe strada ,sa stai singura noaptea in casa,frica de a vorbi de a nu spune in fata ce te deranjeaza…multe frici adunate in ani de zile….am citit ce ai scris,imi place f mult, si in timp de citesc imi spun asa e,de ce sa imi fie frica,e doar o iluzie frica…si ma simt bine cat timp citesc si sunt convinsa ca e doar o iluzie frica si ca te imbolnaveste….nu vorbesc din auzite ci din experienta…corect facem pe victima..vreau sa corectez,sa schimb multe la mine,pentru ca frica deja se reflecta in toate ….te intreb pentru ca tare imi doresc sa fiu curajoasa,sa inlocuiesc frica cu lumina…multumesc

    Apreciază

    • Bineinteles ca mi-a fost frica de foarte, foarte multe ori. Fricile parca iau chipul unor demoni din filmele de groaza, care dispar ca un fum cand aprinzi lumina. Curajul si infruntarea fricilor inseamna asumarea a ceea ce suntem, in esenta: fiinte de lumina, energie pura si indestructibila. Ne temem, de fapt, doar de ceea ce ar putea pati corpul nostru fizic, identitatea noastra, care la un moment dat stim ca vor muri oricum. Toate fricile ascund, in esenta, frica de moarte, frica de pierdere a acestei identitati pamantene. Cum asta se va intampla oricum, intr-o buna zi, optiunile sunt simple: sa alegem sa traim in recunostinta, iubire, seninatate, acceptare, bucurie, sa luam fiecare zi ca pe un dar, sa cautam sa ne umplem sufletul de frumos, de lumina, sa cultivam emotiile pozitive, sau sa coboram in infernul mintii noastre, care se teme de propria moarte. Raiul si iadul sunt in noi, sunt create de mintea noastra aici, in aceasta viata, in fiecare zi. Aprinde lumina si umbrele vor incepe sa dispara. Imi place mult un citat din filosoful Nietzsche: „Dacă te uiţi adânc în abis, se reflectă şi abisul în tine.”

      Apreciază

      • Buna ziua,
        Multumesc pentru raspuns,imi place ce scrii dar sincera sa fiu nu inteleg foarte bine …daca se poate sa ne explici cu ce ai inceput,cum ai ajuns la sinele tau,cum ai coborat in tine,dupa cat timp ai avut acel click in care ti-ai dat seama ca de fapt totul depinde de tine,cand ai simtit ca ai inceput lucrul cu tine…da-ne te rog un exemplu …sunt convinsa ca multe persoane abia asteapta sa ne spui cum si de unde sa incepe…da e clar ca incepem cu gandirea pozitiva…dar cand frica este puternica ,cand deja in tot este doar frica ,ganduri negative,dejnadezde,cand nici macar nu te poti ruga la D-zeu…consider ca avem nevoie de un inceput…m-am rugat si ma rog la D-zeu sa ma ajute sa ma rog,sa am incredere din nou,,,,,pentru ca avut cateva experiente negative si aici ma refer la sanatate…cred ca atunci mi-am pierdut credinta…am citit de curand,ca mai intai trebuie sa cred in mine si automat cred in D-zeu…inca am nevoie de ceva timp ca sa inteleg de ce intai in mine incredere si apoi in D-zeu…pe mine D-zeu m-a ajutat enorm,le consider minuni,doar ca acum am crezut ca m-am indepartat de divinitate si sunt pedepsita…dar la fel stiu ca D-zeu nu ne pedepseste..ca tot ce se intampla sunt doar gandurile mele…negative….caut,intreb,citesc,….cum si de unde sa incep….vreau sa imi schimb modul de gandire..vreau sa fiu pozitiva…Multumesc frumos!

        Apreciază

        • Draga Vica, am scris si voi mai scrie pe temele astea. Voi incerca sa scriu cat mai personal cum am trecut eu prin anumite experiente. Un click important pentru mine s-a petrecut in momentul in care am primit diagnosticul de melanom malign, urmand sa aflu tot ce insemna asta, din punct de vedere medical, mai pe scurt confruntandu-ma foarte real, aproape „palpabil” cu ideea mortii. Atunci s-a petrecut click-ul, cand am aflat ca nu exista remedii categorice, solutii definitive, asigurari absolute, ca totul e relativ si nimeni nu-mi poate da siguranta, liniste, nicaieri nu era de gasit ce aveam eu nevoie. Atunci s-a „blocat” mintea mea in paradox, indiferent cum intorceam analiza mentala, tot in paradox ma blocam. Solutia era ca nu era solutie, asigurarea era ca nu era nicio asigurare. Pana cand sa ma stresez, pana cand sa ma tem? Rezolvam, oare, ceva, in felul asta? Evident ca nu, mai mult rau imi faceam… Iar de murit, clar aveam sa mor, numai ca nu puteam sti cand, asa ca ce rost avea sa ma tem de ceva ce aflasem doar atat: ca putea surveni mult mai repede decat credeam sau eram pregatita sa accept? Pana la urma, mi-am zis, poate ca-mi cade o caramida maine in cap sau ma loveste o masina si mor din cauza asta si nu din cauza cancerului si ma stresez degeaba, ha , ha!🙂
          Linistea a intervenit cand am realizat partea pozitiva din „totul este posibil”, nu doar cea negativa. Am inceput sa renunt la frica automat, fara sa-mi propun neaparat, cand am regasit bucuria. Bucuria simpla de a trai. Pentru mine s-a manifestat in urma aflarii unor informatii absolut noi despre „logica” vietii, atunci cand m-am intersectat mai mult cu spiritualitatea. Totul parea sa capete alte sensuri, care ma bucurau atat de mult, incat fiecare clipa petrecuta in aceasta noua cunoastere merita traita, merita sa ma bucur de ea. Asa ca aproape nu mi-a mai pasat de rezultate, adica daca o sa traiesc sau o sa mor, fiind mult mai preocupata sa traiesc din plin si sa ma bucur de fiecare clipa, sa invat mai mult. Mi-am mutat atentia de la supravietuire si frica aferenta, catre cunoastere, mai ales de sine, cu bucuria aferenta.
          Ma simteam binecuvantata, de-a dreptul, sa capat constiinta aceasta noua, eram recunoscatoare pentru fiecare zi traita in aceasta noua lumina. Ma bucuram ca am ocazia, in fiecare zi, sa aflu ceva nou, era un plus fenomenal comparativ cu faptul de a fi murit fara sa fi avut habar de ce aflasem/invatasem. Abia atunci am inteles pilda lui Socrate. Fusese condamnat la moarte prin otravire si traia ultimele sale clipe, dinaintea executiei. Intrebat fiind care era ultima sa dorinta, a raspuns ca vrea sa invete sa cante la flaut. Fireste, toti s-au mirat si l-au intrebat la ce i-ar mai fi folosit. Fireste ca ii folosea, adica nu voia omul sa moara fara aceasta cunostinta/cunoastere, era inca un plus in viata sa, chiar si la final. Te invit sa reflectezi un pic la aceasta pilda grozava…
          Einstein spune ca o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel mental la care a fost creata. Deci, ca sa rezolvam o problema, e necesar sa iesim dintr-un tipar mental. La tine simt atata frica si atata „tocatura” mentala, in acelasi cerc vicios, incat ma intreb, simplu de tot, de ce nu-ti pui intrebarea la ce iti foloseste toata agitatia asta? Mai ales ca pana acum e clar ca nu ti-a folosit. Si ma mai intreb de ce merita tot acest consum? Te temi c-o sa mori, nu? Pana la urma, despre asta e vorba. Si… ce? Odata si odata tot o sa mori, cred ca esti constienta de asta. Nu crezi ca tocmai teama asta trebuie s-o depasesti ca sa traiesti… oricat… o luna, un an, o viata? Iata paradoxul. Iata un nou mod de gandire. Intreaba-te de ce iti e atat de frica de moarte, mai ales ca stii ca vei muri intr-o buna zi. Poate fi un bun inceput sa-ti dai alte si alte raspunsuri si sa te cunosti mai bine.
          Stii vorba aia, ca nu vedem padurea din cauza copacilor?🙂 E foarte adevarata. Ne e frica de moarte, desi nici macar nu stim cat avem de trait, asa ca nu vedem (nu ne bucuram) de fiecare zi, de o noua zi. Nu ne bucuram de ceea ce avem aici, acum, cu gandul la orizontul infinit, intangibil, cu teama acelei zile nestiute cand viata noastra se va sfarsi. Pai, nu-i pacat sa se sfarseasca, cand o fi sa se sfarseasca, fara s-o traim si sa ne bucuram de ea, adica de fiecare zi? Ce argument mai bun poate fi ca sa renuntam la frica?

          Apreciază

          • Buna Livia,
            Iti multumesc foarte mult pentru raspuns, ma bucur ca ai reusit cu adevarat sa invingi frica.Acum in timp ce citeam raspunsul tau,ma intrebam ;,mi-e frica de moarte de fapt?Stiu ca oricum murim,dar pe mine nu frica de moarte ma sperie..mie de fapt imi este frica de durere fizica,de chin,de violeta fizica,de oameni agresivi verbal si fizic,cand intalnesc oameni violenti,mi-e frica,ma blochez,spaima e imensa si imi imaginez ca ma loveste,sau noaptea pe strada ma tot uita in urma sa nu fiu urmarita ,si imi fac scenarii foarte urate in sensul ca ma prinde un om rau,ca ma loveste,ma chinuie ,ma taie,nu pot sa explic cate aiureli sunt in capul meu ,chiar si singura noaptea in casa tot imi este frica..eu dezvolt f tare aceasta frica..culmea imi dau seama ca eu imi fac aceste scenarii…dar de ce?nu pot sa imi explic?e adevarat am avut o copilarie cu un tata violent cu toata familia,imi era frica de el foarte tare,de multi ani nu mai e printre noi,si totusi imi este frica.Nu cred ca imi este frica de moarte,cel putin asta cred ori..nu stiu ce sa mai cred…Multumesc Livia!

            Apreciază

            • Draga Vica, tu singura iti dai raspunsul, in partea a doua a comentariului. Cred ca esti pregatita sa dai ochii cu aceasta trauma ramasa din copilarie si s-o rezolvi, de aceea ai „simptomele” astea. Nu lasa mintea sa complice lucrurile si sa tot creeze monstri. Acum esti adult, poti sa discerni rational si matur dpdv emotional. Daca nu te descurci singura, poti apela la cateva sedinte la psiholog, spunandu-i direct tema pe care vrei sa lucrezi. Ceea ce experimentezi te indeamna sa vindeci rana aceasta, frica despre care vorbesti. Ea are legatura si cu tatal tau, cu partea yang din tine, cu masculinitatea, cu divinitatea. Chiar tu pomeneai framantarile legate de Dumnezeu in comentariul anterior. E posibil sa ai sechele karmice de violenta fizica, iar acum esti pregatita sa le accepti si sa le vindeci cu iubire de sine si de Dumnezeu, cu incredere si blandete. Pe temele astea iti recomand sa te analizezi. Asculta-ti corpul, el iti da cele mai sincere semnale, linisteste-ti mintea. Nu uita ca frica e doar o nascocire si ca tu esti stapanul mintii tale, al realitatii pe care o traiesti.

              Apreciază

              • De cand am citit pagina ta prima data cu titlul Frica ,parazitul care ucide,imediat mi-am zis trebuie sa fie foarte interesant ce ai scris,mi-a placut ,l-am citit de 4 ori in ziua aia ,nu ma saturam de citit pentru ca atatea adevaruri ai scris,de parca ai fi stiut exact ce simt,de groaza poate sa fie in persoanele cu frica in san…mi-a placut,f mult…am inteles ca ai avut si tu frici foarte mari,chiar daca diferite fata de ale mele sau ale altora iar motivul insistentei mele este ca ai reusit ai scapat de frica,esti bine cu tine insuti,ti-ai gasit linistea,iar eu imi doresc acest lucru si intreb si iar intreb si de fiecare data cand mi-ai raspuns de fiecare data am luat cate ceva bun,ceva probabil ce mi se potriveste mie,ceva ce imi spunea ..daaa,,asa este,cum de nu mi-am dat seama,cred ca nu intamplator ti-am gasit site-ul….Sechele karmice,am citit ca daca vin cu aceasta frica dintr-o viata anterioara…ca si cum nu e rezolvare…dar raspunsul tau de azi m-a facut sa ma simt usurata …adica daca vin cu sechele karmice de violenta fizica…asta inseamna ca acum sunt pregatita sa le accept?asta e minunat..si nu stiu de ce am trait cu impresia ca ce tine de karma,ramane neschimbat..ma bucur sa aflu ca daca accept..e un pas inainte..Framantarile legate de D-zeu,da pentru ca am fost bolnava si am avut senzatia ca D-zeu nu vrea sa ma mai ajute si atunci am dat in deznadejde,si nu mmai puteam sa ma rog,de parca as fi fost pedepsita …cineva m-a intrebat atunci,cum sunt cu Divinitatea?si am raspuns foarte sigura pe mine,sunt ok…dar abia de atunci mi-am pus semne de intrebare..chiar sunt ok?abia atunci am descoperit ca m-am indepartat de Divinitate,tocmai de aia nu m-am putut ruga ,inca ma rog la D-zeu sa ma invete sa ma ajute sa ma rog.Psihoterapie am facut atat cat mi-au permis banii….si cand pot merg la sedinte de grup pentru dezvoltare personala,sunt gata,imi doresc sa scap de frica sau mai bine cum ai spus tu sa inlocuiesc frica cu curiozitate.Iti multumesc din suflet pentru fiecare rand scris ….Ma ajuta si nu doar pe mine.O zi buna.

                Apreciază

  5. Livia, esti un inger, cred ca stii asta! Iti multumesc pentru aceasta postare (si nu numai), aveam si eu una asemanatoare inceputa pe „to do list”, dar tu ai spus totul cum nu se putea mai minunat!!!

    Apreciază

    • Iti multumesc, Feli, mai ales ca scriu, in general, pentru sufletul meu, in primul rand, ca sfat pentru mine insami, sa nu uit, sa-mi amintesc, sa exprim si sa las sa curga mai departe ce trece prin mine. Imi sunt si inger si demon, ca noi toti.🙂 Prefer sa scriu din experienta si nu sa teoretizez sec si ma bucur tare mult sa simt ca ajung si la sufletul altora, ca ecou. Ma simt foarte recunoscatoare si binecuvantata pentru atat de putin cat ofer si pentru atat de mult cat primesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: