Indiferent cu cine interactionam, ceea ce simtim in urma acestei interactiuni ne arata interiorul nostru. Fiecare e 100% responsabil de ceea ce simte, independent si indiferent de stimulii exteriori. Oamenii din jur pot fi comparati cu vremea. La ce bun sa dam vina pe vreme daca ne face sa ne simtim deprimati, tristi, nervosi sau furiosi?

Suntem liberi sa ocolim persoanele care nu ne reprezinta, la fel cum ne ferim de ploaie folosind umbrela, dar fara sa-i invinovatim pentru ce simtim in urma interactiunii cu ei, fara sa-i acuzam, fara sa incercam sa-i schimbam dupa placul nostru.

Poti iubi un tigru de la distanta, nu-i musai sa vrei sa-l si imbratisezi, daca tii si la tine. El poate percepe manifestarea asta de iubire ca pe un pericol si ca pe o incalcare a spatiului propriu si te poate rani sau omori. Poate sa reactioneze la fel daca incerci sa-l dresezi, ca sa reactioneze dupa cum doresti tu. Cine spune ca ar trebui sa ne asteptam ca o alta fiinta sa fie dispusa sa-si negocieze siguranta, spatiul, modul de viata si comportamentul doar pentru ca noi suntem dispusi s-o facem? Nu poti forta o persoana sa te respecte, dar poti refuza sa nu fii respectat.

De ce credeti ca oamenii pe care cei de rand tind sa-i invidieze aflam ca sunt extrem de nefericiti, de fapt? Vedete care puteau avea orice au sfarsit prin autodistrugere: Elvis Presley, Michael Jackson, Whitney Houston,  Amy Winehouse, Heath Ledger, Janis Joplin. E amuzant ca unii cred ca-i preferabil sa plangi intr-un Mercedes decat intr-o caruta.

Incercati sa va imaginati o lume a tuturor posibilitatilor, in care toti ne-am putea materializa instantaneu absolut tot ce ne-am putea dori, cele mai ascunse fantezii, cele mai indraznete vise de glorie. Fara un ideal spiritual mai inalt decat tot ce poate oferi aceasta lume materiala si decat ce ne tot cere ego-ul, transformandu-ne in sclavii nevoilor, dorintelor si ambitiilor, mintea noastra ar crapa efectiv de prea plinul si totodata prea putinul sau.

Sa fim sinceri cu noi insine. „Vreau ca viata si ceilalti sa fie asa cum vreau eu, ca sa-mi fie mie pe plac” creeaza toate conflictele din lume. De asta suferim. Pana cand nu vom intelege ca lumea nu-i creata dupa chipul si asemanarea fiecaruia dintre noi, ci a lui Dumnezeu, nu ne vom gasi linistea si bucuria autentica. A ma raporta la Dumnezeu inseamna sa ma raportez la mine si la tot ce exista, ca fiind unul, sa-mi asum 100% discernamantul responsabil al constiintei mele, nu judecata mintii mele limitative si a ego-ului meu avid, inseamna sa respect si sa manifest compasiune pentru toate fiintele, inclusiv pentru mine. Inseamna sa renunt la dreptatea personala, plina de argumente si de justificari rationale, sa renunt la limitele mintii, pentru lipsa de limite a iubirii izvorate din constiinta.

insulta.jpg

„Daca vrei sa atingi o stare de beatitudine, mergi mai departe de ego si de dialogul intern. Ia decizia de a renunta la nevoia de control, nevoia de a fi aprobat si nevoia de a judeca.” (Deepak Chopra). Emotiile pe care le simtim in interactiunea cu ceilalti ne spun adevarul despre noi insine. A da vina pe altul pentru ce simtim sau a incerca sa schimbam altceva decat pe noi insine sunt incipientele luptei, ale conflictului.

Armonia interioara si echilibrul personal nu pot fi atinse decat prin renuntarea la conflict/lupta/control, atat cu noi insine, cat si cu ceilalti. Adevarata iubire porneste de la intelegerea profunda ca TOTI SUNTEM UNUL. Adevarata compasiune porneste de la intelegerea profunda ca numai un om ranit raneste, ca numai un om care nu se accepta pe sine nu-i poate accepta pe altii asa cum sunt, ca numai un om incapabil sa se schimbe vrea sa-i schimbe pe altii. „Cand puterea iubirii va depasi iubirea puterii, lumea va cunoaste pacea.” (Jimi Hendrix)

Legile oglindirii

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul si nu-mi place, tot ce cred ca eu as face mai bine in locul lui, intentia de a-l schimba pe celalalt – TOTUL ESTE IN MINE, ma reflecta, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, luptand impotriva lui – TOTUL ESTE IN MINE NEREZOLVAT, E PROBLEMA MEA.

2. Tot ceea ce altii critica la mine, modurile prin care lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita – TOATE ACESTEA NU SUNT REZOLVATE IN MINE. Ego-ul este cel jignit. Ego-ul este foarte puternic si dicteaza dualitatea bine-rau, cat si dualitatea emotiilor pozitive-negative. Sufletul este neutru si accepta totul asa cum este PENTRU CA ESTE, nu divide CEEA CE ESTE in dualitate.

3. Tot ceea ce altii critica in mine, incercand astfel sa ma schimbe, insa pe mine nu ma deranjeaza, ESTE PROBLEMA LOR, e neputinta lor pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa o recunoasca in ei insisi. Nu le convine, le e frica, nu sunt sinceri cu ei insisi si evita sa-si priveasca adanc in suflet.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt IUBESC IN MINE, exista in mine, pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem UNUL. Nu putem izvori in exterior, nu putem darui ce nu avem, asadar vom oferi iubire in masura in care ne iubim pe noi insine, compasiune si bunatate in masura in care ne acceptam pe noi insine.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA. Daca ma uit in ea, ma vad pe mine. Daca zambesc si lumea imi zambeste. Daca ma uit urat si ea ma priveste urat. Permanent, lumea ma oglindeste. Tot ce percep in exterior nu este decat reflectarea mea interioara.

Oamenii cu care ne intelegem bine in mod simplu, usor si de la sine, ne indica ceea ce este asimilat si integrat responsabil in constientul nostru. Informatiile cele mai valoroase despre noi insine ni le dau tocmai acele persoane cu care nu ne intelegem, in preajma carora am putea tinde sa devenim iritati, recalcitranti, conflictuali si intoleranti. Fiindca aceste persoane ne indica ceea ce nu este asimilat si integrat din inconstientul nostru, la care nu avem acces direct. Spune-mi pe cine si ce nu suporti ca sa-ti spun cine nu stii ca esti!🙂

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Suntem 100% responsabili de ceea ce simtim" (7)

  1. Draga mea un sincer multumesc din adancul sufletului. Sa fi binecuvantata cu muuuulte clipe fericite.

    Apreciază

  2. Draga Livia. Iti multumesc din suflet pentru sinceritatea si intensitatea plina de dragoste cu care mi-ai raspuns. Ii multumesc lui Dumenzeu ca „intamplator” te-am intalnit. De la prima lecturare a postarilor tale pana la ultimul comentariu raspuns am fost si sunt profund miscata si impresionata in mod pozitiv de profunzimea gandurilor tale. Marturisesc ca de multe ori raman uimita de logica pe care o descrii si la care nu m-am gandit niciodata. Da ai dreptate a fost un conflict foarte puternic intre mine si mama mea. Nu am inteles-o pe mama pana nu am avut propii mei copii . Si am crezut ca am iertat-o si am inteles-o , dar se pare din ce imi spui tu ca aceasta iertare a fost mai mult mentala decat din profunzime. Nu am inteles niciodata lucrurile asa , dar e un punct de vedere obiectiv pe care cu siguranta il voi lua in calcul. Stiu ca trebuie sa-i iubesti pe cei ce iti fac rau si sa te rogi pentru ei , dar se pare ca „defectiunile” tehnice ale conduitei inconstientului nu au fost inlaturate. Nici nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta pentru ca ai fost atat de deschisa si mi-ai raspuns.
    Am mai primit un raspuns legat de problema mea ascultand o povestire interesanta a unui pastor pe care imi face placere sa ti-o impartasesc. Un om isi facuse o casa frumoasa pe care a fost nevoit sa o vanda. Noului propietar i-a cerut sa ii permita sa bata un cui intr-o grinda. Nemarandu-i-se un lucru important acesta a acceptat. Dupa o vreme vechiul propietar a revenit si cerundu-si scuze , a cerut voie sa isi vada si el cuiul din grinda. Binenteles ca i s-a dat voie. La plecare vechiul propietar si-a lasat in cui si palaria. Si vizitele au tot continuat si in cuiul acela au aparut tot mai multe vaine a vechiului propietar. Morala este ca daca permiti unu cat de mic lucru de amaraciune , un gand sa intre in inima si mintea ta , el va aduce in timp din ce in ce mai multe lucruri care vor da amploare problemei. Asa am facut si eu. Dar multumesc lui Dumnezeu ca nu ma lasa si mi-a scos in cale oamen ca tine care au trecut pe unde tre eu acuma si mi-au intins o „mana de ajutor”. Deja ma simt mai bine si mi se contureaza clar cum trebuie sa imi schimb atitudinea fata de mine fata de vechile mele angoase ce le credeam rezolvate, si fata de aceasta persoana care defapt este o ” dalta” in mana lui Dumnezeu care ma modeleaza pentru a scoate ceva deosebit din mine.
    Multumesc inca o data si iti doresc sa ai parte de multe bucurii si realizari la fel de frumosae dupa cum este si inima ta. In plus te incurajez sa scrii in continuare postari care asa cum s-a intamplat sa imi fie mie de folos pot fi si altora.

    Apreciază

    • Draga Carmen, toti trecem prin locurile astea comune si clasice din punct de vedere psihologic. Cel mai greu este sa ne iertam parintii si pe noi insine. Insa oamenii spirituali spun ca de fapt copiii isi aleg parintii, ca sa primeasca de la ei exact lectiile potrivite de viata, adica incarcatura de care trebuie sa se debaraseze mai tarziu, ranile pe care la maturitate trebuie sa invete sa si le vindece. Asta e „mostenirea” noastra cea mai autentica: din generatie in generatie ne perpetuam ranile. Fireste ca parintii nu ne vor raul, insa ei ne „invata” potrivit limitarilor proprii si ne toarna in subconstient ranile lor nerezolvate. De aceea treaba copiilor este sa evolueze mai mult decat parintii, sa invete sa vindece acest bagaj de rani, ca si cum ne-am purifica arborele genealogic, spre generatii din ce in ce mai inaltate spiritual, care inteleg din ce in ce mai bine cauzele profunde ale existentei.
      A-i ierta pe altii nu inseamna a uita, dimpotriva. Nu uitam tocmai ca sa evitam sa retraim ceea ce ne-a creat niste rani. Iertam cand intoarcem asupra noastra tot ce ne-a ranit, pe modelul: cutare sau cutare m-a necajit, etc, il iert fiindca stiu ca nimeni nu-mi poate aduce realmente niciun prejudiciu, fiindca inteleg ca eu mi-am atras de fapt acel comportament dureros. Ce ma intereseaza pe mine si ce imi este util este: de ce mi-am atras asta? Ce trebuie sa invat despre mine din asta? Atunci se incheie victimizarea, se termina acuzele, nu mai dam vina pe nimeni pentru nimic, atunci incep adevarata evolutie spirituala si trezirea, cand ne asumam totul responsabil si cautam sa ne intelegem, sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne rupem de rigidele tipare sociale, sa iesim din multimea sociala trasa la xerox, sa ne regasim sinele si identitatea proprie. Cel mai util este sa intoarcem totul asupra noastra si in sensul asta iti recomand cu mare caldura sa urmaresti, cand ai timp, filmuletele traduse de mine din seminariile lui Katie Byron din aceste articole:
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/09/18/mama-si-fiul/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/09/15/you-can-do-the-work/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/09/12/katie-byron-iubeste-ceea-ce-este/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/09/11/operatia-de-deschidere-a-inimii/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/09/14/mama-mea-este-egoista-si-vrea-controlul/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2011/08/30/iubeste-l-pe-cel-cu-care-esti/
      Citez de aici: „Buddha spunea: „Fiti propria voastra flacara!”. Religia ortodoxa afirma prin Christos ca imparatia lui Dumnezeu se gaseste permanent „inlauntrul nostru” – primeste si daruieste lumina -. Pe frontispiciul templului din Delphi este scris: „ Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse” iar un aforism al intelepciunii ne invata: „Ceea ce este aici (in microcosmosul fiintei mele) este pretutindeni (in macrocosmos), ceea ce nu este aici nu este nicaieri”, iar Hermes spunea: „Ceea ce este sus este si jos”.
      Eu l-am adorat pe Socrate. O sa dau si cateva citate din spusele lui, pornind tot de la „Nosce te ipsum” („Cunoaste-te pe tine insuti”). „Cine vrea sa miste lumea trebuie mai intai sa se miste el insusi.”, „Adevarata intelepciune inseamna sa-ti recunosti propria ignoranta.” De aceea ne este extrem de util sa fim foarte sinceri cu noi insine si cu ceilalti. Sa nu ne reprimam emotiile si sentimentele (asta ajuta enorm sistemului imunitar), sa renuntam la masti, sa spunem cine suntem cu adevarat, sa ne recunoastem slabiciunile, ignoranta, durerile, etc.
      Imi place enorm ideea asta: adevaratul echilibru este atunci cand ceea ce simtim, ceea ce gandim, ceea ce spunem si ceea ce facem sunt in armonie. Adica atunci cand nu sunt diferite si nici conflictuale. Eu mi-am pus pe hartie: ce simt, ce gandesc, ce spun si ce fac si am descoperit ca nu sunt deloc armonice, asa ca mi se pare mult mai util sa ma preocupe mai mult exercitiul asta de sinceritate si armonizare propriu, decat ce fac/zic altii, etc.
      Iti mai recomand si articolele:
      https://liviabonarov.wordpress.com/2012/05/19/oda-vinovatiei/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2012/05/13/baga-vaca-si-porcul/
      https://liviabonarov.wordpress.com/2012/05/10/cine-a-tras-sageata/
      Draga mea, fireste ca nu ne-am intalnit intamplator, fiindca nu exista coincidente. Fiecare suflet atrage si gaseste ceea ce are nevoie. Adica nu ne atragem numai „belele”, ci si solutii pentru ele🙂 Si prin fiecare proces si interactiune invatam unii de la altii. Asa ca eu iti sunt recunoscatoare si iti multumesc ca ai aparut in viata mea si imi bucura tare mult sufletul daca iti pot fi de folos.
      P.S. Mi-a placut mult povestioara ta🙂

      Apreciază

  3. Imi place cand scrii mult, despre viata si nu despre retete. De obicei un articol al tau ma tine ocupat cel putin 5 minute, suficient cat sa iau o pauza de la munca si sa ma delectez putin.
    Imi place faptul ca citesti carti si urmaresti documentare, apoi reflectezi la ce ai invatat si pui in evidenta aceste lucruri, iti imbraci propria experienta de viata, dezvolti in cuvintele tale,
    evoluezi, faci exercitii de logica, asociezi cu intamplarile din viata ta, cauti raspunsuri, tragi concluzii.
    Imi place ca esti o fiinta care traieste viata la foc continuu, la un nivel inalt, cel putin cerebral, daca nu te si exteriorizezi (practic asta nu am de unde sti caci nu te-am cunoscut inca).
    Imi place ca esti dintr-o bucata, cand te apuci de scris scrii dintr-o suflare, te lasi ghidata de sentiment si incerci sa pui pe hartie coerent tumultul de idei ce iti inunda gandul in acel moment.
    Nu stiu exact ce iti declanseaza aceste stari, dar stiu cu siguranta ca sunt legate de multiple experiente anterioare, traite, caci simt acel patos in felul in care scrii, scrii din suflet, te descarci,
    te eliberezi, se simte o caldura emanata.
    Iti plac provocarile = esti o luptatoare.
    Uneori cuvintele tale imi dau senzatia ca ai suferit mult. Nu stiu daca este adevarat, insa asta este sentimentul care ma incearca. Imi pare rau, daca ai suferit.
    As vrea sa citesc si articole despre trairi mai vesele. Stiu ca articolele tale au intentii bune. Imi dau seama ca, pentru cei care sufera, sunt ca un pansament. Observ asta si din feedback-ul pe care il primesti
    de la cititorii tai. Insa nu ar strica sa existe si o urma de umor in ceea ce scrii, sa zambesti mai mult. Poate te imbraci colorat si esti o persoana care se dirstreaza cu prietenii, dar nu e de ajuns daca sufletul
    tau e imbracat doar in gri.
    „Zambeste” mai mult! Astept ceva funny pe viitor🙂

    Apreciază

    • Ma bucur daca te delecteaza cate un articol de pe blogul meu. Retetele sunt si vor fi importante pentru mine si pentru cei care aleg partial sau total raw-veganismul.
      Am facut filosofia, zic eu ca e normal sa reflectez si sa tot reflectez, insa am abandonat logica pentru constientizare.
      Starile mele sunt declansate de lectii de viata pe care vreau sa nu le uit si sa le integrez cat mai bine. Mi-au placut provocarile si am fost o luptatoare. De ceva vreme as putea spune ca am ales calea luptatorului pasnic (e titlul unei carti si al unui film).
      Toti suferim mult in aceasta viata. Diferenta o face, probabil, modul in care ne asumam aceste experiente si ce anume invatam din ele. Daca alegem sa trecem rapid peste ele si sa le dam uitarii, ma indoiesc ca ne vor ocoli sub diverse alte forme in viitor.
      Da, prin articolele mele chiar ma bucur cand pot ajuta pe cineva prin filtrul experientelor mele. Din pacate, paradoxal sau nu, trist sau nu, invatam mai mult prin suferinta decat prin bucurie, se pare ca asa preferam noi, oamenii. De regula oamenii se schimba drastic in urma unor experiente neplacute si dureroase, nu in urma unor evenimente de bun augur. Sa fim sinceri: ce provoaca mai mult constiinta? Ce ne determina sa reflectam mai intens asupra celor mai importante lucruri? Ce ne obliga sa ne intoarcem mai mult catre sine si abordam cele mai „neplacute” laturi ale responsabilitatii? Ce ne impinge sa ne punem intrebari de genul: „Cine sunt?”, „Ce caut aici, in viata asta, de ce m-am nascut?”, „Ce e moartea? E finalul calatoriei existentei mele?”, „Care e sensul vietii?”. Sa traiesti evitand consecvent abordarea acestor intrebari inseamna sa treci prin viata ca gasca prin apa. Am studiat filosofia fiindca nu-mi dadea pace intrebarea „De ce?” legata de foarte multe aspecte ale vietii. Clar nu m-am nascut si nu am ales o existenta calduta si confortabila, in care doar sa ma bucur de chestii marunte.
      In viata de zi cu zi nu numai ca zambesc mult, chiar rad mult si cu pofta si mi se spune ca am un ras contaminant. Sufletul meu nu mai e deloc gri, asa a fost imbracat prin adolescenta, in negru, nu doar in gri. Azi e imbracat in toate culorile curcubeului.

      Apreciază

  4. Draga mea sincer as vrea sa inteleg mai bine bazandu-ma pe o situatie concretea. Sun coplesita de volumul de munca si atitudinea de neantelegere a persoanei ierarhic superioare care nu intelege ceea ce fac si joaca un fel de dresaj cu mine pentru a scoate in evidenta nu ca volulmul de munca adus de cateva luni in crestere continuua este impresionant si munca migaloasa ci ca eu sun incapabila. Poate fi mandria cum zici tu, dar practic dupa o experienta de 8 ani in domeniu sunt obiectiva si stiu cu ce volum de munca ma confrunt, In plus timp de o saptamana am fos singura si cu toate ca am lucrat si 12 ore nu am reusi sa fac fata. Este imposibil sa comunic pentru ca de cate ori deschid gura imi spune sa ma opresc si ca eu vorbesc mult. Imi da statistici de facut ce tin de o munca de cenusareasa, Cand am gasit intelegere si rezolvare prin echipa IT , mi s-s reprosat ca de ce am incercat sa gasesc solutii fara a o trece si pe dansa in cc din e-mail. Daca o trec cand semnalez o problema despica firul in patru si mai mult incurca treaba. Eu unde gresesc ce e gresit la mine. As vrea sa stiu si sa modific . Am ajuns la un grad de surmenaj si oboseala mare, Imi iau si acasa ca sa mai termin din ele si cu toate acestea nu reusesc, Cred ca singura solutie sa schimb locul de munca. Dar si aceasta solutie e greu de realizat cand ai aproape 53 de ani si prejudecatile stau la colt si te pandesc. Mi-ar place sa stiu cum pot rezolva in mine problema si sa vad cum o pot rezolva si practic apoi. Daca ai o idee si o parere mi-ar prinde bine „o mana de ajutor”. Ma intreb:Sunt poate tematoare? Sunt prea mandra sa demonstrez ca pot? Sunt extrem de critica la adresa altora? Unde e oare „problema”? E o situatie noua pentru mine si efectiv pentru prima data nu vad o solutie clara de rezolvare.
    Am trecut prin multe incercari si am cautat sa le rezolv si am lumpat cu depresia , teama, mandria si am trcut biruitoare. Nu inteleg de ce acum nu pot gasi o solutie sa pot depasi si aceasta situatie…

    Apreciază

    • Draga Carmen, am lasat balta orice altceva voiam sa fac, fiindca am regasit in comentariul tau o situatie extrem de cunoscuta, m-am confruntat si eu cu asa ceva in urma cu multi ani. In plus, sunt perfect de acord cu tine: situatiile concrete sunt cele mai bune exemple si asa intelegem cel mai bine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: