Intrebare: Este universul infinit? Cum arata infinitul? Pana unde se intinde infinitul? Ce-i dincolo de infinit? Ce sunt lumea, universul, materia, timpul, spatiul? Ce rol jucam noi?

Raspuns: Universul, asa cum il percepem noi, nu este altceva este gandul. Universul nu este decat proiectia gandului care il creeaza. Infinitul universului nu este decat infinitul gandului. Infinitul si finitul nu sunt decat termeni de comparatie si de masura ai gandului, reflectii ale gandului. Elementele de masura ale realitatii, ale universului, nu sunt timpul si spatiul. Singurul element de masura al universului este gandul. Gandurile actioneaza ca programul unui computer, care ruleaza deseori pe default, sau ca un virus instalat pe calculator fara stiinta utilizatorului, sau ca ansamblul unor programe care ne ajuta sa obtinem rularea altui program sau, din contra, intra in conflict si cer restart dupa ce se blocheaza in enervantul blue screen.

Sistemele de operare ale computerului sunt cat se poate de simbolice: Linux (kernel, nucleu), Apple (pacatul originar, indepartarea de nucleu), Windows (ferestrele care se multiplica si se deschid una din alta precum camerele din filmul „Cubul”).

Universul nu este decat o holograma proiectata de ganduri, iar gandurile, daca se autoanalizeaza, sfarsesc intr-un inevitabil paradox. Paradoxul matricei, al iluziei, al hologramei.

Atunci… ia ganditi-va cum… ganditi. Da, mintea care se contempla pe sine insasi, care se intoarce spre sine ca sa-si inteleaga limitele. Daca ne gandim… cum gandim, realizam ca infinitul gandurilor este in finitul creier. Fiecare gand produce modificari cuantice in materie, ca si cum ar actiona o telecomanda asupra hologramei. Fiecare gand este o unda care vibreaza si se propaga si fiecare porneste din circuitele electrice ale creierului. Moartea, asa cum o percepem, nu este nimic altceva decat deconectarea de la holograma. Iar somnul, un simplu stand-by. Tot ce intelegem dual, in polaritate (bine-rau, etc.), asadar tot ceea ce traim in si prin comparatie analitica, in judecata rationala, tot ceea ce, in sfarsit, duce inerent la conflict, ne indica limita hologramei, finitul… infinitului. Adica paradoxul oricarui gand.

Deci… ce este dincolo de gand(uri)? Constiinta.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "The truth lies in the eyes of the beholder" (3)

  1. Cum se spune teoria ca teoria dar practica ne omoara…
    Si eu am in minte cateva citate pe aceiasi tema
    Dar va zice cineva: „Tu ai credinta, si eu am faptele. Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.” (Iac.2:18)
    Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Iac.2:20)
    Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta. (Iac.2:26)

    Apreciază

  2. Intrebari si meditatii care ne pasioneaza si la care ficare incercam sa gasim raspunsuri. Cert este ca decizia de ceea ce facem cu gandurile si cum actionam ne apartin in intregime.

    Apreciază

    • Iti raspuns cu un citat care mi-a devenit favorit, in spiritul celor scrise de tine: „Cunoasterea inseamna sa stii sa speli un parbriz, intelepciunea este s-o faci.” (din filmul „The peaceful warrior”. Depinde cum folosim in practica tot ce invatam si filtram.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: